Pentru copii, în general, lectura este o problemă deosebit de grea. Dacă li se impune un anumit tip de poveste clasică, ei își manifestă reticența prin refuzul de a citi. De aceea, rolul învățătorului este de a fi informat despre noile tendințe în domeniul lecturii, adică să se familiarizeze cu noul stil de carte ( scris mare, aerisită, cu multe imagini, cu subiecte actuale).
Motto: „Un copil care citește va fi un adult care gândește.”
Am creat ,,Clubul de lectură” încă de la seria trecută. În acest club, elevii au citit cu plăcere și interes cărți recomandate de mine, cărți care au avut priză la elevi deoarece poveștile sunt legate de viața lor actuală, folosind un limbaj apropiat celui folosit de ei.
La clasa pregătitoare, copiii au învățat să citească atât literele mari cât și literele mici de tipar. Acest lucru a fost foarte folositor în clasa I, când s-a consolidat cititul, iar copiii au reușit să citească cursiv și corect texte de întindere mică. Din lecturile citite, copiii au identificat personajele, locul și timpul întâmplărilor, au făcut legătura între personaje, locuri, timp, momente evocate și ilustrațiile cărții. Scrierea textelor cu caractere mari și inserarea imaginilor în carte fac mai plăcută lectura, dând copilului impresia că citește repede cele câteva rânduri de pe pagină.
În aceste cărți, copiii au completat desenele, au colorat, au scris diverse mesaje. Acest lucru le-a plăcut pentru că le-a dat posibilitatea să îmbogățească povestea, să completeze personajele, să schimbe cursul unor întâmplări, adică au fost un fel de scriitori.
În clasa pregătitoare copiii au făcut cunoștință și cu poveștile clasice. Astfel, le-am citit „Neghiniță” și am realizat o ,,hartă” a acesteia cu ajutorul conturului mâinii lor. Pe degete au desenat personajele și au scris numele lor.
O altă lectură plăcută copiilor a fost „Țupa-Țup” – utilă pentru învățarea și explicarea omonimelor. Copiii au creat drumul iepurașului cu ajutorul imaginilor. A fost o activitate recreativă.
Într-o altă oră de lectură am aplicat ,,metoda cadranelor” pentru povestea clasică „Frumoasa din pădurea adormită”. I-a atras mult acest mod de ilustrare a personajelor, crearea unui blazon al personajului preferat, scrierea însușirilor personajelor din poveste.
Eu cred că depinde de noi, învățătorii ca, în colaborare cu părinții, să convingem copiii să citească. Dacă vom folosi metode atractive, povești cu conținut apropiat de realitatea lor, copiii se vor apropia de lectură cu mai multă dragoste decât dacă li se impun clasicele lecturi care nu sunt atractive pentru generația actuală.