În perioada 24 februarie – 4 martie 2025, am participat la o mobilitate de formare profesională desfășurată în Atena, în cadrul cursului „Non-formal for Inclusion”. Această experiență a fost realizată prin proiectul cu numărul de referință 2024-1-RO01-KA122-SCH-000238484, intitulat „Construind comunitatea verde: incluziune, motivație și sustenabilitate în educație”, implementat de Școala Gimnazială „Dan Iordăchescu” Hlipiceni în perioada octombrie 2024 – martie 2026, sub egida programului Erasmus+. Mobilitatea a constituit un cadru valoros de învățare și reflecție profesională, în care metodele non-formale au fost explorate ca instrumente esențiale pentru susținerea incluziunii și a participării active a tuturor elevilor.
Una dintre direcțiile centrale ale formării a fost utilizarea storytelling-ului ca metodă didactică interdisciplinară, capabilă să transforme conținuturile abstracte în experiențe de învățare relevante și accesibile. Povestea devine astfel un liant între informație și experiența personală a elevului, facilitând înțelegerea și memorarea. În cadrul cursului, storytelling-ul a fost utilizat pentru a aborda teme precum diversitatea, empatia și incluziunea, demonstrând că fiecare elev are nevoie de un spațiu sigur pentru exprimare.
În practica didactică, storytelling-ul poate fi integrat în numeroase discipline. La Limba și literatura română sau la limbi moderne, elevii pot crea povești pornind de la imagini, cuvinte-cheie sau situații date, dezvoltându-și competențele de exprimare. La Istorie, elevii pot construi narațiuni din perspectiva unui personaj istoric, ceea ce facilitează înțelegerea contextului și a cauzalității. În Geografie, povestea unui râu sau a unei călătorii poate integra elemente de relief, climă și activități umane. La Științe, procesele naturale pot fi prezentate sub forma unor „povești” ale fenomenelor, contribuind la clarificarea conceptelor.
Un exemplu concret de activitate este „Lanțul poveștii tematice”, în care profesorul oferă un început de poveste legat de conținutul lecției (de exemplu, o situație ecologică sau un context istoric), iar elevii continuă narațiunea în grupuri, fiecare adăugând elemente relevante. Activitatea poate fi utilizată la toate nivelurile de studiu, diferențiind complexitatea sarcinilor. De asemenea, „Povestea din imagini” presupune oferirea unui set de imagini pe baza cărora elevii construiesc o narațiune coerentă, metodă potrivită atât pentru ciclul primar, cât și pentru gimnaziu.
Metoda „desenul în cascadă” completează storytelling-ul prin integrarea expresiei vizuale. Elevii încep prin a realiza un desen inițial, care este apoi transmis colegilor, fiecare contribuind fără explicații. La final, produsul este interpretat și transformat într-o poveste. Această activitate este deosebit de utilă în clase diverse, deoarece permite implicarea elevilor cu stiluri diferite de învățare și cu niveluri variate de exprimare. Poate fi utilizată la Arte vizuale, dar și la discipline precum Limbi moderne, Istorie sau Consiliere, stimulând creativitatea și colaborarea.
Învățarea prin joc reprezintă o altă metodă esențială pentru crearea unui climat educațional incluziv. Jocul facilitează participarea tuturor elevilor, reduce anxietatea și transformă învățarea într-un proces atractiv. În cadrul mobilității, jocurile au fost utilizate ca instrumente pentru dezvoltarea cooperării, a comunicării și a gândirii critice.
Un exemplu eficient este jocul „Puzzle-ul colaborativ”, în care fiecare grup primește o parte din informație (de exemplu, fragmente dintr-un text, etape ale unui proces sau date despre un fenomen), iar elevii trebuie să colaboreze pentru a reconstrui imaginea de ansamblu. Această activitate este potrivită pentru discipline precum Istorie, Geografie sau Științe și poate fi adaptată pentru diferite niveluri de studiu.
O altă activitate este „Misiunea echipei”, în care elevii primesc o provocare complexă (de exemplu, rezolvarea unei probleme reale sau realizarea unui produs), fiind nevoiți să își distribuie rolurile și să colaboreze eficient. Aceasta poate fi utilizată la Matematică, Educație tehnologică sau chiar la Limbi moderne, în funcție de sarcina propusă. Activitatea dezvoltă nu doar competențe cognitive, ci și abilități sociale, esențiale pentru incluziune.
Jocurile de rol reprezintă o altă componentă importantă a învățării prin joc. Elevii pot simula situații reale, precum rezolvarea unui conflict, integrarea unui coleg nou sau dezbaterea unei teme sociale. Aceste activități sunt aplicabile la Educație civică, Limbi moderne sau Istorie și contribuie la dezvoltarea empatiei și a capacității de a înțelege perspective diferite.
Integrarea acestor metode în activitatea didactică demonstrează că educația non-formală nu este doar un complement, ci o resursă valoroasă pentru adaptarea procesului educațional la nevoile reale ale elevilor. Storytelling-ul și învățarea prin joc oferă oportunități egale de participare, încurajează exprimarea și susțin dezvoltarea armonioasă a elevilor, indiferent de nivelul lor de pregătire.
În concluzie, mobilitatea desfășurată la Atena a evidențiat potențialul metodelor non-formale de a transforma sala de clasă într-un spațiu al incluziunii și al învățării autentice. Prin utilizarea storytelling-ului, a desenului în cascadă și a jocurilor educaționale precum puzzle-ul colaborativ sau misiunile de echipă, cadrele didactice pot crea contexte de învățare relevante și motivante. Proiectul „Construind comunitatea verde: incluziune, motivație și sustenabilitate în educație” susține această direcție, contribuind la dezvoltarea unei educații moderne, centrate pe elev și orientate spre viitor.