Jocul didactic se referă la învăţarea în contextul ludicului şi are numeroase valenţe formative, fiind considerate una dintre cele mai eficiente metode didactice în cadrul orelor de limba română. Noțiunile gramaticale pot fi asimilate și fixate prin joc, datorită plăcerii cu care copiii se lasă antrenați în propriul proces de învățare.
Dintre jocurile didactice care se pot folosi la orele de limba română, putem aminti:
Traseul observării: Profesorul stabileşte un traseu care începe în sala de clasă şi se încheie în curtea şcolii. Fiecare elev primeşte o fişă de observaţie şi notează cât mai multe adjective pentru a descrie, cât mai original şi amănunţit, elementele indicate, care pot fi observate vizual (perdea portocalie, ruptă, decolorată etc.; parchet vechi, maro, spart etc.; uşă trainică, albă, murdară etc.), auditiv (sunet plăcut, intens, etc.; muzică liniştitoare, deranjantă etc.), tactil (scoarţă fină, aspră etc.; iarbă umedă, uscată etc.) şi olfactiv (miros îmbietor, dezgustător etc.). Odată reîntorşi în clasă, elevii sunt organizaţi pe grupe şi completează o altă fişă, în care adună datele observate. Va câştiga grupa care a înregistrat cele mai multe şi cele mai sugestive date, cu ajutorul adjectivelor.
Desenează după dictare: Elevii primesc o coală albă şi schiţează un colţ de natură, conform indicaţiilor date de profesor. Acesta poate prezenta o descriere a unui peisaj montan sau acvatic, rural sau urban, diurn sau nocturn etc., cu ajutorul grupurilor nominale, de tip substantiv-adjectiv, care pot alcătui sau nu figuri de stil (comparaţii: copacii ca nişte soldaţi, personificări: soarele mângâietor, epitete simple: iarbă înaltă, duble: apă neagră şi învolburată, triple: blocuri subţiri, triste şi tăcute sau în cumul: flori parfumate, colorate, catifelate şi zâmbitoare, enumeraţii: cocori eleganţi, broaşte gălăgioase, şopârle verzi şi imobile, repetiţii: case mici-mici sau chiar metafore: soarele, minge de foc şi hiperbole). Elevii folosesc creioane colorate pentru a reda cât mai sugestiv textul descrierii. La sfârşitul dictării, aceştia îşi expun lucrările şi vor fi premiaţi, în funcţie de mai multe criterii: Cel mai original desen; Cel mai amuzant desen; Cel mai reprezentativ desen; Cel mai fidel desen etc.
Indienii: Elevii elevii alcătuiesc un şir indian şi înţeleg instrucţiunile oferite de către profesor. Acesta enunţă cât mai repede adjective, iar ultimul elev din şir trebuie să găsească antonimul format prin derivare cu prefixe (de exemplu, egal-inegal, drept-nedrept, plăcut-neplăcut, îngheţat-dezgheţat etc.). Dacă ultimul elev găseşte antonimul, se aşază în bancă, dacă nu, se poziţionează la începutul şirului, până când şirul se dizolvă. Jocul este foarte dinamic şi le oferă elevilor ocazia de a exersa noţiunile de vocabular (relaţia de antonimie şi derivarea).
Diferenţe: Doi elevi voluntari, numiţi de către profesor sau aleşi prin tragere la sorţ se aşază în faţa clasei şi se examinează reciproc timp de un minut, apoi oferă cât mai multe detalii despre înfăţişarea celuilalt, utilizând grupuri nominale (păr lung, scurt, creţ etc.; ochi luminoşi, mici, migdalaţi etc.; umeri laţi, înguşti, puternici etc.). Ulterior, colegii care se află în bănci identifică diferenţele dintre cei doi, utilizând formele gradului comparativ (x este mai înalt decât; x are părul la fel de lung ca y; braţele lui x sunt mai puţin subţiri decât ale lui y etc.). O altă variantă a jocului se poate desfăşura prin identificarea şi prin compararea însuşirilor morale ale participanţilor (x este mai vorbăreţ decât y; x este tot atât de glumeţ ca y; x este mai puţin timid decât y).
Cutia cu adjective: Profesorul pregăteşte o cutie în care introduce bileţele cu diferite adjective variabile şi invariabile, apoi fixează în cele patru colţuri ale clasei locul în care trebuie să se poziţioneze elevii, în funcţe de tipul de adjectiv pe care îl extrag (colţul 1-adjective invariabile: gri, roz, kaki etc.; colţul 2-adjective cu două forme flexionare: mare, vechi, cuminte etc.; colţul 3-adjective cu trei forme flexionare: primitoare, mic, înţelegătoare etc.; colţul 4-adjective cu patru forme flexionare: călduros, durabil, trist etc.).
Jocul silabelor: Elevii se reunesc în grupe, iar profesorul împarte fiecrărei grupe silabe diferite. Pornind de la acestea, membrii echipelor trebuie să alcătuiască într-un timp determinat cât mai multe adjective, care să conţină silaba dată (de exemplu, curat, ascuţit, cuminte, curajos, bucureştean, cutezător, calculat etc.). Într- o altă variantă a jocului, grupele pot primi ca sarcină să găsească cât mai multe cuvinte care încep cu o anumită literă, apoi să le organizeze conform criteriului alfabetic.
Călătorie în jurul lumii: Participanţii se aşază în spaţiul de lucru şi se deplasează în sensul acelor de ceasornic, fără să vorbească, imitând călătoria în anumite situaţii create de către profesor. Acesta le indică, prin intermediul grupurilor nominale, mediul prin care trebuie să acţioneze: ploaie torenţială, nisipuri mişcătoare, stâncă abruptă, mare agitată, iarbă înaltă, codru secular etc. Elevii sunt impulsionaţi să creeze şi alte contexte ale itinerarului în jurul lumii, doar în măsura în care utilizează o scevenţă de tip substantiv-adjectiv.
Numele meu: În etapa retenţiei şi a transferului, profesorul le poate propune elevilor să scrie fiecare literă a numelui lor una sub alta şi să găsească cât mai multe adjective care să evidenţieze calităţile sau defectele lor (de exemplu: H-harnic,O-orgolios,R-responsabil, I-inteligent, A-ambiţios; M-meticuloasă, I-ingenioasă, R-ruşinoasă, E-empatică, L-liniştită, A-alintată etc.).