Educația tehnologică este prezentă sub diferite denumiri de la grădiniță până la gimnaziu. În Planul-cadru pentru învăţământul primar, ea se regăsește sub denumirea de „Arte vizuale şi abilităţi practice” și are alocate 2 ore pe săptămână la clasa pregătitoare, clasele I, a II-a, a III-a şi 1 oră pe săptămână la clasa a IV-a.
Disciplina Arte vizuale şi abilităţi practice are un caracter de noutate chiar prin deumirea ei, fiind o disciplină integrată, situată la intersecţia ariilor curriculare Arte şi Tehnologii. Alegerea denumirii obiectului de învățământ „Abilități practice” este cea mai potrivită, deoarece, chiar prin denumire, acesta își defineste obiectivul principal: dezvoltarea abilitatilor practice, a deprinderilor de muncă necesare tuturor oamenilor și pentru întreaga viață. Accentul se deplaseaza vizibil de la „a cunoaște „diverse tehnici și materiale de lucru, spre „a le utiliza” in vederea formării și exersarii unor abilități practice.
Alături de Matematică și Științe, Educația Tehnologică face parte din cele 8 competențe cheie stabilitate la nivelul Comisiei Europene, având aplicabilitate în viața de zi cu zi. Acest obiect de învăţământ are menirea de a dezvolta latura practică a personalităţii, de a-l apropia mai mult pe elev de lumea înconjurătoare , de viaţa socială, oferindu-i posibilitate de a acționa asupra acesteia în funcție de propiile nevoi și dorințe. Activitățile desfășurate în cadrul ei contribuie la îmbogăţirea, aprofundarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite la celelalte obiecte de învăţământ, acoperind o sferă largă de interese ale elevului.
Această disciplină de învăţământ are un loc bine definit în formarea armonioasă a personalităţii elevului. În viziune interdisciplinară, ca principiu şi modalitate de restructurare a conţinuturilor şcolare, disciplina Arte vizuale și abilități practice contribuie la educarea elevilor în spiritul competențelor cheie recomandate la nivel european, întrucât face apel la promptitudinea simțurilor elevului și a spiritului de observație, necesită responsabilitate în execuție și inventivitate, permite elevului să intre în contact cu o diversitate de materiale, din care obține produse palpapile menite să-l determine pe copil să aprecieze propria muncă și să caute să se perfecționeze.
În cadrul acestei discipline, elevii vin în contact cu numeroase obiecte pe care le observă şi le analizează, sunt puşi în situaţia să observe materialul de lucru, modelul obiectului ce urmează să se confecţioneze, ceea ce duce la dezvoltarea spiritului de observaţie şi a atenţiei.
Îndemânarea, perseverenţa, migala, gustul estetic, spiritul critic, plăcerea şi bucuria de a îmbina culori şi modele, de a finisa lucrările, spiritul de ordine şi economie, disciplina şi spiritul de echipă sunt calităţi pe care le câştigă elevii realizând lucruri utile. Fiecare oră a începe cu organizarea locului de muncă şi se sfârşit cu curăţarea acestuia. Orice astfel de activitate antrenează, în acelaşi timp, gândirea, atenţia, imaginaţia, voinţa de a reuşi, sentimentul lucrului bine făcut, năzuinţele, precum şi preocuparea de a muncii creativ, cu iniţiativă, cu dragoste, cu spirit gospodăresc şi perseverenţă.
Conținuturile sunt organizate pe domenii de studiu: desen, pictură, modelaj, textile și hârtie, construcții, foto-video, machete și modele. Competețele generale pe care le vizează noile programe școlare sunt în concordanță cu cerințele formulate pentru educația de bază. Pe parcursul învățământului primar sunt vizate două competențe generale:
- Explorarea de mesaje artistice exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte familiare
- Realizarea de creaţii funcţionale şi/sau estetice folosind materiale şi tehnici elementare diverse
Aceste competențe pot fi atinse pe parcursul celor cinci ani de studiu printr-o varietate de activități de învățare corespunzătoare competențelor specifice. Dacă analizăm programele pentru treapta primară, constatăm următoarele activităţi de învăţare recomandate: discuţii dirijate; observaţii dirijate; exerciţii-joc; exerciţii de recunoaştere, identificare, grupare, proiectare, culegere de informaţii; activităţi practice individuale şi colective; experienţe; vizionare de filme.
Elementele de noutate ale programei se concretizează prin schimbări menite să asigure dezvoltarea morală și mentală implicate în procesul de obținere a rezultatelor.
Porninm de la fixarea unui scop. Orice elev care își propune să realizeze ceva, începe prin obervarea unor obiecte similare cu acelea pe care vrea să le creeze, apoi caută să conștientizeze elementele de construcție și tehnicile elementare care stau la baza realizării acelui produs. Pentru a putea că conștientizeze aceste aspecte, se vor face numeroase exercitii de cunoaștere a materialelor și instrumentelor specifice diferitelor zone, a celor tradiționale și a celor noi apărute.
Urmează apoi elaborarea propriului model și independența în execuție. Primele lucrări practice se vor realiza cu ajutorul cadrului didactic, care este partener în învățare. El va prezenta un exemplu care va servi drept ghid, îl va ajuta pe copil să-și imagineze ceea ce dorește. Pentru a evita „imitația”, punctul de plecare trebuie să vină de la copil. Spre finalul clasei a IV-a copilul va fi capabil să creze propriile model și să-l realizeze fără ajutorul adultului.
Evaluarea reprezintă o componentă intrinsecă a predării şi învăţării. Se recomandă cu prioritate abordarea modernă a evaluării ca activitate de învăţare. În acest context, sunt adecvate metode precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, urmărind progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achiziţiile copiilor şi să stimuleze în acelaşi timp dezvoltarea de valori şi atitudini, în contexte fireşti, sincretice, adaptate vârstei. Este bine de conștientizat faptul, în cazul copiilor și cu precădere la materiile artistice, este important procesul, și nu produsul. Așadar, nu se va nota producția artistică finală, ci implicarea, asumarea experienței de învățare.
Adevărata schimbare în cadrul disciplinei ar fi posibilă, dacă elevilor li s-ar oferi:
- posibilitatea de a-şi fixa un scop, o ţintă;
- răspunderea intelectuală pentru selectarea materialelor şi a instrumentelor potrivite, în funcţie de scopul urmărit;
- ocazia de a-şi elabora propriul model şi plan de lucru;
- ocazia de a-şi vedea propriile erori şi de a le îndrepta, în limitele capacităților fiecăruia.
Învățământul are nevoie permanent de inovare, cu atât mai mult dacă este vorba despre latura practică a învățământului. Așadar, modificările aduse programelor de „educație tehnologică” ( Arte vizuale și abilități practice) se pretează necesității tinerelor generații de a pune în practică, de a se familiariza cu mediul muncii impus de societate și de a-și dezvolta acele abilități care să le permită o dezvoltare armonioasă a personalității și a laturii practice a acesteia.