Adaptarea în grădiniță poate fi un proces complex și instabil. Se desfășoară pe o perioadă de aproximativ 2 săptămâni, însă se poate prelungi în funcție de temperamentul preșcolarului, de cum percepe acesta separarea, de atitudinea părinților și de mediul educațional.
Cuvinte-cheie: adaptare preșcolari, metode de integrare, păpușa-mesager, borcanul cu galaxii
Datoria părinților este de a le facilita adaptarea prin diverse metode. Pentru o integrare cât mai ușoară, ar fi necesar ca părinții să le vorbească în prealabil despre grădiniță. Să realizeze o imagine cât mai complexă despre aceasta. Este de evitat să prezinți copiilor o realitate idilică, perfectă, cum ar fi: „La grădiniță, toți copiii sunt veseli, o să faci doar activități interesante și o să te distrezi mereu.”. Știm cu toții că în realitate vor exista și momente când se vor simți triști sau singuri. Așadar, este recomandat să fim sinceri, înțelegători și răbdători.
Copiii învață mult mai rapid și ușor prin intermediul jocurilor sau poveștilor. Părinții pot crea o poveste, un fel de misiune pe care copilul să o îndeplinească, spre exemplu: „Știu că îți e greu, este normal să fii trist, dar fiecare are treaba lui, noi mergem la serviciu, iar tu la serviciul tău, la grădiniță. Dacă o să ți se facă dor, strânge în brațe inimioara de la mine și te va ajuta. Vin să te iau acasă după ce termini de mâncat prânzul și o să îmi povestești tot ceea ce ai făcut.” Este necesar ca preșcolarul să fie înțeles, ascultat și să i se valideze emoțiile.
Printre alte sfaturi, cele mai utile ar fi ca părinții să țină cont de următoarele sugestii: să respecte promisiunile făcute copilului, să devină o rutină venitul la grădiniță, să nu amâne plecarea prea mult timp, și cel mai important, să aibă încredere în cadrul didactic.
În continuare, o să prezint câteva metode de integrare a preșcolarului în grădiniță:
1. Metoda: Păpușa-Mesager
• Scop: Dezvoltarea socială și emoțională, prin exersarea capacității de identificare a emoțiile în raport cu diverse obiecte și personaje simbolice.
• Mijloace de învățământ: O păpușă de cârpă zâmbitoare, un rucsac mic și un „obiect-surpriză” (o scoică sau o piatră sclipitoare).
• Desfășurare activității: Educatoarea introduce în activitate păpușa care „îi șoptește” la ureche niște secrete. Jucăria spune copiilor că și ei îi este dor să stea acasă, dar că are în rucsac un mic „obiect curajos”. Copiii ating acel obiect și se liniștesc odată cu păpușa, căpătând un sentiment de siguranță.
2. Metoda: Ploaia de bule
• Scop: Dezvoltarea sănătății și a stării de bine, prin implementarea unor tehnici senzoriale pentru relaxare și calmare.
• Mijloace de învățământ: Aparat – baloane de săpun, muzică liniștitoare de fundal.
• Desfășurare activității: În momentele de agitație, educatoarea pornește aparatul pentru a apărea baloane de săpun. Copiii sunt captivați de mișcarea bulelor, ceea ce transmite o stare de confort emoțional, înlăturând tensiunea despărțirii de părinți.
3. Metoda: Traseul cu Bandă Magică
• Scop: Consolidarea coordonării și a echilibrului prin parcurgerea unui traseu aplicativ.
• Mijloace de învățământ: Bandă lipită pe podea sub formă urme de lăbuțe sau de linii șerpuite.
• Desfășurare activității: Educatoarea realizează un traseu aplicativ pe podea care duce spre zonele de joacă. Copiii sunt îndrumați să meargă pe linie, cu condiția să nu calce pe lângă ea. Focusul pe mișcare ajută la integrarea mai lină și la redirecționarea de la starea de plâns.
4. Metoda: Cutia cu Umbre
• Scop: Stimularea atenției vizuale și curiozității față de fenomene de lumină și formă.
• Mijloace de învățământ: O lanternă, figurine de plastic.
• Desfășurare activității: Educatoarea proiectează umbrele pe perete ilustrând forma unor animale în mișcare. Proiecțiile vizuale îi fascinează pe cei mici, transformând frica de spațiul nou într-o experiență inedită de explorare.
5. Metoda: Borcanul cu Galaxii
• Scop: Dezvoltarea unor capacități de autoreglare, prin antrenarea concentrării susținute și a perseverenței în observarea unei călătorii vizuale lente.
• Mijloace de învățământ: Sticle transparente umplute cu apă, sclipici colorat și glicerină.
• Desfășurare activității: Fiecare preșcolar agită sticla și observă cum sclipiciul se depune lent. Această urmărire vizuală de durată îi ajută pe preșcolari în gestionarea unor stări de agitație, fără ajutor, oferindu-le o susținere concretă pentru regăsirea calmului.
În concluzie, fiecare cadru didactic aplică ce metode dorește în sala de grupă, ținând cont de particularitățile psihologice și de vârstă ale acestora. Aceste metode m-au ajutat în perioada de adaptare a copiilor și le recomand cu încredere tuturor profesorilor de educație timpurie care sunt în căutare de metode noi, blânde, ușor de implementat, educative și de impact.
Bibliografie
- Bailey, B. A. (2015). Conscious discipline: Building resilient classrooms. Loving Guidance Inc.
- Brown, B. (2001). Persona dolls in action: Case studies of good practice in early years. Trentham Books.
- Edwards, C. P., Gandini, L., & Forman, G. E. (Eds.). (2011). The hundred languages of children: The Reggio Emilia experience in transformation (3rd ed.). Praeger.
- Karst, P. (2018). The invisible string. Little, Brown Books for Young Readers.
- Montessori, M. (2014). The absorbent mind (Original work published 1949). Montessori-Pierson Publishing Company.
- Pagliano, P. (2012). The multisensory handbook: A guide for children and adults with sensory learning disabilities. Routledge.
- Tezuka, T. (2017). Architecture for early childhood: The Fuji Kindergarten case study. Jovis Verlag GmbH.