Învăţământul special este o parte componentă a sistemului de învăţământ românesc şi oferă tuturor programe educaţionale potrivite nevoilor de dezvoltare. În ţara noastră, elevii cu cerințe educaționale speciale pot fi școlarizați în învăţământul special sau în cel de masă. În învățământul liceal special pot fi școlarizați elevi cu deficienţe de învățare minore sau moderate, cu tulburări de limbaj, tulburări socio-afective sau de comportament, aceștia având nevoie de sprijin pentru adaptare, integrare și socializare.
Pentru învățământul liceal special nu există programe școlare diferite de cele utilizate în învățământul de masă, profesorilor revenindu-le sarcina de a le adapta pe cele existente, pentru a putea fi parcurse de elevii cu C.E.S., iar strategiile didactice utilizate la clasă sunt preponderent activ-participative.
Profesorul trebuie să cunoască şi să utilizeze strategii didactice care să identifice şi să sprijine rezolvarea dificultăţilor de învăţare a elevilor, dar să-i şi implice pe aceștia în procesul de învăţare, urmărindu-se astfel dezvoltarea gândirii, stimularea creativităţii şi a interesului pentru învăţare. Nu se poate lucra diferenţiat cu elevii dacă profesorul nu-i cunoaşte foarte bine pe elevi, atât sub aspectul dezvoltării fizice și psihice a acestora.
În proiectarea activităţilor educative, metodele active de grup stimulează şi dezvoltă foarte mult învăţarea prin cooperare, facilitează comunicarea, colaborarea şi relaţionarea între elevi, luarea deciziei, autonomia personală, formarea opiniilor şi înţelegerea corectă a realităţii. Aplicarea metodelor activ participative duce la o învăţare activă şi cu rezultate evidente, pregătind elevii pentru a fi capabili să ia decizii în rezolvarea unor situaţii neobişnuite.
Dintre metodele activ-participative utilizate cu succes în predarea, învăţarea şi evaluarea noţiunilor studiate la disciplina limba și literatura română, pot fi amintite: jocul didactic, metoda „Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat”, metoda Starbursting şi altele.
Jocul didactic este o metodă care constă în plasarea elevilor într-o activitate ludică cu caracter de instruire. Învăţarea care implică jocul devine plăcută şi atrăgătoare, se face într-o atmosferă de bună dispoziţie şi destindere. Indiferent de tipul său, jocul didactic trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:
- Să aibă precizate obiectivele pedagogice;
- Să fie raţional integrat în sistemul muncii educative;
- Să dozeze gradul de dificultate implicat ( în funcţie de particularităţile de vârstă şi intelectuale ale elevilor);
- Să fie dozate din punct de vedere calitativ.
Activităţile ludice cu valenţe instructive pot fi extrem de variate. Ele trebuie să fie folosite pentru a dinamiza activitatea de predare-învăţare şi pot fi îmbinate cu alte metode, în funcţie de particularităţile intelectuale şi de vârstă ale elevilor, dar şi de tipul de lecţie.
Metoda „Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat“ este o metodă ce activează elevii, îi face conştienţi de procesul învăţării şi le oferă posibilitatea de a-şi verifica nivelul cunoştinţelor. Prin acest exerciţiu, se încurajează participarea fiecărui elev prin conştientizarea eventualelor lacune şi prin motivarea acoperirii acestora, se stimulează atenţia şi gândirea. Etapele metodei:
- Anunţarea temei de către profesor.
- Se cere elevilor să inventarieze ideile pe care consideră că le deţin cu privire la subiectul ce va urma. Aceste idei vor fi notate în rubrica „ Ştiu” a tabelului;
- Ei vor nota ideile despre care au îndoieli sau ceea ce ar dori să ştie în legătură cu tema respectivă. Aceste idei sunt notate în rubrica „Vreau să ştiu”.
- Profesorul va propune apoi studierea unui text şi fixarea unor cunoştinţe, iar ideile nou-asimilate le notează în rubrica „ Am învăţat”.
După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile înscrise în fiecare coloană pentru a demonstra nivelul actual al cunoştinţelor.
Metoda Starbursting (engl. „star” = stea; engl. „burst” = a exploda), este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii. Scopul acesteia este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel, să se realizeze cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup. Organizată în grup, metoda Starbursting facilitează participarea întregului colectiv, stimulează abilitatea de a adresa întrebări la altele: se scrie problema a cărei soluţie trebuie „descoperită” pe o foaie, apoi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Când?, Cum?, Cum?, De ce? – unele întrebări ducând la altele din ce în ce mai complexe și care necesită o concentrare tot mai mare.
Metodele activ-participative contribuie nu doar la educaţia elevilor, ci şi la socializarea acestora, fapt ce conduce la o învăţare activă, la dezvoltarea abilităţilor, deprinderilor şi priceperilor care să le modifice comportamentul.
Bibliografie:
1. Ungureanu, Dorel, Educaţia integrată şi școala inclusivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000.
2. Gherguț, Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Polirom“, Iași, 2006.