Termenul de metodă provine din limba greacă unde metodhos înseamnă cale de urmat spre atingerea unui obiectiv sau mod de urmărire, de căutare, cercetare și aflare a adevărului (din odos care înseamnă cale, drum iar metha înseamnă spre, către).
Metoda este rezultatul alegerii conștiente a faptelor de către un individ în domeniul cunoștințelor. Metoda include în alcătuirea ei o serie de procedee care sunt tehnici limitate de acțiune sau componente ale acesteia. Metodologia procesului de învățământ cuprinde ansamblul metodelor de predare și învățare și studiază natura, funcțiile, locul și clasificarea metodelor, principiile și regulile ce stau la baza utilizării lor. Funcțiile metodelor sunt: cognitivă, instrumentală, normativă, motivațională, formativ-educativă dar pot avea un caracter polifuncțional.
Metodele de instruire și autoinstruire pot fi: metode de transmitere și însușire a cunoștințelor: orale (povestirea, descrierea, explicația, instructajul, conversația, conversația euristică, discuția colectivă, problematizarea); metode de explorare și descoperire (de observare directă a fenomenelor geografice, efectuarea unor experimente, examinarea unor probe sau documente statistice, studiu de caz, demonstrația cu ajutorul unor imagini, grafice sau proiecte, modele, machete); metode bazate pe acțiune (exerciții, lucrări practice, jocuri didactice).
Metodele de instruire axate pe acțiunea profesorului sunt numite și metode tradiționale. Elevii au rolul de receptori pasivi primind un volum de informații prin transmitere simplă, rapidă și economică. Avantajul este că se câștigă timp dar elevii nu sunt antrenați în procesul gândirii, ascultând pasiv, plictisiți, obosiți, încercând să memoreze mecanic. Profesorul are rolul determinant în dirijarea conținutului lecției, gestionarea timpului și reglarea activității de predare-învățare. Aceste metode devin productive doar când se are în vedere problematizarea lor și transferarea rolului activ de la profesor la elev.
Expunerea cunoaște mai multe variante: povestirea, explicația, prelegerea, expunerea cu oponent. Se stimulează imaginația, se antrenează noi motivați și disponibilități de învățare. Această metodă se recomandă claselor mai mari. Prin formularea unor întrebări, crearea unor situații problemă se înviorează mersul expunerii, căutând soluții pentru rezolvarea unor probleme. Este o cale simplă, directă și rapidă de transmitere a unor cunoștințe. Profesorul oferă informații de-a gata iar elevii sunt predispuși la pasivism, prin suprasolicitarea acestei metode se poate ajunge la formalism și superficialitate în învățare. Feedback-ul este slab iar comunicarea dintre elevi și profesor este indirectă. Metoda nu trebuie eliminată dar trebuie activizată prin întrebări și încercări de problematizare.
Povestirea este o metodă expozitivă, o formă de expunere cu caracter evocator. Pot fi prezentate fapte geografice derulate cu mult timp în urmă sau recent pe care elevii nu le cunosc sau de care nu au auzit. Povestirea trebuie să fie atractivă iar exprimarea profesorului trebuie să capteze atenția elevilor prin sensibilizarea sentimentelor și imaginație. Poate fi însoțită de desene, înregistrări, video, filme, proiecții, documente, date, comparații, lecturi geografice. Pentru optimizarea metodei elevii pot povesti întâmplări văzute la TV sau trăite, văzute într-o carte sau revistă.
Descrierea oferă profesorului posibilitatea de a reda exact realitatea geografică, să redea imaginea unor obiecte, fenomene sau procese naturale sau sociale și presupune o observare dirijată și interpretată. Descrierea este realizată pe baza observației prezentând aspectele exterioare specifice observației și faptelor geografice. Cuprinde rezultatele observației vizuale și ale experimentului sub formă de reprezentări ale obiectelor și faptelor dintr-un spațiu prin simboluri, grafice, scheme, matrice…
Metoda devine mai eficientă dacă se transformă într-o metodă activă și se cere elevilor să descrie dirijat sau liber, un peisaj, un proces, un obiect sau fapt geografic. Exemplu: descrieți peisajul pădurilor de foioase , descrieți relieful Subcarpaților Moldovei, descrieți o ploaie torențială, o secetă, obiective turistice din comuna Măgura, definiți noțiunea de deal, cumpăna apelor, terasă….
