O componentă esențială a evoluției speciei umane a fost comunicarea cu ajutorul limbajului. Experiența și cunoștințele dobândite de un singur individ au devenit astfel accesibile unui număr mai mare de indivizi fără ca aceștia să fie nevoiți să se găsească în situații similare posibil periculoase. Dar simpla narare nu are întotdeauna efectul dorit, uneori receptarea mesajului de către ascultător nefiind optimă. Este oare posibil ca omul primitiv să fi devenit un vânător mai bun doar pentru că la un moment dat cineva și-a însoțit povestea cu imagini desenate în ocru pe peretele peșterii și a dansat în jurul focului imitând mișcările și sunetele animalului vânat, făcându-i pe copii tribului să trăiască fiorul vânătorii? Să fie oare aceasta prima formă de prezentare multimedia?
Desigur, de-a lungul istoriei, avantajul îmbinării diverselor mijloace audio-vizuale în transmiterea unui anumit mesaj a fost din plin folosit începând chiar cu liderii politici și terminând cu trubadurii ce distrau mulțimea la bâlci. Dar care este acest avantaj? Ei bine, avantajul unui astfel de mesaj constă în aceea că nu se adresează doar minții ci și sufletului, făcând apel la toate simțurile noastre și generând diverse sentimente, transformând experiența recepționării mesajului în ceva memorabil.
Același lucru și l-a dorit și artistul Bob Goldstein în iulie 1966 când a folosit pentru prima dată termenul „multimedia” în prezentarea publicitară a unui spectacol. Show-ul consta în muzică însoțită de proiectarea pe un imens ecran a unor jocuri de lumini realizate manual și a unor imagini filmate. În anii ce au urmat, termenul „multimedia” a fost folosit cu diferite înțelesuri. De exemplu, spre sfârșitul anilor 70, era folosit pentru a descrie proiecția pe un ecran a unor diapozitive sincronizate cu o coloană sonoră.
De abia în 1993 termenul „multimedia” a fost corelat cu calculatorul personal prin definiția dată de Tay Vaughan într-o revistă de specialitate:
„Multimedia reprezintă orice combinație de text, grafică, sunet, animație și film accesibilă cu ajutorul calculatorului. Când utilizatorul (privitorul) poate controla când și cum sunt afișate aceste elemente, avem multimedia interactivă. Când se pune la dispoziție și o structură de elemente corelate prin care utilizatorul poate naviga, multimedia interactivă devine hipermedia”.
Sensul acceptat în zilele noastre pentru termenul „multimedia” se referă la o combinație de conținut de tip text, imagine, sunet și video ce este livrată electronic și poate fi accesată interactiv.
Astfel multimedia își găsește aplicabilitatea în diverse domenii: publicitate, artă, divertisment, educație, inginerie, medicină, cercetare.
În educație, multimedia este folosită în special pentru cursuri de pregătire prin intermediul calculatorului, platformele AEL si Think.com fiind reprezentative in acest sens. Dar problema care se pune în acest context este aceea a creării lecțiilor ce urmează a fi accesate prin aceste platforme, fiind recomandat ca fiecare profesor în parte să contribuie la dezvoltarea platformei prin crearea unui set propriu de lecții care să reflecte stilul și metodele specifice fiecărui cadru didactic.
Bibliografie:
Multimedia: Making It Work, Vaughan, Tay