În ultima vreme au apărut o mulțime de programe și instrumente de organizare a timpului: calendare, agende, articole, aplicații, cărți. În largul lumii și imensitatea timpului, în școală sau la locul de muncă, copii și adulți și-au cumpănit în mod diferit activitățile.
„Timpul își creează oamenii de care are nevoie.” – Adrian Neculau
Unele persoane încurajează, în organizarea timpului, o oarecare lejeritate în desfășurarea activităților pe care și le-au propus, utilizând simple liste de sarcini, care pot fi bifate ca îndeplinite sau neîndeplinite la sfârșitul zilei. Aceste persoane fac ceea ce simt că trebuie să facă și își modifică activitățile în funcție de ceea ce consideră important la un moment dat. Ele pot rezolva problemele cu succes, dar nestabilind scopuri precise, pot apărea situații în care să nu-și respecte obligațiile sau să uite de întâlniri importante.
O altă serie de idei, pe tema managementului timpului, are la bază stabilirea unor planuri minuțioase pentru desfășurarea activităților. Accentul este pus pe eficiență și responsabilitate personală, pentru atingerea obiectivelor propuse și inclusiv evenimentele viitoare sunt planificate anticipat. Aceste persoane își structurează timpul în calendare și agende, nu numai pentru a nu fi uitate, ci și pentru pregătirea judicioasă a activităților. Aceasta conduce la obținerea unor performanțe crescute, respectiv la rezultate îmbunătățite.
O altă categorie de persoane este adepta planificării stricte și a controlului zilnic, pe termen scurt, mediu și lung, pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru. Acești oameni sunt considerați modele de către cei din jur, ei realizează mari progrese în activitățile desfășurate, datorită planificării amănunțite a timpului și stabilirea clară a țelului de urmărit.
Fiecare generație construiește pe ceea ce a fost clădit dinaintea ei, iar concepte precum planificare, eficiență, randament, principii, stabilirea priorităților au condus oamenii spre performanță în activitățile lor.
Fiecare dintre noi recunoaște că, printr-o bună planificare a timpului, reușim să facem mai multe lucruri, într-un timp mai scurt.
Si totuși, rămâne contrastul între felul în care oamenii își petrec timpul și ceea ce este cu adevărat important pentru ei, de exemplu: relațiile dintre oameni, credința lucrului bine făcut, echilibrul interior al fiecăruia.
Se poate considera că o planificare și organizare amănunțite a timpului și a activităților ar conduce la un control perfect asupra vieții. Realitatea însă ne arată că noi putem controla opțiunile, dar nu putem deține controlul și asupra consecințelor acestor alegeri și, cu atât mai puțin, nu putem avea controlul asupra altor persoane cu care interacționăm pe parcursul activităților noastre.
Tendința de a extinde programarea asupra persoanelor din jur, ar putea da iluzia deținerii controlului asupra a tot și a toate, iar aceasta poate duce la pericolul de a percepe și a trata oamenii din jur ca pe simple obiecte. Lipsa unei viziuni de ansamblu, alături de lipsa de caracter, pot da naștere unor dezechilibre între persoanele dintr-o comunitate, a sentimentelor de vinovăție, neîncredere, devalorizare. În acest caz oamenii sunt priviți ca unelte potrivite pentru atingerea obiectivelor propuse sau, din contra, obstacole în calea spre obținerea succesului așteptat.
În ecuația de calcul și programare a timpului sunt minimizate uneori, relațiile dintre oameni, faptul că realizările importante au la bază interacțiunile interumane, entuziasmul oamenilor, dorința de noi acumulări și, nu în ultimul rând, caracterul.
Oamenii își planifică timpul și activitățile, în funcție de așteptările unor rezultate în viețile lor. Când apar provocări neașteptate (de exemplu, pandemia în această perioadă), așteptările oamenilor devin altele, schimbarea este privită ca o provocare, iar problemele apărute pot ivi ocazii de a deveni mai maleabili și mai dornici de a contribui la rezolvarea problemelor comunității, din care și ei fac parte.
Deschiderea față de opiniile și ideile celorlalți, acceptarea unor soluții alternative, examinarea propriilor așteptări față de comportamentul celor din jur s-ar putea potrivi tocmai bine noii situații ivite. În aceste situații-provocări, oamenii reușesc rezolvarea problemelor dacă sunt flexibili, dacă-și percep colegii ca parteneri loiali și de încredere. Mai mult ca oricând nu-și au rostul comparațiile și critica, prejudecățile și etichetările.
Individul trebuie să aibă dreptul și libertatea, înțelepciunea și obligația de a gândi, de a analiza situația cu realism, de a reflecta asupra ideilor proprii și ale celor din jur și de a aduce acel ceva nou, cu care ar putea ajuta comunitatea din care face parte. Eficiența vine din conlucrarea cu ceilalți, din asigurarea unui mediu favorabil afirmării potențialului fiecărui individ și concentrarea pe acțiuni care pot conduce la rezultate de calitate.
Bibliografie
Stephen R. Covey, Managementul timpului, Editura Allfa, București, 2007