În vederea creşterii motivaţiei elevilor de a-şi finaliza educaţia obligatorie prin folosirea de către cadrele didactice a celor mai bune strategii şi metode ale învăţării formale şi nonformale, am participat la cursul de formare “How to motivate students to finalize their compulsory education. Creative teaching and learning methods for reducing early school leaving in a lifelong learning society”, ce a avut ca furnizor de formare Quarter Mediation. Printre metodele prezentate formatorii s-au referit la rezultatele obtinute in urma implementarii unui proiect european.
Proiectul „The 8 solutions for fighting early school leaving,, Feight (F8) (www.ldvfeight.eu/outcomes/)implementat de Quarter Mediation într-un parteneriat cu Turcia,UK și Italia, a avut ca scop identificarea principalilor factori care declanşează părăsirea timpurie a şcolii.Acest proiect îşi doreşte să reducă rata abandonului şcolar prin creşterea motivaţiei elevilor şi prin ajutorarea acestora de a se adapta în societate, prin învăţare continuă. Se concentrează asupra cadrelor didactice care lucrează cu elevi în situaţie de risc crescut de abandon şcolar – copii cu dezavantaje socio-economice sau cu nevoi speciale educaţionale. Aşadar, proiectul se adresează tuturor profesorilor, cu scopul de a sprijini, înţelege şi a motiva elevii să îşi continue educaţia în vederea obţinerii unei diplome, a unei calificări pe piaţa muncii.
Cele opt soluţii împotriva abandonului şcolar se concentrează asupra importanţei de formare continuă a cadrelor didactice, atât de necesară pentru a putea reduce, cu profesionalism, rata abandonului şcolar.
Metodele se bazează pe cele opt inteligenţe multiple. Acestea sunt:
1. Implicarea elevilor în situaţii de viaţă concrete;
2. Realizarea de activităţi în aer liber (outdoor activities);
3. Activităţi extracurriculare;
4. Peer training (peer education) – formarea unor competenţe/abilităţi în cadrul unor grupuri formate de elevi de acceaşi vârstă, clasă, sex, orientare religioasă, etc.;
5. E-learning;
6. Folosirea muzicii, artei, desenului, jocului, teatrului ca metode de învăţare;
7. Dobândirea unor abilităţi de interacţiune între persoane – Team Building (construirea unei echipe eficiente este un proces de dezvoltare şi motivare a unui grup, astfel încât acesta să îşi atingă ţelul şi să devină o echipă eficientă).
8. Learning by doing. Învăţarea prin practică în situaţii concrete.
În continuare, prezentăm câteva dintre aceste metode de prevenire a abandonului şcolar.
„Peer education” este una din cele opt soluţii propuse de Quarter Mediation. Este un proces prin care elevii sunt motivaţi, instruiţi. Are scopul de a dezvolta cunoştinţele, de a corecta atitudinile, comportamentele, de a reda încrederea.
Sensul cuvântului „peer”.Un „peer” (egal) este o persoană care aparţine aceluiaşi grup social ca şi altă persoană care face parte din acelaşi grup. Grupul poate diferenţia în funcţie de vârstă, sex, ocupaţie, statut socio-economic, religie, probleme de sănătate, etc. „Education”–dezvoltarea cunoştinţelor/atitudinilor, credinţelor, comportamentelor unei persoane printr-un proces de învăţare.
Activităţile de tip peer education au loc pe o anumită perioadă de timp şi au ca scop dezvoltarea cunoaşterii/ atitudinii, dobândirea unor noi competenţe, motivarea grupului ţintă. Un alt scop ar fi şi dezvoltarea competenţelor personale care să fie ulterior folosite ca o deschidere pentru piaţa muncii. Peer education are în vedere nevoile individuale ale grupului ţintă, iar în cazul nostru, în nevoile clasei de elevi. Peer education presupune un program personal de dezvoltare, vine în ajutor prin punerea în practică a ceea ce s-a învăţat.
Educaţia de la egal la egal îşi propune să îi instruiască pe elevi, prin realizarea unor activităţi informale, pe o anumită perioadă de timp şi vizează dezvoltarea cunoştinţelor acestora.
Exemple de activităţi de tip peer education: sesiuni organizate cu colegii, folosind tehnici interactive, cum ar fi :teste, jocuri de rol, povestiri, discuţii de grup, dezbateri pe diferite subiecte care îi preocupă pe elevi.
