Deși pare greu de crezut, în programa școlară întâlnim competențe specifice greu de dezvoltat la un grup mare de elevi cum este clasa. Când vorbim de indivizi, este clar. Ceea ce este ușor de dezvoltat la un elev, la un alt elev pare imposibil. De aceea, lecturând programa, m-am oprit asupra unui domeniu ale cărui competențe, fie ele generale sau specifice, au nevoie întotdeauna de un timp îndelungat, consecvență și energie consumată, din partea profesorului, pentru a fi realizate: educația civică.
Programa școlară specifică faptul ca se urmărește, în cadrul acestei discipline, „inițierea elevilor in practicarea unui comportament moral-civic, activ, liber, responsabil, tolerant, deschis, comunicativ, reflexiv, autoevaluativ”. Însăși această aglomerare de adjective pare utopică atunci când profesorul este unul singur, iar menirea lui este să formeze, să zicem în mod indulgent, 20 de astfel de comportamente.
Dar, pentru a face o referire clară la o singură competență specifică din programă, o voi enunța pe aceasta: 3.1 Relaționarea pozitivă cu ceilalți în rezolvarea unor sarcini simple de lucru (clasa a IV-a)
Învățarea prin cooperare se produce atunci când elevii lucrează împreuna rezolvând o sarcină. Nu întotdeauna, însă, grupurile de elevi funcționează la parametri optimi. Aceste probleme pot fi vizibile: unul nu vrea sa fie în echipă cu altul, altul este timid, unul demotivat, altul e prea gălăgios, alți doi sunt dominanți si se ceartă pentru poziția de lider etc.
În mod evident, educația copiilor este un demers complex si îndelungat însă cu mult efort si multiple activități de interrelaționare și cooperare dirijate, competența specifică ar putea fi îndeplinită pentru cei mai mulți dintre acești copii.