EDICT

Interesul manifestat în ultimele două decenii de specialişti precum I. Cerghit, I. Nicola, E. Noveanu, I. Jinga, E. Joiţa şi alţii pentru conceptul de strategie educaţională nu reprezintă o concesie făcută unei terminologii la modă, ci constituie expresia promovării unei noi optici în înţelegerea şi conducerea acţiunii educaţionale.

Strategia didactică reprezintă un ansamblu de decizii care vizează desfăşurarea procesului instructiv-educativ, în scopul atingerii unor obiective.
I. Cerghit, în Metode de învăţământ, subliniază trei semnificaţii în esenţă complementare ale conceptului de strategie didactică:

• ca adaptare a unui anumit mod de abordare a învăţării (prin problematizare, algoritmizare etc.);
• ca opţiune pentru un anumit mod de organizarea a elevilor;
• ca mod de programare (selectare, ordonare şi ierarhizare) într-o succesiune optimă a fazelor şi etapelor proprii procesului de desfăşurare a lecţiei date.

În ceea ce priveşte normele de ortografie şi punctuaţie, respectiv strategiile folosite, cadrul didactic trebuie să reţină că:
– alegerea unei strategii didactice se referă, în esenţă, la selectarea şi combinarea acelor metode, mijloace şi materiale din utilizarea cărora se va putea crea o situaţie optimă de însuşire a ortografiei şi punctuaţiei;
– strategia, ca structură acţională complexă, nu poate fi asimilată nici cu metoda, nici cu lecţia; aceasta din urmă – lecţia – reprezintă cadrul în care pot fi valorificate una sau mai multe strategii;
– opţiunea pe care o exprimă cadrul didactic pentru o anumită strategie didactică trebuie să se bazeze pe cunoaşterea până la detaliu a: metodelor de instruire; mijloacelor de învăţământ; materialelor didactice care să urmărească însuşirea temeinică a normelor de ortografie şi de punctuaţie.

Abordarea şi însuşirea normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele a III-a şi a IV-a necesită selectarea şi utilizarea acelor metode şi procedee care vor conduce la o însuşire temeinică a acestora.

Plecând de la o definire a metodei ca ,,o cale de organizare şi conducere a activităţii de cunoaştere/învăţare a elevului; un instrument didactic cu ajutorul căruia îi determină pe cei aflaţi pe băncile şcolii la un demers de asimilare activă a unor noi cunoştinţe şi forme comportamentale de stimulare, în acelaşi timp, a dezvoltării forţelor lor cognitive, intelectuale” (Cerghit 2006: 17-18), se poate afirma că sarcina învăţătorului va fi destul de dificilă atât în ceea ce priveşte selectarea, cât şi utilizarea celor mai eficiente matode.

În ceea ce priveşte procedeul ,,tehnică mai limitată de acţiune” (M. Debesse apud Cerghit  2006: 21), există o dinamică ridicată a acestuia în raport cu metoda, ceea ce înseamnă că în anumite condiţii există posibilitatea trecerii cu uşurinţă de la o categorie la alta: metodă – procedeu, procedeu – metodă.

„O metodă apare ca un ansamblu corelat de procedee considerate a fi cele mai oportune pentru o situaţie dată de învăţare. Valoarea şi eficienţa pragmatică a unei metode sunt condiţionate de calitatea, adecvarea şi congruenţa procedeelor care o compun ” (Cucoş 1996: 83).

Totodată, învăţătorul trebuie să urmărească în momentul alegerii unor metode şi procedee aspecte ca:

• momentul/ etapa când acestea vor fi valorificate în cadrul demersului instructiv-educativ şi scopul folosirii acesteia (asimilarea de noi cunoştinţe, reactualizare, descoperire);
• nivelul de şcolaritate şi particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor;
• conţinuturile învăţării corespunzătoare Programei Şcolare;
• cât de mult implică elevii în demersul instructiv-educativ;
• dacă există o legătură între ele (metode şi procedee) şi obiectivele propuse pentru demersul instructiv-educativ.

Astfel, ţinând cont de aspectele enumerate anterior, şi de raportarea la domeniile din cadrul limbii şi literaturii române, se pot prefigura acele metode şi procedee care se vor folosi în abordarea şi însuşirea normelor de ortografie şi de punctuaţie – la  nivelul claselor a III-a şi a IV-a – după cum urmează:

• conversaţia;
• explicaţia;
• demonstraţia;
• lectura explicativă;
• exerciţiul;
• analiza lingvistică;
• problematizarea;
• lucrul cu manualul;
• jocul didactic.