Explicația dezvăluie date noi pe baza unor argumentații deductive. Profesorul enunță o definiție, principiu sau fenomen apoi sunt analizate exemplele și argumentele (relații, sensuri, aplicații, interpretări). Prin această metodă profesorul dezvăluie un conținut științific într-o succesiune logică și trebuie să se asigure de înțelegerea semnificațiilor cauzelor, relațiilor ce definesc fenomene și procese. Este o cale ușoară și rapidă de prezentare a unor fapte geografice, într-un timp scurt. Explicația poate fi deductivă, inductivă, analogică.
Metodele de cercetare a datelor sunt: observația, experimentul, interviul, chestionarul, metoda statistică, metoda matematică, reprezentarea grafică și metode de interpretare a concluziilor: metoda istorică, metoda hermeneutică, metoda psihanalitică. Sunt metode de instruire centrate pe acțiunea elevilor, dar în care profesorul are rol de sfătuitor, animator, coordonator al activităților sau de mediator
Metoda observației constă în urmărirea atentă, intenționată și sistematică după un plan a fenomenelor specifice educației în derularea lor normală pentru a sesiza aspectele relevante. Este și o metodă didactică de cercetare și explorare geografică directă a realității ce sigură cunoașterea și înțelegerea prin raționament inductiv a faptelor și fenomenelor din orizontul apropiat. Poate fi vizuală sau instrumentală. După observarea independentă, dirijată urmează prelucrarea informațiilor prin analizare, interpretare și explicare apoi sunt elaborate scheme, grafice, tabele, fotografii și chiar hărți.
Problematizarea este o metodă de cercetare, activă, dialogată ce constă în crearea unor situații conflictuale, în rezolvarea unor întrebări problemă, probleme și situații problemă. Exemplu de întrebare problemă: dacă tinerii din comuna Măgura pleacă din țară în număr tot mai mare, populația comunei este tot mai îmbătrânită, de ce se înregistrează un număr tor mai mic de nașteri?
Exemplu de problemă: Calculați densitatea populației comunei Măgura, știind că suprafața este de 2407 ha iar populația este de 4151 locuitori.
Exemplu de situație problemă: de ce satele comunei Măgura, sunt sate dormitor?
– De ce au loc inundații în comună?
– De ce pleacă tinerii din comună?
Modelarea este o metodă de dobândire a cunoștințelor despre fapte, fenomene și procese întâmplate la distanță mai mare, este o metodă de cercetare. Se poate face prin modele simplificate, micșorate ale realității geografice. Modelele pot fi: informative, de comparare, de integrare, de perfecționare, demonstrative, de evaluare sau informative. Modelele trebuie să fie simple, micșorate, realizate fidel și împreună cu elevii pentru o mai bună înțelegere.
Exemplu: se realizează împreună cu elevii o viitură, un sat machetă, un profil de sol, plante presate. Modelele grafice reprezintă informații statistice și social-economice transpuse în forme stilizate, abstractizate matematic, diagramele. Acestea sunt desene geometrice liniare sau în suprafață și prezintă avantajul că în raport cu textul ele redau prin câteva linii fenomenele cercetate sub raport cantitativ și calitativ. Prin asociație sau suprapunere pot reda mai multe fenomene. Pot fi diagrame liniare, areale, volumetrice, reprezentări prin figuri artistice, de comparație, de corelație, de calcul grafic, în suprafață, sub formă de cerc…
Exemplu o diagramă de comparație între populația comunelor vecine: Măgura (4151 locuitori), Mărgineni (9160 locuitori) și Luizi-Călugăra (3553 locuitori). Alte modele de diagrame au fost folosite la Capitolul Populația.
