Un anumit număr de experienţe au pus în evidenţă “efectul de învăţare”, adică beneficiul personal pe care un copil poate să-l obţină dintr-o învăţare oferită de el însuşi colegilor săi. Un elev “puţin dotat” înregistrează performanţe superioare după ce a avut de acţionat ca “învăţând” un alt elev, decât după ce a avut de realizat complet un exerciţiu şcolar. (Allen şi Feldman, 1973)
Exemplificarea metodei predării-învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar, 1986): Rezumând, Întrebând, Clarificând, Prezicând în lecţia de fiscalitate: tema lecţiei – Taxa pe valoare adăugată.
Această metodă este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere a unui text. După ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii interpretează rolul profesorului, instruindu-şi colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului elev-elev. Se poate desfăşura pe grupe sau cu toată clasa.
Metoda învăţării reciproce este centrată pe patru strategii de învăţare: rezumarea, punerea de întrebări, clarificarea datelor, prezicerea (prognosticarea)
- Rezumarea înseamnă expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit; se face un rezumat.
- Punerea de întrebări se referă la listarea unei serii de întrebări despre informaţiile citite; cel ce pune întrebările trebuie să cunoască bineînţeles şi răspunsul.
- Clarificarea presupune discutarea termenilor necunoscuţi, mai greu de înţeles, apelul la diverse surse lămuritoare, soluţionarea neînţelegerilor.
- Prezicerea se referă la exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare, bazându-se pe ceea ce au citit.
ETAPELE:
1. Explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii.
2. Împărţirea rolurilor elevilor.
3. Organizarea pe grupe.
4. Lucrul pe text.
5. Realizarea învăţării reciproce.
6. Aprecieri, completări, comentarii.
Se oferă întregii clase, acelaşi text spre studiu, respectiv art. 291 – cotele de TVA- din Codul fiscal actualizat
Clasa este împărţită în patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în realizarea aceluiaşi rol. De exemplu, grupul A este responsabil cu rezumarea textului-(exemplu principalele cote de TVA aplicabile în România – 5%, 9%, 19%), grupul B face o listă de întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor- (exemplu :ce cota de TVA se aplica pentru achiziția de cărți) – , grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi- (exemplu: Cota standard, cota redusă) şi grupul D dezvoltă predicţii- (exemplu: cote de TVA vor fi pe bonul fiscal dacă se achiziționează de la magazin o revistă, o ciocolată și un pix)
Avantajele metodei predării-învăţării reciproce:
- este o strategie de învăţare în grup, care stimulează şi motivează;
- ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi şi în mod independent;
- dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea) şi capacitatea de ascultare activă;
- stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi priceperea de a de a selecţiona esenţialul;
Studiul de caz
Studiul de caz reprezintă o metodă de confruntare directă a participanţilor cu o situaţie reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situaţii şi evenimente problematice.
Scopurile acestei metode interactive, valoroasă din punct de vedere euristic şi aplicativ constau în: realizarea contactului participanţilor cu realităţile complexe, autentice dintr-un domeniu dat, cu scopul familiarizării acestora cu aspectele posibile şi pentru a le dezvolta capacităţile decizionale, operative, optime şi abilităţile de a soluţiona eventualele probleme, sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor, autoevaluarea din partea fiecărui participant în parte, a gradului de aplicabilitate a acestora în situaţiile create.
Metoda studiului de caz constă în confruntarea elevului cu o situaţie reală de viaţă, prin a cărei observare, înţelegere, interpretare, urmează să realizeze un progres în cunoaştere. „Cazul” ales trebuie să fie autentic, reprezentativ, accesibil, să conţină o problemă de rezolvat prin adunare de informaţii şi luarea unei decizii.
Studiul de caz “regularizare TVA la sfârșitul lunii”. Profesorul divizează clasa in grupuri mici (4 elevi). La fiecare grup se distribuie 14 facturi fiscale completate pentru aceiaşi lună, dintre care 7 sunt întocmite pentru operaţiuni de procurări de bunuri, iar altele șapte pentru operaţiuni de livrări de bunuri; o declaraţie privind TVA pentru luna precedentă completată, câte o filă din registrul de evidenţă a achizițiilor şi registrul de evidenţă a vânzărilor. Sarcina grupului este de a calcula datoria sau creanţa bugetului , respectiv determinarea TVA de plată/ TVA de recuperat.
În practică, se întâlnesc două situații:
• TVA DEDUCTIBILĂ aferentă achizițiilor > TVA COLECTATĂ aferentă vânzărilor ═> creanta a firmei fata de buget- diferența se transferă în “TVA de recuperat”.
• TVA DEDUCTIBILĂ aferentă achizițiilor < TVA COLECTATĂ aferentă vânzarilor ═> datorie a firmei față de buget- diferența se transferă în “TVA de plată”.
La finalul activităţii, fiecare echipă va prezenta informatiile găsite.
În construirea şi aplicarea strategiilor de instruire-învăţare-fixare și sistematizare, în lecţia de fiscalitate, se utilizează cu succes metodele şi tehnicile de grup deoarece această disciplină are face parte din cultură tehnică de specialitate a elevului care impune o terminologie specifică modulelor studiate şi o valorificare a acestei terminologii în comunicare.
Bibliografie:
1. Cucoş Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998.Ionescu Miron, Radu Ion, Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
2. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., Psihopedagogie, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
2004
3. Gherghescu, J., Gherghescu L.N., Stratulat A., Pleşu C.C., Interdisciplinaritatea – Teorie şi
practică,Editura Sfera,2007
4. Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela Carmen, Repere didactice şi metodice în predarea
disciplinelor tehnice, Editura Printech, Bucureşti, 2003.