The teaching of foreign languages has become a significant phenomenon whose modern development can be traced primarily to the twentieth century, when the need for communication grew increasingly urgent. Nevertheless, the teaching of foreign languages began to take shape as early as the seventeenth century, when Latin and Greek were introduced into school curricula. At that time, however, the primary aim was not communicative competence, but rather the study of these languages as intellectual disciplines intended to develop learners’ cognitive abilities.
Metode didactice comunicative de predare a limbii engleze
În contextul educațional actual, predarea limbii engleze nu mai urmărește doar memorarea de cuvinte, structuri și cunoștințe gramaticale, ci reprezintă o experiență educațională complexă care urmărește, mai ales, dezvoltarea competenței de comunicare. Abordarea comunicativă pune accent pe utilizarea limbii în situații reale, pe interacțiune și pe implicarea activă a elevilor. Metodele didactice comunicative au ca scop formarea capacității de a înțelege si de a produce mesaje adecvate contextului, atât oral, cât și în scris.
Learning English Beyond the Classroom: Integrating Traditional and Modern Teaching Strategies
The search for new and engaging teaching strategies helps teachers maintain students’ interest and motivate them throughout the learning process. Traditional teaching methods offer numerous advantages, as they ensure solid knowledge of grammar and vocabulary and contribute to the development of written skills. On the other hand, modern methods are preferred due to their increased effectiveness in terms of communication, as they foster the development of oral expression skills. Interaction between teachers and students, as well as among students themselves, is significantly enhanced. Moreover, these methods are often game-based, which makes learning more enjoyable and increases students’ motivation. Consequently, new opportunities are created for language development and its use in communication. Traditional and modern methods coexist in English language teaching, each having its own advantages and elements that can be successfully applied at any time.
Fascinația lui Mihai Eminescu pentru Shakespeare și influențele literaturii engleze asupra operei eminesciene
Studiul raporturilor intertextuale dintre opera eminesciană și literatura engleză, cu accent pe influența shakespeariană, constituie un demers esențial pentru înțelegerea complexității proceselor de transfer cultural în literatura română modernă. Prezentul articol propune o analiză sistematică a modului în care Mihai Eminescu a asimilat creativ motivele, tehnicile narative și viziunea filosofică shakespeariană, integrându-le într-o sinteză poetică originală, profund marcată de specificul cultural românesc. Prin examinarea manuscriselor, a traducerilor fragmentare și a ecourilor tematice și stilistice, se urmărește ilustrarea unui model de receptare activă a marilor tradiții literare europene.
Opera lui Eminescu
Studiul relației dintre natură și sentiment în opera eminesciană reprezintă un demers esențial în înțelegerea profunzimii liricii românești și în dezvoltarea competențelor de analiză literară ale elevilor. Prezentul articol propune o abordare sistematică a semnificațiilor simbolice ale naturii în poezia lui Eminescu, cu accent pe modalitățile prin care elementele naturale (codrul, luna, lacul, arborii) funcționează ca spații ale revelației afective și filosofice. Prin examinarea acestor motive recurente, se urmărește oferirea unui cadru metodologic pentru predarea textului eminescian, care să faciliteze înțelegerea coerenței universului poetic și a specificității limbajului liric românesc. Valoarea didactică a acestei analize constă în dezvoltarea capacității elevilor de a identifica și interpreta simbolurile literare, de a stabili conexiuni intertextuale și de a înțelege evoluția sensibilității artistice în contextul romantismului european.
Activități de tranziție și susținerea bunăstării socio-emoționale a preșcolarilor
Tranzițiile reprezintă momente-cheie în viața copilului preșcolar, fiind asociate cu schimbări de activitate, spațiu, ritm și relații. Dintre acestea, tranziția de la familie la grădiniță constituie una dintre cele mai importante etape ale dezvoltării timpurii, având un impact semnificativ asupra bunăstării socio-emoționale, adaptării comportamentale și dezvoltării competențelor sociale și cognitive. Copiii mici se confruntă adesea cu emoții intense în fața schimbării, deoarece autoreglarea emoțională și controlul comportamental sunt încă în formare. Literatura de specialitate subliniază faptul că succesul tranzițiilor depinde de planificarea atentă a activităților, de predictibilitatea mediului educațional și de colaborarea autentică dintre familie și cadrele didactice (Bohan-Baker & Little, 2002; Rimm-Kaufman & Pianta, 2000).
Magia jocului: dezvoltarea competențelor socio-emoționale în educația timpurie
Educația timpurie se referă la procesul de învățare și dezvoltare care are loc în primii ani de viață ai copilului, de obicei înainte de începerea școlii. Această etapă are un rol esențial în formarea personalității și a competențelor de bază ale copiilor. În acest context, jocul devine un instrument magic și indispensabil pentru dezvoltarea competențelor socio-emoționale, pregătind copiii pentru interacțiunile viitoare și pentru succesul în viață.
Studiu aplicativ privind utilizarea strategiilor interactive în predarea unităților de saturație verbală la gimnaziu
Învățământul contemporan, sub imperiul paradigmelor educaționale ale mileniului III, impune o reevaluare a raportului dintre cantitatea de informație și calitatea proceselor de gândire activate. În condițiile unei expansiuni informaționale fără precedent, sarcina de a dota elevul cu un volum finit de cunoștințe devine utopică. Astfel, prioritatea se deplasează către obiectivele de dezvoltare intelectuală, care vizează formarea capacităţii de căutare independentă, de procesare critică și de restructurare a informației.
Practica pedagogică comasată – între provocare și formare autentică. Reflecții din experiența elevelor clasei a XI-a
Formarea inițială a viitoarelor cadre didactice presupune nu doar acumularea de cunoștințe teoretice, ci și contactul direct cu realitatea educațională. Practica pedagogică comasată reprezintă un astfel de context autentic de învățare, în care elevii sunt puși în situația de a-și asuma responsabilități reale și de a reflecta asupra propriei deveniri profesionale.
În acest articol, prezint o sinteză a experiențelor trăite de elevele clasei a XI-a I de la Colegiul Național „George Coșbuc” Năsăud, în cadrul practicii pedagogice comasate, valorificând analizele SWOT realizate de acestea.
Importanța comunicării în managementul clasei de elevi
Comunicarea reprezintă o dimensiune fundamentală a existenței umane, fiind prezentă în fiecare moment al vieții sociale. În contextul societății contemporane, comunicarea devine o prioritate a educației, iar școala are responsabilitatea de a contribui semnificativ la formarea competențelor de comunicare ale elevilor.