Prezentul articol propune o abordare didactică a Micii Uniri din 24 ianuarie 1859, eveniment fundamental în construcția identității naționale românești. Materialul este conceput pentru nivelul primar de învățământ și urmărește să faciliteze înțelegerea procesului de unire a Moldovei cu Țara Românească prin prisma valorilor de unitate, cooperare și aspirație colectivă. Structurat progresiv, articolul pornește de la contextul istoric pre-unire, prezintă actul politic al dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza și evidențiază reformele modernizatoare care au urmat. Valoarea pedagogică constă în ancorarea conținutului istoric în experiența concretă a elevilor prin referiri la tradiții, ceremonii comemorative și simboluri culturale, promovând astfel o învățare semnificativă și participativă.
În istoria României există momente foarte importante care au ajutat la formarea țării noastre. Unul dintre aceste momente este Mica Unire, care a avut loc la 24 ianuarie 1859. Atunci, românii au făcut un pas mare spre unitate, unind Moldova și Țara Românească într-un singur stat. Acest eveniment a fost rezultatul dorinței oamenilor de a trăi împreună, în pace și înțelegere.
Cum trăiau românii înainte de Mica Unire
Înainte de Mica Unire, Moldova și Țara Românească erau două țări separate, fiecare având propriul domnitor și propriile legi. Chiar dacă erau despărțiți, românii din cele două provincii vorbeau aceeași limbă, aveau aceleași obiceiuri și tradiții și se considerau frați. Mulți oameni își doreau ca cele două țări să se unească pentru a fi mai puternice și mai bine organizate.
Dorința de unire a românilor
Ideea unirii a apărut deoarece românii credeau că împreună vor putea avea o viață mai bună. Boieri, oameni simpli, profesori și elevi au început să vorbească despre unire. Ziarele vremii scriau despre importanța acestui pas, iar oamenii se întâlneau și discutau despre viitorul lor comun. Dorința de unire a devenit din ce în ce mai puternică.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza
Unirea a fost posibilă datorită alegerii aceluiași domnitor în ambele țări. Acesta a fost Alexandru Ioan Cuza, un om cinstit și curajos. El a fost ales domnitor al Moldovei la 5 ianuarie 1859, iar la 24 ianuarie 1859 a fost ales și domnitor al Țării Românești. Astfel, cele două provincii au fost unite sub aceeași conducere.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza
După Mica Unire, Alexandru Ioan Cuza a început să facă schimbări importante pentru țară. El a îmbunătățit viața oamenilor, a ajutat țăranii și a modernizat statul. Printre cele mai importante reforme ale sale se numără:
- reforma învățământului, prin care copiii au putut merge la școală;
- reforma agrară, care a ajutat țăranii să primească pământ;
- organizarea unei armate și a unor legi moderne.
Importanța Micii Uniri
Mica Unire a fost primul pas spre Marea Unire din 1918, când toate provinciile românești s-au unit într-un singur stat. Datorită Micii Uniri, românii au învățat că doar prin unitate pot depăși greutățile și pot construi o țară puternică. De aceea, ziua de 24 ianuarie este sărbătorită în fiecare an în România.
Cum este sărbătorită Mica Unire
În fiecare an, la 24 ianuarie, au loc serbări, spectacole și lecții speciale în școli. Oamenii cântă „Hora Unirii” și își amintesc de curajul și dorința de unitate a strămoșilor noștri. Elevii învață despre acest eveniment pentru a cunoaște istoria țării lor.
Concluzii. Valoarea adăugată pentru procesul de predare-învățare
Mica Unire este un simbol al prieteniei, al unității și al dorinței de a construi un viitor mai bun. Este un eveniment de care trebuie să fim mândri și care ne învață că, atunci când suntem uniți, putem realiza lucruri mari.
Abordarea pedagogică a Micii Uniri prin intermediul prezentului material oferă multiple oportunități de învățare pentru elevii din ciclul primar. Pe de o parte, conținutul istoric este contextualizat prin elemente concrete și accesibile vârstei – limba comună, tradițiile, ceremoniile – facilitând înțelegerea conceptelor abstracte precum „unitate” sau „identitate națională”. Pe de altă parte, conexiunea cu prezentul (sărbătorirea zilei de 24 ianuarie, „Hora Unirii”) permite elevilor să-și construiască o relație personală cu evenimentul istoric, transformându-l dintr-o informație ruptă de realitate într-o experiență culturală vie. Din perspectiva competențelor transversale, materialul stimulează gândirea critică prin analiza cauzelor și consecințelor, dezvoltă empatia istorică prin înțelegerea aspirațiilor și provocărilor din trecut, și consolidează conștiința civică prin valorile de cooperare și construcție colectivă.
Pentru cadrele didactice, articolul oferă un model de structurare a conținutului istoric adaptat particularităților psiho-cognitive ale elevilor mici: narațiune cronologică clară, exemple concrete, vocabular accesibil și integrarea elementelor culturale familiare. Abordarea poate fi extinsă prin activități participative (dramatizări, proiecte colaborative, cercetări locale despre modul de sărbătorire), susținând astfel o pedagogie activă și centrată pe elev. La nivel instituțional și sistemic, materialul contribuie la consolidarea educației pentru cetățenie democratică și la formarea identității culturale într-o manieră incluzivă și constructivă, evidențiind că valorile democratice – alegerea liberă, dialogul social, reformele pentru binele comun – au rădăcini istorice în tradițiile românești.
Bibliografie
Manual de Istorie – clasele primare, Editura Didactică
Enciclopedia pentru copii – Istoria României