Jocul didactic

Jocul didactic sau jocul educativ (după Cerghit, I) urmăreşte ,,îmbinarea şi toate tranziţiile spontane posibile între elementele distractive şi cele de muncă de învăţare, în ideea că, treptat, vor avea câştig de cauză cele din urmă” (Cerghit 2006: 264). Această metodă presupune:
– o anumită structură;
– anumite reguli, dispuse sistematic;
– valorificarea, în principiu, a unui set de materiale didactice.

Plecând de la tipologia jocurilor didactice, normele de ortografie şi de punctuaţie la clasele a III-a şi a IV-a ar putea fi abordate astfel: jocuri didactice lingvistice dirijate (în situaţia unei lecţii de consolidare/ sistematizare).

Cratima buclucaşă

Învăţătorul le va prezenta elevilor o scurtă poezie despre cum se laudă cratima.

Într-o zi, pe la amiaz’,
Cratima s-a lăudat sus şi tare
Că n-are-n lume asemănare!
Şi că poate ea să stea
Unde-i pofteşte inima!
Eu n-am vrut s-o contrazic
Şi i-am zis:
– Stai  un pic,
Că, elevii din clasa mea,
Imediat îţi vor arăta
Unde-i locul pentru dumneata!

Elevii clasei vor fi împărţiţi în trei grupe, fiecare grupă primind câte o fişă cu un text în care cratima a fost folosită eronat în cadrul unor cuvinte. Sarcina grupelor este de a găsi locul corect al cratimelor şi colorarea cuvintelor respective. Va câştiga grupa care identifică toate situaţiile în mod corect.

Jocuri didactice colective/ frontale

Cum se mai poate spune (scrie)?

Acest joc are ca finalitate însuşirea normelor ortografice de scriere a unor cuvinte cu cratimă. Se poate utiliza în etapa de captare a atenţiei.
Învăţătorul va începe jocul scriind la tablă cuvintele: nu îmi place. Elevii vor fi întrebaţi cum se mai poate pronunţa (scrie) mai scurt? (nu-mi place)
Se va continua de către elevi scriindu-se la tablă două coloane:

nu îmi place   –   nu-mi place
nu îi place      –

nu îl place     –
nu am notă   –

Jocuri didactice pe grupe

Piramida campionilor

Scopul jocului este de a verifica modul de însuşire a unor norme ortografice privind scrierea şi despărţirea în silabe a cuvintelor cu vocală dublă oo, ee, ii, aa, cât şi a cuvintelor care conţin diftongii oa, ea, ie,ua, uă.
Elevii vor fi împărţiţi în două echipe cu număr egal de membri. Pe tablă va fi desenată o piramidă ,,stilizată” (din trepte). Va ieşi la tablă câte un elev de la fiecare grupă (prin alternare) şi va scrie/despărţi în silabe – pe treapta corespunzătoare ordinii sale – cuvântul dictat de cadrul didactic. Un cuvânt scris/despărţit greşit va conduce la o pauză de ,,o tură” a echipei sale. Va învinge echipa care ajunge prima în vârful piramidei.

Jocuri didactice verbale scrise

Soarele

Acest joc se poate utiliza la clasa a IV-a în cadrul unei lecţii de evaluare despre normele ortografice de utilizare a cratimei în contexte cât mai variate.
Cadrul didactic va desena la tablă un soare, iar în centrul lui va fi scrisă ,,cratima” (semnul grafic). Elevii vor ieşi la tablă, pe rând, şi vor completa razele cu cât mai multe exemple/situaţii diferite. Se va completa până la epuizarea situaţiilor cunoscute de aceştia.

Notă: Se poate utiliza în mod asemănător şi pentru toate situaţiile cunoscute de elevi în scrierea cu majuscule.
Trebuie menţionat faptul că acestei metode îi sunt subordonate procedee ca explicaţia, conversaţia, problematizarea, în anumite momente.

Bibliografie:
1. Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
2. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996;
3. Uritescu, N., Dorin, Noutăţi în ortografie – corectitudine şi greşeală, Editura Procion, Bucureşti, 1995;