EDICT

Programă şcolară pentru curs opțional la clasa a XII-a: Naţional comunismul în România (1965-1989).
Parcurgerea unui astfel de curs opţional contribuie la o mai bună cunoaştere a celei de-a doua etape a regimului comunist din România, o etapă importantă în istoria recentă a României, precum şi la înţelegerea evenimentelor din 1989 şi a celor din perioada postdecembristă.

Notă de prezentare

Cursul „Naţional comunismul în România (1965-1989)” îşi propune un demers complementar cursului general de istorie din ciclul superior al liceului, precum şi cursului opţional „O istorie a comunismului din România”. El se adresează elevilor din clasa a XII-a şi este proiectat pentru a fi studiat într-un singur an şcolar, toate conţinuturile făcând parte şi din materia pentru examenul naţional de bacalaureat.

Structura programei şcolare a cursului Naţional comunismul în România (1965-1989) este următoarea:
• Notă de prezentare
• Valori şi atitudini
• Competenţe generale
• Competenţe specifice şi conţinuturi
• Sugestii metodologice
• Bibliografie selectivă

Programa cursului Naţional comunismul în Romania 1965-1989:

• Susţine finalităţile cursului general de istorie prin setul de valori şi atitudini propus şi prin competenţele generale şi specifice pe care le promovează;
• Propune un demers didactic realizat din perspectiva educaţiei pentru drepturile omului, a educaţiei pentru diversitate, a educaţiei pentru dimensiunea de gen, a perspectivelor multiple asupra istoriei, a problemelor sensibile şi controversate, a strategiilor de argumentare, negociere şi cooperare, a utilizării surselor multiple de informare şi documentare;
• Prezintă o imagine complexă a societăţii româneşti din a doua jumătate a secolului XX
• Susţine o abordare flexibilă a timpului istoric prin: ponderarea studierii evenimentelor în favoarea ansamblului şi perspectivei asupra trecutului; aprofundarea şi interpretarea trecutului în locul memorării unor serii cronologice şi al istoriei de tip narativ şi enciclopedic.

Valori şi atitudini

• Gândire critică, flexibilă şi prospectivă;
• Disponibilitatea pentru integrarea eficientă în viaţa de grup şi a comunităţilor;
• Recunoașterea diversităţii etnice, sociale, religioase, culturale etc.;
• Asumarea multiperspectivităţii în istorie;
• Promovarea dialogului şi comunicării interculturale;
• Atitudine activă în viaţa personală şi în cea socială;
• Respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi.

Competenţe generale

1. Folosirea eficientă şi adecvată a limbajului istoric în diferite forme şi contexte de comunicare.
2. Utilizarea principiilor, metodelor şi surselor de studiere a istoriei în contexte de civilizaţie şi culturale ale istoriei recente.
3. Dezvoltarea demersurilor şi acţiunilor civice, democratice, prin valorificarea experienţelor istorice.
4. Gestionarea resurselor necesare educaţiei pe tot parcursul vieţii.

Competențe specifice

CS 1.1. folosirea adecvată a termenilor/ conceptelor specifici(e) istoriei în comunicări orale și scrise;
CS 1.2. construirea de explicaţii şi argumente pro sau contra cu privire la fapte şi procese istorice specifice istoriei recente a României;
CS 2.1 compararea și evaluarea perspectivelor diferite referitoare la fapte şi procese istorice, pe baza unor surse istorice;
CS 2.2. analiza diversităţii de tipare şi modele economice, sociale, culturale şi de civilizaţie în istoria recentă pornind de la sursele istorice;
CS 2.3. identificarea şi explicarea unor constante şi schimbări în perioada istoriei recente a României;
CS 3.1. valorificarea critică a experienţelor istorice / a modelului oferit de acţiunea personalităţilor/grupurilor din istoria recentă în contexte variate;
CS 3.2. promovarea şi susţinerea cooperării în şcoală şi societate;
CS 3.3. recunoaşterea şi asumarea critică a unui sistem de valori bazat pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului
CS 4.1. selectarea/utilizarea de informaţie relevantă şi pertinentă din sursele istorice în raport cu diferite scopuri (de învăţare, cercetare, documentare şi procesare, elaborare de noi produse);
CS 4.2. Integrarea cunoştinţelor obţinute în medii non-formale de învăţare în analiza fenomenelor istorice studiate

Conținuturi

1. Introducere. Comunismul în secolul XX
2. Aspecte ale instaurării comunismului în România
3. România în perioada 1948-1965. Aspecte politice, economice, sociale şi culturale
4. Societatea socialistă multilateral dezvoltată – ideal al epocii lui N. Ceauşescu
5. Economia în perioada 1965-1989 Studii de caz: Sistematizarea şi consecinţele sale Valea Trotuşului în perioada 1965-1989
6. Cultura românescă între naţionalism şi comunism Studiu de caz: Cultul personalităţii conducătorului
7. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor din România în perioada naţional-comunismului
8. Fenomenul disidenţei în România
9. Politica externă a Românei in perioada 1965-1989
10. Sfârşitul regimului comunist din România Studiu de caz: Anul 1989 în istoria Europei

Sugestii metodologice

Conţinuturile programei cursului opţional Naţional comunismul în România 1965-1989 sunt structurate sub forma unor capitole la care se adaugă studii de caz. Fiecare capitol corespunde aspectelor principale din evoluţia României din 1965 până în 1989. S-a încercat integrarea evenimentelor din România cu cele din plan extern, dar şi a unor aspecte de istorie locală, pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei istorice. La aceasta se adaugă şi ideea privirii în trecutul recent al României din perspectiva proiectului de ţară şi a consecinţelor lui, este, în acelaşi timp, o invitaţie către profesori şi elevi la reflecţie, implicare şi participare civică pe tema viitorului României.

