Randamentul școlar are la bază activizarea elevului care este înţeleasă ca o acţiune de instruire/ autoinstruire, de dezvoltare a personalităţii prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii sale. Pentru a obţine un bun randament şcolar este nevoie să ţinem cont de: trezirea şi cultivarea interesului elevului pentru cunoaştere, excitarea inteligenţei şi a celorlalte funcţii psihice prin efort personal, formarea abilităţilor de orientare autonomă în problemele practice, cultivarea spiritului investigativ etc.
Activizarea este cea care duce la un succes şcolar care are în vedere atingerea obiectivelor propuse. Succesul şcolar se raportează la rezultatele elevilor care înglobează cunoştinţele însuşite, capacităţile intelectuale formate, trăsăturile de personalitate. Succesul implică o relaţie de concordanţă între cerinţe, capacităţi şi rezultate. Factorii determinanţi ai succesului şcolar sunt de două tipuri: factori interni (biologici şi psihologici) şi factori externi (sociali şi pedagogici). Reuşita şcolară reprezintă rezultatul interacţiunii tuturor factorilor. Influenţa acestora nu este nemodificabilă, deoarece factorii externi acţionează prin intermediul factorilor interni.
În prevenirea şi combaterea insuccesului şcolar există trei factori decisivi:
• Mediul familial şi colaborarea acestuia cu şcoala
• Rolul procesului de învăţământ şi necesitatea tratării diferenţiate a elevilor
• Rolul relaţiei învăţător/elev – trezirea interesului, stimularea, încurajarea
Metodele activ-participative joacă un rol decisiv în reuşita şcolară şi prevenirea insuccesului şcolar. Metodele activ-participative sunt axate pe activitatea elevului şi tind să deplaseze accentul pe învăţare, cu ridicarea concomitentă a exigenţelor faţă de predare. Elevul este considerat subiect al actului de instruire şi educaţie. Dacă didactica tradiţională punea accent pe instrucţie, în didactica modernă se acordă prioritate laturii formativ-educative, exersării şi dezvoltării capacităţilor şi aptitudinilor intelectuale, inovaţiei şi creaţiei, formaţiei de ansamblu a personalităţii. Accentul cade acum pe principiul educaţiei permanente, urmărind însuşirea unor tehnici de muncă intelectuală, de autoinstruire permanentă.
Metodele activ-participative sunt deci metode operatorii care rezervă o pondere crescândă elevului în interacţiunea lui cu obiectele învăţării, care determină un maximum de activism al structurilor operaţional-mintale în raport cu sarcinile de învăţare în care este angajat acesta.
Întregul sistem al educaţiei active subliniază interesul şi curiozitatea, trebuinţa de cunoaştere şi trăire emotivă. Conceptul de metodă activă se întemeiază pe primatul efortului de gândire şi pe mecanismul gândirii cărora li se asociază şi li se subordonează mecanismul motivaţiei.
Metodele activ-participative se disting prin caracterul lor solicitant; ele pun în acţiune, sub multiple aspecte, forţele intelectuale ale elevului – gândirea, imaginaţia, memoria şi voinţa acestuia.
Gradul de activizare şi participare variază de la metodă la metodă. Depinde de felul cum este înţeleasă şi utilizată o metodă sau alta, cum se îmbină elementele de dirijare a învăţării cu cele de muncă independentă, cum este concepută dirijarea. Latura independentă, dialogul euristic, învăţarea prin explorare şi descoperire, discuţiile colective, implică elevii în învăţare mai mult decât o explicaţie sau o expunere.Matematica a devenit un element de neînlocuit în cultura omului modern.
Metodele moderne de predare a matematicii investesc învăţătorul cu valori multiple izvorâte din complexitatea fără de egal a acţiunilor ce trebuie întreprinse pentru a-l educa pe copil în spiritul ştiinţei.
Învăţătorul dirijează elevul în a analiza, relaţiona situaţiile concrete, în a sintetiza pentru a obţine soluţia cerută, stimulează spiritul de indepedenţă.