Formatorul/ Mentorul/ Profesorul care utilizează la clasă acest tip de educaţie trebuie să fie: experimentat; familiarizat cu procesul de învăţare activă; să posede caracteristici personale şi abilităţi interpersonale care fac să fie privit ca o persoană de încredere; dispune de posibilitatea de a comunica fluent, de a da dovadă de creativitate.
Profesorul, în cazul nostru, trebuie să fie o persoană care demonstrează abilităţi de rezolvare a conflictelor, să fie capabil să controleze discuţii de grup, să ofere feedback constructiv şi sugestii de îmbunătăţire, să utilizeze exemple relevante, să utilizeze o varietate de metode de instruire cu scopul de a-i motiva pe elevi; el are capacitatea de a le reda încrederea în ei înşişi. Sunt câteva argumente pentru care dascălii, părinţii şi alţi factori educaţionali este bine să încurajeze educaţia de la egal la egal, ca un complement a ceea ce se întâmplă şi în alte situaţii de învăţare.
În primul rând, învăţarea între congeneri este un cadru mai natural de transmitere a unor experienţe. Ea fructifică ceea ce individul achiziţionează spontan, difuz, informal, şi nu sub presiunea instituţionalizată, prescrisă, formalizată. Ni se pare de bun augur faptul că în cazul educaţiei de la egal la egal este valorizată învăţarea experienţială, activă, personalizată, autoedificatoare într-un context în care dirijismul şcolar (al centrului, al profesorului etc.) mai persistă încă.
În al doilea rând, o astfel de metodologie dă satisfacţie subiectului învăţării, care se pune în valoare, îşi atribuie funcţii pe care şcoala (încă) nu este în stare să le întreţină. Cel care dă îşi confirmă valoarea prin faptul că ceea ce deţine este important şi merită transmis şi altora. Individul devine mai activ şi mai responsabil în ceea ce priveşte primirea sau cedarea unor conduite deja exersate, ratificate subiectiv.
În al treilea rând, în situaţia învăţării de la egal la egal se pun în raport experienţe simetrice, se creează o rezonanţă şi o altfel de empatie spirituală decât cea gestionată de profesor. Oricât de experimentat ar fi maturul, el nu poate „coborî” la nivelul novicelui decât prin reamintiri sau reprezentări induse de manualele de psihologie şcolară (prin prototipuri şi modele mai mult abstracte, decât reale).
În al patrulea rând, metodologia de tip peer education dă satisfacţie unor conţinuturi consonante, de care sunt interesaţi tinerii; cu cest prilej, ei se afiliază unor orizonturi valorice decantate de chiar perimetrul existenţei lor, pe care maturii, de multe ori, le refuză sau sunt în disonanţă (un anumit gen de muzică, aspiraţii personale sau profesionale).
În al cincilea rând, un atare context generează un orizont al împărtăşirii şi al îmbogăţirii reciproce. Subiectul în cauză (fie că dă, fie că primeşte) se simte important, crede că ceea tranzacţionează este „opera” lui, că oferă sau primeşte dezinteresat, fără nicio constrângere, supraveghere, aprobare.
Cursul a abordat metode care vizează învățarea practică, interdisciplinară și prin experiență directă. Menționăm anumite metode eficiente si atractive, FOTOREPORTAJUL și STOP MOTION prin care elevii își pot dezvolta mult creativitatea, imaginația și de asemenea pot folosi în timpul unei activități de acest gen un obiect foarte drag lor, telefonul mobil. De asemenea activitățile interdisciplinare OUTDOOR, s-au dovedit a fi foarte utile și eficiente în creșterea motivației școlare la toate categoriile de elevi. ARTTERAPIA și DRAMATERAPIA au constituit alte exemple practice de învățare noutatea constând în workshop-uri comune între elevi și profesori. Activităţile desfăşurate în cadrul cursului de formare au urmărit motivarea elevilor în vederea continuării studiilor şi reducerii abandonului şcolar, prin sporirea creativităţii şi prin dezvoltarea competenţelor de comunicare, lingvistice, matematice, informatice, muzicale, artistice. Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi finalizeze studiile, de aceea, situaţiile de învăţare trebuie sa fie legate de aspectele reale ale vieţii.
Un alt aspect important al activităţii de înlăturare a abandonului şcolar îl reprezintă însă și crearea unor situaţii speciale de succes pentru elevii cu dificultăţi şcolare, deoarece succesele şi recompensele dezvoltă iniţiativele elevului şi sporesc încrederea acestuia în propriile posibilităţi.