Formarea și afirmarea în plan individual și social se realizează prin acceptarea necondiționată a individului și a valorilor sale, garantarea libertății psihice a individului, dar și prin consolidarea eului – dacă persoana este înțeleasă, atunci ea este dispusă să își dezvăluie eul său real (Tomșa, Gh.).
De cele mai multe ori, pentru dezvoltarea creativității trebuie evitate blocajele și stimularea potențialului creativ. Blocajele pot fi sociale, metodologice și emotive. În categoria blocajelor sociale intră conformismul, în categoria blocajelor metodologice intră oamenii care aplică algoritmi utilizați în trecut, folosesc obiecte potrivit funcției lor obișnuite ori au tendința de a critica prematur ideile sau sugestiile oferite de semeni iar în categoria celor emotive intră persoanele ce se tem de modul de exprimare și dezvoltare a unor idei originale, graba de a adopta prima idee ca fiind soluția problemei reprezintă un bun exemplu de factor inhibator; lipsa de perseverență ori descurajarea duc la pierderea mai multor idei excelente.
În sistemul metodelor și tehnicilor de stimulare a creativității s-au impus două metode principale Braistormingul și Sinectica, urmate apoi de tehnicile de conducere a discuțiilor și dezbaterilor.
Braistormingul sau „metoda asaltului de idei”, propusă de A. Osborn, presupune principiul amânării evaluării critice a ideilor noi, asigurarea și menținerea unei atmosfere propice producerii “ în asalt” a cât mai multor idei originale, neobișnuite. Sintactica (provocată de G. W.Gordon) presupune ca strategie dominantă asigurarea premiselor favorizante generării de idei și produse noi prin utilizarea mai amplă a analogiilor (personale, directe, simbolice și fantastice ), a metaforelor , a reuniunii unor elemente diferite și aparent irelevante. Dar sintactica este descrisă și ca procedeul de a sugera subiecților căile posibile de transformare a necunoscutului, neobișnuitului în familiar și invers , detașarea relativă de familiar condensarea sa ca ceva “străin” , pentru o mai eficace perspectivă de abordare novatoare. În cele din urmă tehnicile de conducere a discuțiilor și dezbaterilor sunt folosite pentru elaborarea de idei și soluții noi cum ar fi: discuția progresivă, discuția liberă, Philips 6/6, discuția panel.
Procedeele de stimulare și dezvoltare a creativității la elevi sunt următoarele:
- antrenarea capacității de elaborare verbal-expresivă, comunicațională în cadrul diverselor activități (compuneri, povestiri, descrieri, analize și sinteze operaționale);
- interpretarea independent a unor texte și imagini prin solicitarea de a le acorda cât mai multe titluri posibile;
- elaborarea independent a cât mai multor compoziții, soluții, rezolvări, pornind de la diverse modalități de ordonare și structurare logică posibilă a unor materiale, date, imagini, simboluri; analiza critică și interpretarea obiectivă a lucrărilor independent realizate de elevi sau cadre didactice;
- organizarea și desfășurarea diferitelor jocuri didactice sau activități constructive care să antreneze și să dezvolte gândirea creatoare divergentă, imaginația creatoare, interesul cognitiv;
- utilizarea unor procedee variate de activizare a capacităților și atitudinilor creatoare, în plan verbal, cognitiv și motivațional-atitudinal.
Probele diagnostice de creativitate pot fi transformate și adaptate ca mijloace sau modele de antrenament creativ și concursurile de creație artistice, culturale, tabere școlare de creație, grupurile creative de cercetare mixte de profesori și elevi sunt alte forme importante de stimulare și educare a creativității (Dumitriu Gh, Dumitriu C.).
Bibliografie
Liliana Sacară, Iulia Cristina-Dumitriu (2007). Psihopedagogie. București: Alma Mater.