Activităţile de socializare sunt orientate către cunoaşterea mediului fizic şi social din jurul copilului, cunoaşterea şi relaţionarea cu ceilalţi copii. De asemenea, aceste activităţi contribuie la formarea unor abilităţi şi deprinderi pentru care copilul manifestă interes, precum şi la dezvoltarea şi cultivarea unor talente, crearea unor oportunităţi pentru copii pentru a avea opţiuni şi iniţiativă.
Programul terapeutic trebuie să asigure oportunităţi multiple de petrecere a timpului, de recreere şi socializare, care contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială şi emoţională a copiilor.
Începand cu anul școlar 2015/2016 lucrez în cadrul grupei cu preșcolarul P.H.S., diagnosticat cu autism. P.H.L este un băieţel de patru ani care a început de puţină vreme să descopere lumea în care trăieşte şi este atât de iubit de către părinţi. A fost diagnosticat cu autism infantil la vârstă de doi ani şi jumătate şi de atunci se străduieşte, zi de zi, să devină din autist… artist.
Cei care mi-au solicitat ajutorul au fost părinţii care la aflarea diagnosticului nu au intrat în panică şi au solicitat ajutorul tuturor. M-am oferit sa-i ajut – la început nu a fost ușor. Preșcolarii din grupă erau foarte reticenți, încercau să-l izoleze. Am inceput prin a le spune că P.H.L. este un copil ca și ei, că putem să-l primim în mijlocul nostru și să-l ajutăm. Stând de vorbă cu părinții, am convenit ca unul din părinți să participe la activitățile din grădiniță și să ajutăm. Printr-o activitate susținută, prin colaborarea cu părinții, am reușit sa-l facem să socializeze cu copiii din grupă, reducând o parte din agresivitatea pe care o manifesta.
Pe parcurs, lucrând cu el (specific că el merge regulat la terapeut), au început sa apară progresele. P.H.L asociază mașinuțele cu marca specifică, percepe culorile, asociindu-le cu unele obiecte: galben-soare, albastru-cer, verde-iarbă. P.H.L. face acum şapte ore de terapie ABA pe zi, cinci zile pe săptămâna, logopedie (nu poate să pronunţe anumite sunete precum “f”, “v” sau grupuri de sunete), merge două zile la o grădiniţă de stat însoţit de unul din părinți, iar progresele sunt vizibile.
Are un vocabular de câteva zeci de cuvinte, foloseşte însă spontan mult mai puţine. Recunoaşte culorile, poate să împartă obiecte în categorii, numără până la patru, răspunde la o serie de întrebări sociale (cum îl cheamă, câţi ani are, cum se numeşte mama sau tata, de unde cumpără suc sau dacă merge la grădiniţă), pictează, în special cu degetele, desenează, modelează în plastelină. Îi place să facă puzzle, să construiască turnuri din cuburi lego, să pescuiască peşti cu un magnet, să se dea în leagăn şi pe tobogan, să se joace „de-a cucu-bau”, dar nu înţelege încă rostul jocurilor de rol, cu personaje. Participă la activitățile extrașcolare organizate în grădiniță. Printre cele mai importante activităţi de socializare, dintre care unele având deja un caracter tradiţional, amintim:
• concursul “Echipa fantastică” organizat cu participarea elevilor de la şcoala de masă;
• activităţile de socializare în oraş organizate pe tot parcursul anului: plimbări în oraş, în parc; cumpărături în magazine; vizitarea unor instituţii publice;
• activităţile de decorare a şcolii în funcţie de eveniment şi anotimp, sub îndrumarea cadrelor didactice;
• spectacol prezentat cu ocazia Zilei Mondiale a Persoanei cu Handicap – 3 Decembrie;
• activităţile de Crăciun (serbările, primirea şi oferirea de colinde, expoziţiile de obiecte decorative potrivite sărbătorilor de iarnă);
Să încearcăm să vedem autismul ca o abilitate mai specială decât ca o dizabilitate, să privim, dincolo de limitări, la talentele pe care autismul le oferă. Este adevărat că nu prea se uită în ochii oamenilor şi nu sunt buni la conversaţie, dar am observat că nu mint, nu trişează, nu îi jignesc pe colegi. P.H.L., cu atenţia lui şi capacitatea de concentrare, ar putea fi următorul Einstein. Sau Mozart. Sau George Orwell. Sau Thomas Jefferson. Ei au avut autism.
Bibliografie:
1. A.Cosmovici, L. Iacob, Psihopedagogie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
2. C. Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
3. Vrăsmaş Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţi părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.
4. P., Emil, R., Iucu, Educaţia preşcolară în România, Polirom, 2002.
5. Ciofu Carmen, Interacţiunea părinţi-copii, Editura Medicală Amaltea, 1998.