Nu știu cât de mult interes mai poate atrage un astfel de subiect la momentul acesta, într-o societate preocupată de multe probleme, altele decât cele care privesc investiția în viitorul ei. Sigur nu sunt singura persoană, cadru didactic sau nu, care își pune o astfel de întrebare. Nu știu cât de tare trebuie să mai convingem pe cineva de rolul lecturii în viața unui copil care va avea un cuvânt de spus, care își va exprima un punct de vedere într-o situație care îl va privi mai târziu, când va deveni un adult responsabil, activ social (în cazul în care ne dorim să progresăm, social, economic, educativ, moral, etc.).
Mai citesc copiii în ziua de azi? Dacă da, care sunt lecturile de succes? Mai există vremea lui „a fost odată ca niciodată”? Care este „trend-ul” după care evoluează literatura pentru copii la începutul secolului al XXI-lea? Oricât de fantasy au devenit gusturile literare, nu cred că nu mai există copii care nu îndrăgesc și clasicele basme, povești și romane pe care noi, generațiile trecute, le-am citit pe „nerăsuflate”.
Eu cred că rolul nostru, mai ales prin natura profesiei, este de a le face cunoscute și copiilor din prezent. În fond, adulții sunt responsabili pentru formarea și informarea micilor cititori. De altfel, copiii pot îndrăgi orice personaj „trasat” în caracteristici care redau bunătate, frumusețe, onestitate, umor versus răutate, urâțenie, incorectitudine, tristețe. Personajele iubite de cei mici pot fi variate: un dinozaur simpatic, un ursuleț bleg, o păpușă de lemn naivă sau un fluture viu colorat.
Dacă ar fi să enumăr pe o listă câteva cărți pentru care am găsi cititori în rândul copiilor dintotdeauna cred că nu ar trebui să uităm de: „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă, ”Dumbrava minunată”, de Mihail Sadoveanu, „Povești” de Hans Christian Andersen, „Cuore, inimă de copil”, de Edmondo de Amicis, „Micul prinț”, de Antoine de Saint-Exupery, „Peter Pan”, de J. M. Barrie, „Alice în țara minunilor”, de Lewis Carroll, „Prinț și cerșetor”, de Mark Twain, „Colț Alb”, de Jack London, „Harry Potter”, de J. K. Rowling. Și lista poate continua…
Deci… care este răspunsul la întrebarea din titlul acestui scurt articol: copiii citesc dar nu orice, ei vor să aibă acces la lecturi promovate prin cărți bine scrise și ilustrate, dacă sunt incitați din timp să citească și nu au dificultăți în procesul învățării și repulsie față de școală… și … dacă adulții, pe care îi au în preajma lor, citesc.
Cărțile copilăriei nu pot fi altceva decât o cale sigură spre cunoașterea culturii naționale și universale, un mod sănătos și agreabil de petrecere a timpului liber, care să conducă spre crearea unui stil de viață îmbogățit sufletește și nu numai material. Cred că profunzimea în gândire o poți căpăta numai dacă există și momente personale de interiorizare, de reflecție, de plăcere față lumea imaginară.
Drept încheiere folosesc un citat din Micul prinț:
Toți oamenii mari au fost cândva copii… dar doar câțiva dintre ei își mai amintesc.