Educația este una dintre pietrele de temelie care stau la baza dezvoltării copilului, alături de familie și societate. Fiecare dintre acestea se influențează reciproc și acestea au ca scop bunăstarea elevului și dezvoltarea sa armonioasă. Odată cu trecerea timpului, cu toții suntem supuși schimbărilor din societate. Cu sau fără vrerea noastră, acestea se reflectă și în procesul educațional, în centrul căruia se află copilul.
Noi, cadrele didactice, având un rol atât de important în viața și educația elevilor, trebuie să fim în rând cu schimbările din societate și să ne adaptăm metodele de instruire la acestea. Copiii din ziua de astăzi nu mai răspund la metodele tradiționale de predare și evaluare. Profilul lor psihologic nu mai este în concordanță cu stilul clasic de predare și notare. Au nevoie de cât mai multe suporturi vizuale și auditive, de lucru practic. Ei sunt foarte ancorați în viața de zi cu zi, au la dispoziție o multitudine de mijloace de informare, sunt familiarizați cu internetul și toate aplicațiile pe care acesta le oferă, accesându-le zilnic. Elevii nu trebuie văzuți ca un recipient menit să fie umplut cu informații, ci trebuie valorificate datele pe care ei le dețin, iar noi să aducem completările. Este de dorit să avem în vedere dezvoltarea unei gândiri critice, dar și dezvoltarea creativității. Acestea se pot realiza punându-i în situații problemă, atât practice, cât și cognitive, prin întrebări de tipul: „De ce crezi că…?”, „Tu cum ai proceda:”, „Cum ai face în locul lui?” etc. În felul acesta, elevul este realmente așezat în centrul demersului didactic, iar profesorul devine un moderator.
În orele mele, pornesc întotdeauna de la ce cunoștințe au ei despre subiectul discutat, urmând ca în continuare să completez cu informații noi. Am ajuns la concluzia că elevii rețin mult mai bine informațiile pe care le primesc de la colegii lor (metoda Palinscar), percepuți ca egali ai lor, și nu ca o autoritate. În acest fel, ei se antrenează în a cunoaște cât mai multe despre un subiect anume față de colegii lor, reușind astfel și să îi fac să devină mai ambițioși.
Având în vedere aceste considerente, fac tot posibilul să utilizez metode și mijloace moderne, activ-participative, pentru a face procesul instructiv-educativ cât mai atractiv și mai pe înțelesul copiilor. Aflându-ne în era tehnologiei, majoritatea informațiilor pe care copiii le primesc sunt însoțite de suporturi vizuale. Calculatorul și videoproiectorul ocupă un rol important în cadrul orelor de predare și evaluare, utilizând suporturi vizuale și auditive, pentru a face mai atractivă instruirea. Astfel, mă asigur că informația ajunge la elev și este înțeleasă, indiferent de stilul de învățare pe care îl are (vizual, auditiv, kinestezic). Pe de altă parte, ei nu au totdeauna contact cu realitatea directă, de aceea mă străduiesc ca prin excursii, vizite la diverse obiective (ferme, întreprinderi, fabrici etc), să îi apropii realitatea directă, nu de cea virtuală.
Schimbarea în educație se vede chiar și în textele-suport propuse de autorii manualelor de limba și literatura română, care sunt mult mai actuale decât cele cu care eram noi obișnuiți. Sunt texte distractive, potrivite pentru vârsta și preocupările elevilor. Includerea unor texte noi în programa școlară nu presupune neapărat eliminarea definitivă a textelor clasice ale autorilor români. Indiferent de schimbarea care are loc în educație, nu trebuie niciodată să ne uităm originile, ci trebuie să găsim modalitatea de a îmbina armonios prezentul cu trecutul, trebuie să fim conștienți de valoarea textelor din manualele anterioare și să le apreciem. Astfel, insuflăm și elevilor noștri dragostea pentru importanța trecutului nostru, culturii, tradițiilor și obiceiurilor, aplecându-ne totodată asupra prezentului și viitorului. Împreună cu părinții, am organizat Conferința Națională cu ocazia Centenarului, la care au participat și copiii cu lucrări practice, dar și activități în clasă, proiecte pe anumite teme. În predarea unităților de măsură, pentru cunoașterea lor, am organizat activități practice, cum ar fi măsurătorile diferitor obiecte și încăperi, experimente etc.
Schimbarea în educație se reflectă și în relația cu părinții de la clasă, fără de care nu putem atinge idealul educațional, și anume bunăstarea și dezvoltarea armonioasă a elevului, în interiorul triadei școală-familie-comunitate. Părinții actuali sunt, de asemenea, extrem de ancorați în societatea de astăzi, au acces la foarte multe informații, pe care nu ezită să le folosească. Cadrul didactic trebuie să fie foarte bine pregătit atunci când vine în fața elevilor și a părinților, atât din punct de vedere academic, cât și din punct de vedere psihopedagogic. Relația dintre cadrul didactic și părinte ar trebui să fie una de colaborare și de comunicare, având ca scop principal educarea copilului. Există părinți care văd în cadrul didactic un dușman, un tiran care vrea doar să chinuie copilul cu multe teme, lungi și greoaie. Aceștia trebuie să înțeleagă că niciun profesor nu vrea răul copilului din fața lui ci, dimpotrivă, vrea ca acesta să reușească în viață și face tot posibilul pentru a-l ajuta în acest scop, prin teme fixându-se și aprofundându-se cunoștințele. Totuși, și aici măsura trebuie să vină din partea cadrului didactic, care să dea acele teme pe care știe că elevul le poate rezolva și, neapărat, într-un cuantum rezonabil. Noi facem tot posibilul pentru a putea avea o bună relație cu părinții, organizând activități în colaborare cu dumnealor și invitându-i la consultații, având astfel posibilitatea să îi cunoaștem mai bine, să ne putem ajuta reciproc pentru ca elevul să fie cel care are de câștigat.
Într-o societate în permanentă schimbare, și noi trebuie să ne adaptăm la cerințele societății pentru a putea face față cu brio acestora.
Trebuie să avem în vedere în permanență că noi nu pregătim copiii pentru astăzi, ci îi pregătim pentru viitor, iar noi trebuie să ne asigurăm că ei primesc uneltele necesare pentru a face față oricăror provocări vor întâlni. Așa cum spunea Maria Montessori, „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi, această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învățăm să se adapteze.”