În învățământul modern, învățarea experiențială este stimulată de metodele interactive de grup care au și rolul de a stimula creativitatea copiilor, promovând schimbul de idei și interacțiunea între copii; astfel, actul de predare-învățare-evaluare devine interactiv. La preșcolari, învățarea are loc numai dacă acestora li se oferă ocazia de a discuta, de a investiga si de a acționa. Educația de calitate este aceea în care sunt folosite combinat activitățile de învățare cu cele de cooperare și cu munca independentă.
Metodele interactive se introduc ca jocuri, ce au sarcini și reguli, astfel stimulăm copilului inițiativa personală, acesta făcând descoperiri prin imitare, încercare, experimentare. În învățământul modern, educatoarea are obligația de a a-i ajuta pe copii să se sprijine reciproc, să își exerseze capacitatea de a selecta, combina, învăța lucruri de care vor avea nevoie în viața de școlar și de adult.
Metodele interactive sunt folosite din ce în ce mai mult în practica educațională, alături de cele tradiționale ori în combinație cu acestea determinând solicitarea mecanismelor gândirii și a creativității. În același timp, ele dezvoltă copiilor priceperi, deprinderi și capacități ajutându-i să își formeze caracterul și să își dezvolte personalitatea.
A.L. Taylor distinge cinci niveluri de creativitate:
- Expresivă
- Productivă
- Inventivă
- Inovatoare
- Emergent
Metodele noi de stimulare a creativității acționează la toate cele cinci niveluri, combătând anumite piedici în calea manifestării imaginației. Ele au următoarele caracteristici:
- Centrate pe elev și pe activitate;
- Comunicare multidirecțional;
- Accent pe dezvoltării gândirii, formare de aptitudini, deprinderi;
- Evaluare formativă;
- Încurajează participarea copiilor, inițiativă, creativitatea;
- Parteneriatul cadru didactic /elev.
Din multitudinea metodelor interactive existente, aleg să vă prezint una dintre metode – este vorba de metoda „cubul” – metodă de predare-învățare care presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective.
Am ales să predau elevilor din clasa pregătitoare, tema „Animale sălbatice” cu ajutorul acestei metode. Menționez că am mai aplicat această metodă și cu alte ocazii. O lecție clasică de observare i-ar fi plictisit am ales să abordez această temă cu ajutorul metodei „cubul”. În prealabil, am realizat un cub pe ale cărui fețe am scris cuvintele:
- Descrie
- Compară
- Analizează
- Asociază
- Aplică
- Argumentează
Uneori, am folosit un singur cub mare și l-am redecorat cu elemente specifice temei, alteori am folosit câte un cub mai mic pentru fiecare echipă.
Pe tabla interactivă existent în clasă, la începutul activității, am prezentat slide-uri cu imagini ale animalelor sălbatice și am vorbit puțin despre ele și despre mediul lor de viață. Această temă a venit după tema „Animale domestice”. După vizionarea slide-urilor, am anunțat copiii că vom juca un joc: „Cubul”.
Am împărțit clasa în 6 grupuri, am derulat slide-urile la imaginea ce prezintă ursul și am solicitat primului grup să rostogolească cubul. Cubul s-a oprit pe comanda „Analizează”. Copiii au răspuns „Ursul este un animal”, „Animalele sunt făcute din carne și oase”. Această propoziție a declanșat creativitatea și a stimulat imaginația, copiii începând să analizeze animalul, folosind de cele mai multe ori propoziții scurte „Are blană”, „Blană din păr”, „Are carne și sânge”… Am pus o bulină pe fața rezolvată a cubului, pentru a nu se repeta. Copiii care au răspuns au fost recompensați prin solicitarea de a rezolva un puzzle cu un urs la table interactivă, pe platforma Jigsaw Puzzle, activitate care le place foarte mult.
Am trecut la următorul grup și aceștia au învârtit cubul, a căzut fața cu „Asociază”. Copiii au asociat ursul cu fructele de pădure. Aici am observat cum creativitatea lor este solicitată. Unul dintre copii și-a exprimat mirarea că ursul nu se înțeapă în rugii murilor, un alt coleg i-a spus că el și-ar dori să inventeze muri fără țepi pentru că îi e milă de urs. Această propoziție l-a făcut pe un altul să spună – făcând deci asocieri – că ursului nu îi este milă de pește.
Am continuat cu activitatea până când am epuizat toate fețele cubului. După fiecare față rezolvată, copiii au primit recompensă rezolvarea unui puzzle la table interactivă contra cronometru cu diferite imagini ce înfățișau urși.
Răspunsurile copiilor mi-au demonstrat că pot ridica nivelul creativității lor printr-o singură idee, propoziție care să le stimuleze imaginația. Am realizat după câteva zile, acest joc, dând căte un animal sălbatic fiecărui grup, care a prezentat toate cele 6 fețe ale cubului pentru animalul grupului său – urs, lup, vulpe, căprioară, veveriță, porc mistreț.
Mi s-a demonstrat clar modul în care această distribuire (fiecare grup să vorbească despre un animal) a stimulat creativitatea în momentul când au asociat. Dacă primul grup a asociat ursul culorii maro, al doilea grup, care trebuia să vorbească despre căprioară, pentru a nu se repeta asociindu-i culoarea maro, au asociat-o cu toamna. Când au ajuns la momentul „Compară”, cei din grupul care aveau de vorbit despre lup au comparat poveștile în care lupul a fost personaj negativ față de cele în care a fost ursul sau vulpea.
Am observat că, jucând mai des acest joc, cu ocazia diferitelor teme copiii se obișnuiesc să răspundă mai prompt, mai dezvoltat, învață să facă asocieri creative, uneori neașteptate. La unul dintre jocuri, la tema iarna, copiii au asociat iernii culorile roșu și verde, eu așteptând de fapt să asocieze cu alb. Ei au asociat astfel, iarna cu Moș Crăciun și bradul.
La finalul activității, pot afirma că această metodă are următoarele avantaje:
- determină participarea conștientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în realizarea sarcinilor;
- permite diferențierea sarcinilor de învățare;
- formează deprinderi de muncă intelectuală;
- stimulează gândirea logică a elevilor;
- crește responsabilitatea față de învățare și față de grup;
- sporește eficiența învățării (elevii învață unii de la alții);
- familiarizează elevii cu cercetarea științifică;
- formează abilități de comunicare și cooperare.
Observând toate acestea, pot spune că metodele interactive îi ajută pe elevi să își formeze personalitatea, să își dezvolte creativitatea, să se cunoască, să își descopere stilul propriu de gândire şi acțiune. Totodată ele stimulează interesul copiilor pentru cunoaștere precum și dorința de a căuta informații şi de a le utiliza corect în diferite situații.
Bibliografie
– Constantin Cucoș, Pedagogie, ediția a II-a revăzută și adăugată, 2006, Iași, Editura Polirom;
– Moise Constantin , Seghedin Elena Metodele de învățământ. In C. Cucoș ( coord. ), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice , Polirom 2009 , pag . 380-381;