Ȋn urma schimbǎrilor care au avut loc ȋn cadrul educaţiei la nivel mondial, calculatorul și tehnologia au avut un rol esenţial ȋn cadrul procesului de predare-ȋnvǎţare. Atât profesorii cât și elevii au fost nevoiţi sǎ se adapteze din mers la noua situaţie. Lectura ȋnsǎ a rǎmas la fel de importantǎ și ȋn noul context.
Nicolae Manolescu afirmǎ cǎ: „A citi ȋnseamnǎ a ȋnvǎţa, e o forma de experienţǎ sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experienţele noastre, cǎci dacǎ ne-am mǎrgini la ceea ce putem trǎi sau vedea ȋn jurul nostru ȋntr-o viaţǎ de om, am fi sǎraci. Cred, din contra, cǎ cititul furnizeazǎ vieţii o enormǎ cutie de rezonanţǎ, ȋn care ȋntâmplǎrile trǎite de noi se confruntǎ cu cele trǎite sau imaginate de alţii și ȋn care, prin comparaţie, semnificaţiile le sporesc considerabil.” Aceastǎ idee este susţinutǎ și de A. Pamfil, care precizeazǎ cǎ reacţiile afective sunt influenţate de interesele cititorului, de vârstǎ și de fondul sufletesc, precum și de lecturile anterioare.
Deși tehnologia poate sprijini cadrele didactice, pentru a rǎspunde nevoilor educaţionale ale elevilor, ea nu poate ȋnlocui cadrul didactic.
Programele și site-urile specializate pot prezenta orice tip de material auditive sau vizuale, inclusiv vorbire, muzicǎ, text, animaţie, videoclipuri, al cǎror rol este de a face ȋnvǎţarea mai atractivǎ și evaluarea obiectivǎ. Trǎsǎtura principalǎ este flexibilitatea.
Ȋncepând cu etapa preșcolarǎ, noile tehnologii permit calculatoarelor sǎ ofere suport, de exemplu ȋn cadrul programelor software prin intermediul cǎrora copilul asociazǎ un sunet cu imaginile care ȋncep cu acel sunet.
La etapa școlarǎ, manualele electronice transferǎ textul de pe hârtie pe ecran, ȋnsǎ ȋl și completeazǎ prin filmuleţe, permiţând copiilor sǎ intervinǎ ȋn text, fapt care nu se ȋntâmplǎ cu varianta tiparitǎ. Pentru a ajuta lectura, ele pot oferi modele de lecturǎ expresivǎ sau fluentǎ, pot un cuvânt sau pot contura vizual anumite fraze.
Un studiu de caz intitulat „Internetul și lectura ȋn viaţa elevilor” a demonstrat cǎ elevilor le place sǎ citeascǎ ȋn mare parte bloguri și site-uri de specialitate (aproximativ 30%), ziare și reviste ȋn format electronic, poezie și romane (fiecare din cele trei ȋn procent de aproximativ 20%) și studii științifice pânǎ la 10%.
Cât despre timpul dedicat lecturii, procentul cel mai mare s-a ȋncadrat ȋntre o orǎ și 5 ore pe zi, iar cantitatea nu a depǎșit trei cǎrţi pe lunǎ.
Toţi au considerat ȋnsǎ cǎ internetul are o influenţǎ pozitivǎ asupra lecturii , ȋi ȋncurajeazǎ sǎ citeascǎ atât prin promovarea fǎcutǎ cǎrţilor, prin alternativa de a citi cǎrţi on-line sau de a le descǎrca, cât și prin faptul cǎ pot gǎsi recenzii sau recomandǎri ale altor cititori sau bloguri și site-uri dedicate lecturii ȋn care ȋși spun opinia și se fac auziţi.
Pentru a putea fi folositǎ eficient ȋn cadrul școlii on-line, tehnologia trebuie sǎ se adapteze programei școlare, sǎ abordeze obiectivele și nevoile critice pentru a-și merita costurile și efortul implicat de cei trei factori ai educaţiei; elevi, pǎrinţi și profesori. Ȋn concluzie, internetul este un instrument util ȋn promovarea lecturii de la grǎdiniţǎ pânǎ la nivel universitar.
Bibliografie
1. Manolescu N., Lectura pe ȋnţelesul tuturor,Brașov, Editura Aula, 2000, pag. 9;
2. Pamfil Alina, Didactica limbii și literaturii române, Cluj- Napoca, pag.81;