Între competenţe şi conţinuturi există o relaţie, astfel:

• aproape toate competenţele specifice din programa şcolară pot fi dezvoltate cu aproape toate conţinuturile programei şcolare, neexistând o corespondenţă biunivocă între ele;
• aproape toate conţinuturile permit exersarea unor situaţii şi activităţi de învăţare care să ducă la atingerea oricăror competenţe existente în programă, neexistând o corespondenţă biunivocă nici în acest sens;
  • competenţele specifice trebuie să fie considerate ca finalităţi pragmatice, imediate şi de durată, ale activităţilor de învăţare propuse de către profesor şi realizate de către elevi.

Pentru studiul istoriei recente şi din perspectiva competenţelor generale şi specifice ale programei, se recomandă, în mod special, două tipuri de activităţi de învăţare/ evaluare: istoria orală şi proiectul. Istoria orală este un tip de activitate didactică, specifică studierii istoriei recente, cu triplu scop. Primul este legat de recuperarea memoriei istorice individuale cu privire la evenimente şi fapte istorice. Critica acestui tip de sursă istorică este identică cu cea care se aplică surselor scrise sau vizuale. În al doilea rând, reconstituirea unor evenimente, coroborarea relatărilor cu alte surse, acceptarea perspectivelor multiple asupra istoriei, pune în valoare instrumente de investigaţie a trecutului utile pe tot parcursul vieţii. A treia ţintă importantă este comunicarea eficientă între generaţii.

Evaluarea se recomandă a fi realizată astfel încât să pună accentul pe măsurarea şi aprecierea competenţelor (adică, ce poate să facă elevul cu ceea ce ştie); pe aprecierea elementelor de ordin calitativ (valori, atitudini pozitive) şi să pună în evidenţă progresul în învăţare al fiecărui elev; este recomandabil să fie evitate evaluările cantitative (ce ştie elevul şi cât de multă informaţie deţine) şi clasificarea statică a rezultatelor elevilor.

Bibliografie selectivă

– Arendt, Hannah, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucureşti, 2014.
– Betea, Lavinia, Maurer şi lumea de ieri: mărturii despre stalinizarea României, Fundaţia Culturală Ion Slavici, Arad, 1995.
– Boia, Lucian, Miturile comunismului românesc, Editura Universităţii din Bucureşti, 1995, 1997; Nemira, 1998.
– Boia, Lucian, Mitologia ştiinţifică a comunismului, Editura Humanitas, 1999, 2005, 2011.
– Brucan, Silviu, Generaţia irosită. Memorii, Editurile Univers & Calistrat Hogaş, Bucureşti,1992.
– Cesereanu, Ruxandra, Decembrie `89. Deconstrucţia unei revoluţii, Editura Polirom, Bucureşti, 2004, 2009.
– Deletant, Denis, România sub regimul comunist, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2006.
– Erne, Vasile, Rogozanu, Costi, Şiulea, Ciprian, Ţichindeleanu, Ovidiu (coordonatori), Iluzia anticomunismului, Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu, Editura Cartier istoric, Chişinău, 2008.
– Georgescu, Titu, România între Yalta şi Malta, 1993, Casa de Editură şi Presă «Şansa», Bucureşti.
– Longin, Hossu, Iulia, Memorialul durerii. O istorie care nu se învaţă la şcoală, Editura Humanitas, Bucureşti, 2012.
– Murgescu, Bogdan, România şi Europa, Acumularea decalajelor economice (1500 – 2010), Editura Polirom, Bucureşti, 2010.
– Narcis, Dorin, Ion, (în colaborare cu Mihai Retegan şi Cristina Păiuşan), Regimul comunist din România. O cronologie politică (1945-1989), Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.
– Surpat, Gheorghe, Alexandrescu, Ion, Bulei, Ion, Ioniţă, I., Gheorghe, Mocanu, Constantin, România în anii socialismului: 1948-1978, Editura politică, Bucureşti, 1980.
– Stamatescu, Mihai, Grosescu, Raluca, Dobrincu, Dorin, Muraru, Andrei, Pleşa, Liviu, Andreescu, Sorin, O istorie a comunismului din România, Editura Polirom, Bucureşti, 2008.
– Stradling, Robert, Să înţelegem istoria secolului XX, Editura Sigma, Bucureşti, 2002..
– *** Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România comunistă, CNSAS, 2001, Bucureşti.
– *** Raport final, Comisia Prezindenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Raportul Tismăneanu), Bucureşti, 2006.