În cadrul școlii militare de subofițeri de jandarmi, procesul instructiv-educativ are un caracter specific, orientat spre formarea unor competențe atât teoretice, cât și practice, indispensabile viitorului cadru militar. Elevii jandarmi sunt pregătiți pentru abordarea și soluționarea situațiilor profesionale conform cadrului normativ și procedurilor legale în vigoare. Metodele didactice utilizate sunt adaptate particularităților domeniului militar, de ordine și siguranță publică, punând accent pe disciplină, rigoare, responsabilitate și dezvoltarea deprinderilor de acțiune în condiții variate, inclusiv în situații limită.
1. Prelegerea și expunerea teoretică
Prelegerea rămâne una dintre metodele de bază în procesul de instruire militară. Prin intermediul acesteia, instructorul militar transmite un volum organizat de informații, explică concepte, reguli și proceduri. Totuși, expunerea teoretică este completată frecvent de exemple de bune practici și studii de caz, pentru a facilita înțelegerea situațiilor reale întâlnite în activitatea profesională.
2. Demonstrația practică
O metodă fundamentală folosită în școala militară este demonstrația. Fie că este vorba despre utilizarea armamentului, executarea unor manevre tactice sau aplicarea regulilor de securitate, demonstrația oferă elevilor un model concret de urmat. Aceasta are avantajul de a asigura o învățare vizuală și aplicată, reducând riscul erorilor în aplicarea cunoștințelor.
3. Exercițiile aplicative
Exercițiile constituie metoda centrală în instruirea militară. Ele pot fi de nivel individual (precum instrucția tragerii sau exercițiile de orientare) ori de nivel colectiv (manevre tactice, aplicații de teren). Prin repetare și antrenament, elevii își formează deprinderile necesare pentru a acționa eficient și coordonat în situații operative.
Pregătirea se realizează în poligoane specializate, baze de instrucție, săli de clasă sau de specialitate, piste cu obstacole. Baza tehnico-materială este asigurată de soft-uri didactice, poligoane, simulator de tragere, autoturisme și autospeciale de intervenție.
4. Studiul de caz și problematizarea
În condițiile în care jandarmii trebuie să fie capabili să ia decizii rapide și corecte, studiul de caz reprezintă o metodă valoroasă. Analizarea unor situații reale sau ipotetice, urmată de dezbatere și găsirea soluțiilor, contribuie la dezvoltarea gândirii critice și a capacității de adaptare. Problematizarea stimulează creativitatea și îi pregătește pe elevi pentru scenarii neașteptate.
5. Jocurile de rol și simulările
Pentru a pregăti elevii în vederea interacțiunilor reale din mediul militar, se utilizează jocurile de rol și simulările. Dificultatea metodei constă în a folosi situații autentice sau create comportamente și atitudini adaptate, analizate și experimentate. Acestea pot viza atât aspecte tactice (cum ar fi coordonarea unei misiuni), cât și aspecte de comandament și comunicare. Prin aceste metode, elevii învață să colaboreze, să respecte ierarhia și să își asume responsabilități. Metoda stimulează cunoașterea și autocunoașterea, dezvoltă trăsături morale precum cinstea, stăpânirea de sine, respectul pentru ceilalți, tenacitatea.
6. Învățarea prin cooperare
În cadrul Jandarmeriei Române, eficiența și coeziunea echipei sunt esențiale pentru realizarea cu succes a misiunilor operative. Dezvoltarea unei echipe eficiente nu este un proces spontan, ci unul care presupune timp, experiență și conducere eficientă. Prin instruire, comunicare și coordonare, jandarmii pot forma echipe capabile să răspundă eficient oricărei provocări.
În contextul formării profesionale și al activităților de teren/operative, metodele de instruire urmăresc permanent dezvoltarea capacităților de cooperare. Exercițiile colective, activitățile de grup și sarcinile comune stimulează solidaritatea și responsabilitatea reciprocă.
Exemple de situații operative ce necesită munca în echipă: menținerea ordinii publice la evenimente culturale, sportive sau proteste; intervenția în situații de urgență (inundații, incendii, dezastre naturale); paza și protecția unor obiective speciale sau transporturi de valori; executarea misiunilor de salvare și evacuare. În toate aceste situații, lipsa cooperării poate duce la eșecul misiunii sau, mai grav, la rănirea membrilor echipei sau a cetățenilor.
7. Evaluarea continuă
Instrumentele și metodele de evaluare sunt concepute pentru a permite evidențierea progresului elevului de la o etapă la alta, inclusiv prin parcurgerea activităților de practică. Practica profesională este organizată prin stagii în unități operative, iar elevii beneficiază de tutelă profesională. Întreaga activitate desfășurată în stagiile de practică se reflectă în indicatori pentru evaluarea continuă, o dovadă a achizițiilor competențelor elevilor. Rezultatele înregistrate pe timpul practicii în unitățile operative sunt materializate într-o fișă de evaluare.
În școala militară metodele didactice includ evaluarea permanentă, atât teoretică, cât și practică. Prin evaluare se identifică măsura în care elevii au reușit să achiziționeze rezultatele învățării: cunoștințe, abilități, atitudini. Testele, verificările aplicative și aprecierea comportamentului în situații reale asigură un feedback constant, necesar perfecționării.
Concluzie
Metodele didactice utilizate în școala militară se caracterizează printr-un echilibru între transmiterea cunoștințelor teoretice și formarea deprinderilor practice. Acestea sunt alese și adaptate în funcție de obiectivele educaționale, specificul militar și nevoia de a forma cadre capabile să răspundă cu eficiență și profesionalism la provocările activității operative. Rigoarea, disciplina și orientarea spre acțiune reprezintă coordonatele fundamentale ale procesului de instruire militară.
Bibliografie
Cerghit, I. (2006). Metode de învățământ. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Ionescu, M., Radu, I. (1995). Didactica modernă. București: Editura Dacia.
Stănciulescu, E. (2013). Psihopedagogie militară. București: Editura Universității Naționale de Apărare.
Nicola, I. (1992). Pedagogie. București: Editura Didactică și Pedagogică.