Conversația este o metodă de predare-învățare realizabilă prin discuții informația pornește de la profesor și ajunge la elevi prin întrebări și răspunsuri. Conversația poate fi catehetică (prin reproducere simplă a unor cunoștințe dobândite anterior, fără interpretare). Exemplu: menționați satele componente ale comunei Măgura! care sunt produsele industriei chimice? Care sunt peisajele zonei temperate?
Conversația euristică (are în vedere formularea conștientă a unor răspunsuri pentru a-i dirija spre descoperirea adevărului geografic). Exemplu: Explicați termenul de climă temperat continentală, de ce temperatura aerului coboară odată cu creșterea altitudinii?
Discuția are loc organizat, pentru a aprofunda și examina noțiuni și fapte. Oferta este făcută de profesor iar elevii participă începând cu observarea, analiza și compararea.
Dezbaterea este o metodă de dialog, organizată prin care se dezbate (examinează aprofundat o problemă prin argumentări polemice dirijate de către profesor). Are rolul de a dezvolta gândirea elevilor și este coordonată de către profesor.
Dezbaterea după procedeul Philips 66 presupune împărțirea clasei în mai multe grupe, fiecare având un lider care urmează să prezinte la final concluziile, aprecierile și soluțiile. Punctele ari ale acestei metode sunt că elevii sunt încurajați să se exprime, dezvoltă creativitatea dar dezavantajul constă în dezordinea și zgomotul produs precum și faptul că profesorul nu participă la dezbaterea fiecărei probe.
Demonstrația este tot o metodă organizată, indirectă a fenomenelor și proceselor prin explorare și cunoaștere prin prezentare în stare naturală sau prin modele figurale sau obiectuale. Profesorul face demonstrația în fața elevilor folosind un material intuitiv cu caracter ilustrativ. Pot fi demonstrații obiectuale, figurale, simbolice, demonstrații cu ajutorul mijloacelor de învățământ și demonstrații logice. Pot fi folosite modele naturale (roci, minerale, plante presate, probe de sol, mulaje, machete). Cele mai potrivite demonstrații privesc utilizarea nisipului, pietrișului, argilei ca materiale suport de analiză pentru filtrarea apei, impermeabilitate…
Demonstrațiile figurale cuprind desenul geografic care trebuie să îndeplinească cerințe de conținut (să fie corect realizat, să prezinte esențialul și proporția), cerințe estetice (executat clar și simplu) și cerințe metodice (desenul trebuie integrat în schema lecției). Exemplu: harta schematică, desenul schematic (profil longitudinal, diagramă climatică, cartograme, cartodiagrame, pentru indicatori ai industriei, agriculturii, transporturilor, turismului, populației…
Demonstrațiile cu ajutorul mijloacelor de învățământ cuprind: filmul didactic, diapozitivele, ilustrații, imagini, casete video, ppt-uri, texte, machete transparente… Demonstrațiile simbolice vizează utilizarea unor relații ce definesc reacții chimice. Exemplu: formarea ploilor acide, efectul de seră.
Experimentarea este o metodă de explorare directă a realității. Elevul trebuie să conceapă și să realizeze operații mintale sau obiectuale cu scopul de a studia, observa, măsura, prelucra și interpreta rezultatele obținute prin producerea fenomenului natural.
Experimentul trebuie efectuat sub supravegherea și controlul profesorului, fără a cunoaște rezultatul, este greu de realizat deoarece fenomenele și procesele se derulează pe suprafețe mari. Unele experimente pot fi organizate în cabinetul de geografie altele pe terenul geografic iar unele doar în mediul înconjurător. Pot fi experimente în funcție de conținut (cantitative și calitative) și în funcție de scop (ilustrative, de cercetare, de verificare, de aplicare, de evaluare, de formare a priceperilor și deprinderilor).
Exemplu: încrețirea scoarței terestre și formarea Subcarpaților, producerea inversiunilor termice, poluarea apelor, solului și aerului.
