Un nou sfârșit de an școlar se apropie, iar emoțiile ne copleșesc atât pe noi cadrele didactice, cât și pe copii și părinți. Acestea sunt și mai mari atunci când ne aflăm la finalul clasei a IV-a și la încheierea unei călătorii fascinante pe care am parcurs-o timp de cinci ani.
A fost, ca întotdeauna o călătorie cu bucurii, dar și cu supărări, cu momente plăcute sau mai puțin plăcute, cu nereușite, dar și cu nenumărate împliniri și satisfacții.
Ca de fiecare dată, îmi amintesc cu drag de prima zi din clasa pregătitoare, când copiii pășeau timizi și emoționați pentru prima oară pe poarta școlii. Ei au făcut acum primii pași în cunoașterea unei noi lumi în care își vor petrece foarte mult timp și vor lega multe prietenii. A urmat apoi o perioadă în care ne-am străduit să pătrundem în tainele scrisului, cititului și a socotitului și astfel am învățat să scriem primele semne grafice, primele litere și cifre, iar mai apoi, chiar primele cuvinte. Am continuat călătoria noastră cu adunări, scăderi, tabla înmulțirii, iar cititul și povestitul a fost o altă reușită a noastră cu care astăzi ne putem mândri.
În ultimul an al drumului nostru, am avut noi provocări la care am reușit să facem față cu brio și aici mă gândesc la lecțiile de istorie și geografie care au fost interesante, atractive și interactive.
Momente frumoase trăite împreună în această perioadă au fost și serbările, atât de apreciate de părinți, excursiile și vizitele pe care le-am făcut, unde am cunoscut oameni pricepuți și locuri care ne-au lăsat impresii deosebite.
Această generație care acum încheie ciclul primar a fost cea care s-a confruntat cu o mare provocare, aceea de a învăța în condiții speciale, atipice, în cei aproape doi ani de pandemie. Chiar dacă formatul online al cursurilor nu a fost pe placul nostru, am înțeles că o altă variantă mai bună pentru siguranța noastră nu a existat și am reușit totuși, să ne adaptăm, să evoluăm și să gestionăm cum am putut mai bine această situație.
Anii s-au scurs foarte repede și iată-ne ajunși la finalul drumului pe care l-am parcurs împreună cu niște copii minunați, care nu peste mult timp vor păși din nou timizi, pe o nouă treaptă a formării lor, ciclul gimnazial.
Chiar dacă acum mă încearcă sentimente contradictorii, de bucurie și tristețe în același timp, simt totuși satisfacția muncii împlinite și convingerea că acești copii vor reuși în viață, iar eu, învățătoarea lor, le voi rămâne în amintire ca cea care le-a călăuzit primii pași în școală.