Mentalitatea deschisă

Dacă ar fi să definim termenul de mentalitate ar trebui să ne gândim mai departe decât la credința de sine, ar trebui să  ne focusăm la cum vedem noi oamenii din jurul nostru, la perspectiva noastră asupra lumii. De ce contează  mentalitatea?

„Mentalitatea determină și modelează tot ceea ce facem – felul în care relaționăm unii cu ceilalți și modul în care ne comportăm în fiecare moment și în fiecare situație.”

Cred că în ultima vreme când tot mai des vorbim despre lipsa de comunicare, despre modul greșit sau corect în care fiecare facem anumite lucruri, despre felul în care îi vedem sau îi tratăm  și suntem tratași de cei din jurul nostru, cred că toate aceste lucruri țin de mentalitatea noastră și cred că aici trebuie să acționăm fiecare dintre noi.

De cele mai multe ori întâlnim gândirea de gașcă, facem anumite lucruri pentru că așa fac și alții, ne ducem copiii la o anumită școală pentru că așa fac majoritatea părinților din anturajul nostru, procedăm într-un anumit fel pentru că așa fac toți colegii, deși de cele mai multe ori conștientizăm că nu e neapărat cea mai bună opțiune, e mai simplu așa, fără să ne implicăm în căutări și să ne asumăm lucruri.

Ei bine, cei mai mulți dintre noi ne dăm seama că lucrurile nu funcționează tocmai bine așa și că e foarte important să începem să schimbăm ceva, iar această schimbare începe de la mentalitatea fiecăruia dintre noi. Am aflat de la colegii mei de la Super Teach  că fiecare dintre noi oscilăm între cele două mentalități. În mentalitatea închisă „oamenii se plasează pe ei înșiși pe o poziție mai înaltă decât organizațiile lor. Astfel, într-o companie ajungi să ai această discrepanță: angajații se auto evaluează  la șapte, dar își evaluează organizație la trei.”

Mentalitatea  închisă în care celălalt nu contează așa mult ca mine, nu mă gândesc la el. În cazul elevului sau subalternului, colegului meu de serviciu dacă e cuminte, se poartă frumos cu mine îl plac, dacă nu îl elimin îl tratez ca pe un obiect, fac de cele mai multe  ori acest lucru inconștient. Tot de mentalitatea închisă țin și și lucrurile bune pe care de cele mai multe ori  ne propunem să le facem, dar nu ne ies.

„Abordarea unei mentalități deschise modifică și felul în care îi vedem îi prețuim și comunicăm cu alții.” Altfel spus  celălalt contează la fel de mult ca mine, când îmi stabilesc și urmăresc anumite obiective țin cont și de părerea celor cu care colaborez, îmi asum ceea ce fac și nu găsesc mereu scuze ori dau vina pe alții, conștientizez că am destul și mă străduiesc să scot ce e mai bun din ceilalți, adică maximizez impactul.

Fiecare dintre noi gândim și acționăm diferit în funcție de mentalitatea noastră. „Cu o mentalitate închisă, oamenii se comportă în feluri care sunt calculate doar în beneficiul lor, cu o mentalitate deschisă, oamenii pot gândi și acționa în feluri care îi apropie de rezultatele colective pe care sunt hotărâți să le obțină.”

Este evident faptul că o mentalitate deschisă  ne ajută mai mult în orice ne-am dori să facem și este clar că ar fi în avantajul fiecăruia dintre noi să  ne aflăm cât mai mult și cât mai des într-o mentalitate deschisă, numai că este nevoie să conștientizăm anumite lucruri:

  • să nu mai găsim scuze pentru faptele noastre;
  • să putem renunța la „eu știu mai bine” la „sunt mai bun sau mai slab decât”, „ mi se cuvine” „vreau să fiu văzut ca”;
  • să renunțăm să învinovățim, acest lucru nu face decât să alimenteze un conflict.

Atunci când lucrăm, având o mentalitate deschisă, ne asumăm responsabilitatea a ceea ce facem, ne concentrăm pe impactul  pe care faptele noastre le au asupra rezultatului muncii colective.

Mergând puțin mai aproape de sala de clasă, voi pune în prim plan elevul, generația actuală de elevi, care nu mai este la fel de supusă,  acest elev care își dorește să fie  tratat că o persoană, nu ca un obiect, acest elev care are personalitate, care vrea să-și spună părerea, vrea să participe activ la propria-i educație și pentru asta pune întrebări, face deducții, are nevoie să fie văzut, îndrumat și mai ales valorizat.

Și atunci îmi pun întrebarea „Care este rolul meu la clasă?”

Eu, profesorul, nu trebuie să-l controlez pe elevul meu, să-i dau sentințe arătându-i că greșește la fiecare pas ci mai degrabă să-l încurajez să-i arăt că greșind învață. Rolul meu este să mă conectez cu elevii mei, să empatizez, să-i înțeleg, să mă aplec asupra nevoilor lor, să le aflu visele, să-i încurajez să se dezvolte, să-i ajut „să zboare”.

Oare cât de mult simt elevii noștri că îi iubim, că îi înțelegem, că suntem capabili să le recunoaștem problemele, fricile, frământările interioare, bucuria unei reușite sau tristețea eșecului? Cred că aici trebuie să lucrez mai mult, la însușirea rolului meu emoțional,  acesta este primordial, rolul meu academic ar trebui să-l plasez în planul secundar deoarece dacă îmi înțeleg elevii voi putea să-i și îndrum să-i ajut să învețe.

Ca să pot să-i influențez pozitiv  pe cei din jurul meu este foarte important să lucrez cu mine, să mă privesc în oglindă și să descopăr care sunt emoțiile mele, cum le gestionez, cât din ceea ce se întâmplă în jurul meu mă afectează, cum pot să descopăr valorile celor din jurul meu. Dacă eu știu care sunt valorile mele și ale celor din jurul meu relația noastră deja funcționează altfel, dacă cunosc ce este important pentru cei cu care comunic pot să fac lucruri care corespund valorilor mele. În încheiere nu pot decât să vă invit, stimați colegi  să descoperim măreția din fiecare copil.

Bibliografie
Mentalitatea deschisă- privește dincolo de tine, Institutul Arbinger, Editor Institutul Dezvoltării Personale

 

prof. Cristina Tudorașcu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/cristina.tudorascu

Articole asemănătoare