Creativitatea este definită ca proces mental care implică generarea unor idei sau concepte noi sau noi asocieri mentale între idei deja existente. Ea se poate manifesta în multiple domenii de activitate ulterioare perioadei școlarității și, de aceea, este necesar ca profesorul să o antreneze în cadrul procesului de predare-învățare-evaluare. Cea mai potrivită disciplină pentru exersarea acestui proces mental este literatura română. În cadrul orelor dedicate acestei discipline, profesorul se poate implica activ și îi poate implica pe elevi prin stimularea imaginației.
Una dintre metodele atractive de rezolvare a problemelor prin stimularea creativității este metoda pălăriilor gânditoare. Ea a fost promovată de promotorul gândirii laterale, un tip de gândire axat pe imaginație, Edward de Bono, și se bazează pe intuiție, dispoziție și creativitate în elaborarea unor soluții noi, restructurate, pornind de la modele mai vechi.
Metoda propune șase perspective diferite de a privi o problemă, în vederea luării unor decizii pertinente; ele se fundamentează pe obiectivitate, pozitivism, negativism, intuiție, creativitate, viziune de ansamblu asupra problematicii propuse. Prin maniera de prezentare (sub forma pălăriilor), aceasta are un grad înalt de atractivitate și se bucură de aprecierea elevilor.
În mod practic, metoda poate fi folosită, de exemplu, la clasa a VI-a, în cadrul lecției de sistematizare a cunoștințelor despre schiță, având ca text suport opere literare precum D-l Goe sau Bubico, de Ion Luca Caragiale. Utilizând această metodă, elevii s-au dovedit foarte încântați de modalitatea inedită de învățare.
Pentru sistematizarea cunoștințelor despre schiță D-l Goe, se organizează clasa în șase grupe și se atribuie fiecăreia dintre ele câte o pălărie, apoi se distribuie sarcini de lucru. Pălăria albă este responsabilă cu informarea obiectivă, așa că profesorul poate propune ca sarcini membrilor primei echipe notarea unor idei esențiale în legătură cu autorul studiat și prezentarea generală a schiței. Pălăria albastră stă sub semnul unui ansamblu faptic, în vederea formulării clare a problemei. Această grupă poate primi, ca sarcini, prezentarea intenției autorului și sintetizarea scopului scrierii.
Având pălăria verde pe cap, o altă grupă poate folosi gândirea creativă pentru a genera idei noi, în raport cu următoarele cerințe: imaginarea unui final nou al schiței, identificarea cu personajul în vederea întreprinderii altor acțiuni. Pălăria galbenă oferă sprijin elevilor în adoptarea unei atitudini pozitive, optimiste asupra evenimentelor, prin justificarea comportamentului negativ al personajului; pălăria neagră, din contră, oferă varianta pesimismului, elevii trebuind să reliefeze aspectele negative, greșelile eroului central, observate pe de-a lungul textului literar.
Grupa care poartă pălăria roșie își va baza răspunsul pe emotivitate și intuiție; membrii acestei grupe sunt rugați să devină personajul în sine și să prezinte faptele din punctul său de vedere, reliefând și emoțiile transmise de text.
La finalul activității, după ce fiecare grupă a rezolvat sarcinile de lucru și a formulat concluzii, în funcție de ipostaza primită odată cu pălăria colorată, elevii sub îndrumarea profesorului formulează concluziile de ansamblu. Profesorul apreciază verbal și prin notare contribuția educabililor din timpul lecției. Le propune, totodată, o fișă de autoevaluare a activității, prin care aceștia își pot exprima sentimentele în legătură cu modul desfășurării activității.
În general, elevii apreciază metoda și momentele inedite, ivite inerent în timpul orelor de rezolvare a problemelor în mod creativ. Deși utilizarea la clasă presupune mult timp dedicat strict activităților, este necesar ca aceasta să fie integrată în procesul instructiv-educativ, având în vedere, în special, maniera captivantă de învățare pe care o presupune.
Bibliografie
Edward de Bono, Șase pălării gânditoare, București, Editura Curtea Veche, 2006
Ioan Cerghit, Metode de învățământ, Iași, Editura Polirom, 2008