Exercițiul este o metodă bazată pe acțiunea repetată a unor acte mintale și motrice pentru însușirea unor comportamente standardizate care dau un caracter de precizie și inovație, inventivitate și spontaneitate a activității proprii. Exercițiul are ca finalitate formarea deprinderilor și determină efectuarea operațiilor. Exercițiile pot fi: după forma de organizare a rezolvării (individual, în echipă sau frontal), după gradul de intervenție al profesorului (dirijate, semidirijate și libere), după funcțiile îndeplinite (de inițiere, de bază, corective, aplicative, recapitulative, de evaluare și de verificare, de mânuire, de observare, de analiză, de exprimare concretă, de creație).
Exemple: exerciții de orientare pe hartă și în teren după mușchiul de pe arbori, altarele bisericilor, poziția mormintelor, mușuroaie, coronamentul arborilor…;
– Stabilirea orei după poziția soarelui pe cer (cu ajutorul unui ceas),
– Recunoașterea fazelor lunii….
Studiul de caz este o metodă activă și constă în analiza individuală sau colectivă, oral sau în scris a unei situații geografice prezente în realitatea geografică actuală, exploatare și valorificarea resurselor naturale, degradarea solurilor și a mediului înconjurător, hazarduri naturale și antropice, mobilitatea populației, defrișarea. Studiul de caz se poate realiza acasă, independent, urmând îndrumările profesorului prezentând la final concluziile, informațiile, argumentele și deciziile rezultate în urma analizei produsului realizat.
Jocul geografic se poate desfășura în clasă sau în afara lecțiilor, este o metodă activă de însușire a cunoștințelor. Completează pregătirea și sporește interesul elevilor pentru geografie ajutând profesorul în cunoașterea capacității elevilor. Jocurile sunt alese de profesor în funcție de conținutul lecției și competențele urmărite.
Exemplu: jocul denumirilor geografice, jocul noțiunilor geografice, lanțul geografic, satul natal, concursul cu întrebări, cine știe câștigă, concurs de tip Robingo, harta mută, rebusurile geografice, loto geografic, șezătorile geografice, pescuitul (Fish Bowl).
Exemplu – pescuitul: se începe extragerea unui bilețel dintr-un bol. Elevii desfac bilețelul, îl citesc și rezolvă cerința:
– Identificați pe harta județului Bacău, comuna Măgura, precizând în care unitate de relief se află și importanța acesteia;
– Menționați comunele vecine ale municipiului Bacău.
Rebusurile geografice sunt antrenante, interactive și trezesc interesul elevilor pentru dezlegarea diferitelor probleme. Jocul geografic este pregătit de profesor iar elevii se ajută între grupe.
Exemplu: 1- Sat care s-a numit în trecut țigănime;
– Sat component al comunei Măgura situat pe Dealul omonim;
– Pârâu ce trece prin comuna Măgura;
– Complex turistic din comună;
– Boier, patron și proprietar din comună;
– Culme importantă la poalele căreia se află comuna;
– Pe verticală se obține denumirea comunei:
D E A L U M A R E
C R I H A N
N E G E L
M A G U R A V E R D E
B R A E S C U
P I E T R I C I C A
Fig.1 Rebus geografic
Descoperirea didactică constă în crearea condițiilor de reactualizare a experienței și capacității individuale pentru deslușirea unor situații problemă. Elevul redescoperă cunoștințe vechi, profesorul trebuie să favorizeze menținerea unei atitudini active, să întrețină un nivel „de incertitudine” (J.S. Buner). Descoperirea didactică are un rol formativ, pentru dezvoltarea forțelor psihice și calitățile acestora: percepția, reprezentarea, memoria, gândirea, limbajul, trăsăturile de voință și caracter, interesele și atitudinile. Poate fi descoperire independentă ( în care elevul are rolul principal, profesorul având rol de supraveghetor) și descoperire dirijată (profesorul conduce descoperirea prin sugestii).