Un exemplu de mijloc modern de învăţare îl reprezintă caietul special intitulat “Rezolvă repede şi bine!”, structurat astfel:
• Capitolul I – Adunarea şi scăderea numerelor cu trecere peste ordin
• Capitolul II – Înmulţirea
• Capitoul III – Împărţirea
Fiecare capitol cuprinde: exerciţii, probleme şi jocuri matematice.
În ceea ce urmează, vom exemplifica predarea înmulţirii cu 2:
Pagina 1 este compusă din trei secţiuni fiind concepută ca auxiliar eficient pentru lecţiile de predare-învăţare-evaluare.
În prima secţiune sunt grupate obiectele câte două, elevul folosind metoda descoperirii, observă că fiecare produs se obţine prin adunarea la produsul precedent a numărului corespunzător obiectelor din grupul prezentat. Elevul notează pe spaţiile libere descoperirea, învăţătorul fiind doar observator care îndrumă munca.
În secţiunea a doua este cuprinsă tabla înmulţirii şi explicarea comutativităţii acesteia, explicaţie extrem de necesară pentru lecţiile următoare. Tot în această secţiune sunt cuprinse la toate lecţiile exerciţiile noi care urmează să fie rezolvate.
În secţiunea a treia ne întâlnim cu tipurile de probleme. S-a căutat să se insiste asupra problemelor simple de care depinde rezolvarea cu succes a problemelor compuse din perioada următoare. Prezentarea problemelor se realizează gradat: după familiarizarea cu textul, problema apare ilustrată şi cu spaţii pentu rezolvare, urmând ca să se ajungă la rezolvarea de probleme după scheme şi chiar la rezolvare de probleme cu două operaţii.
În subsolul paginilor sunt date îndrumări metodice pentru găsirea soluţiilor jocurilor matematice propuse.
Pagina 2 este pagina de consolidare. Aceasta cuprinde: exerciţii de înmulţire, exerciţii de aflare a unui factor, exerciţii de aflare a ambilor factori, exerciţii de căutare pe axa numerelor a produsului dorit, exerciţii de aflare a dublului şi triplului unui număr, completare de tabele diverse, tipuri de probleme, exerciţii în care se aplică comutativitatea, jocuri matematice, probleme de aflare a sumei şi produsului, jocuri distractive care prin rezolvarea corectă îţi descoperă un îndemn şi nu în ultimul rând temele pentru acasă, care sunt de un real folos tuturor.
La sfârşitul capitolului înmulţirii se află o fişă de recapitulare care la rândul ei a fost împărţită în trei părţi: o parte teoretică, partea de exerciţii diverse şi ultima parte este o ofertă de fişă de evaluare. Pagina 2 este dedicată divertismentului, copiii urmând să asocieze produsul cu o culoare dată şi prin joc să exerseze exerciţiile de înmulţire.
Rolul utilizării metodelor activ-participative reprezintă o alternativă în predarea cunoştinţelor atât la matematică, cât şi la celelalte materii. Metodele activ-participative reprezintă alternativa trecerii de la învăţământul tradiţional la învăţământul modern, axat pe elev. Problematizarea, învăţarea prin descoperire, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, joacă un rol decisiv în predarea matematicii în ciclul primar, deoarece elevii sunt antrenaţi activ în actul învăţării.
S-a observat, în urma utilizării caietului prezentat, o creştere profundă a randamentului şcolar. Majoritatea elevilor au obţinut calificative de foarte bine şi bine. Fişa de lucru nu a reprezentat doar un model intuitiv pe care elevul l-a avut tot timpul în minte, ci şi sarcini de lucru permanente. Prin densitatea şi diversitatea exerciţiilor, elevul a fost pus permanent să gândească singur, să îşi exprime propriile păreri şi cunoştinţe.
Bibliografie:
Brunner, Jerome “Pentru o teorie a învăţării” E.D.P., Bucureşti,1970
Cerghit, I. “Metode de învăţământ” E.D.P., Bucureşti, 1990
Ionescu, M., Radu, I. “Didactica modernă” Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995
Ionescu, M. “Strategii de activizare a elevilor în procesul didactic” Universitatea Cluj-Napoca, 1980
Ionescu, M., Chiş, V. “Strategii de predare-învăţare” Ed. Ştiinţifică, 1992
Văideanu, G. “Educaţia la frontiera dintre milenii” E.D.P., Bucureşti, 1988