Există o tendință actuală la nivel european cel puțin, în privința educației fizice, de desportivizare a lecției. Teoreticienii și cercetătorii din domeniu recomandă reducerea urmăririi în lecția de educație fizică a rezultatelor sportive având în vedere faptul că elevii nu sunt omogeni în privința dezvoltării psihomotrice.
Adrian Dragnea și colaboratorii surprind foarte bine acest aspect în Educație fizică și sport, teorie și didactică (2006): „Considerăm că etapa actuală de dezvoltare a teoriei şi metodicii educaţiei fizice este propice tratării unor aspecte care până acum au fost prezente doar în stadiul de discurs şi doar în mod indirect atinse în desfăşurarea lecţiei. Ne referim la aspectele cognitive, afective, motivaționale sau cele care vizează latura estetică a personalităţii, deprinderile de expresie şi comunicare specifice domeniului nostru, care nu au fost niciodată abordate ca obiective de sine stătătoare în lecţia de educaţie fizică”.
La fel, subliniază importanța optimizării componentelor cognitive, afective și social relațională în definiția dată educației fizice: „Educaţia fizică apare ca o componentă a educaţiei generale, exprimată printr-un tip de activitate motrică (alături de antrenament sportiv, competiţie, activităţi de timp liber, activităţi de expresie corporală şi activităţi de recuperare), desfăşurată organizat sau independent, al cărei conţinut conceput specific vizează optimizarea potenţialului biomotric al individului, precum şi a componentelor cognitivă, afectivă şi social relaţională, determinând creşterea calităţii vieţii”.
Unul dintre programele inițiate de profesor dr. Andrew Dalziell, din cadrul unui proiect european, pune accent pe implicarea mai mare a componentei cognitive în educația fizică. Dânsul a condus două sesiuni practice prezentare a programului „Better Movers and Thinkers”, care s-au desfășurat la Liceul Teoretic „Dumitru Tăuțan” Florești, județul Cluj.
Programul de formare este parte a proiectului „Schools4health”, în care Institutul Național de Sănătate Publică este partener prin Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj.
Domnul profesor dr. Andrew Dalziell este profesor asociat al Universității din Edinburgh și cercetător asociat al Universității din Strathclyde.
După cum reiese din prezentarea programului, ”Better Movers and Thinkers” (BMT) urmărește amplificarea legăturii dintre mișcare (activitatea fizică) și cogniție. Ce face de fapt BMT?
- pune accentul pe învățare
- dezvoltă conștientizarea kinestezică
- inițiază și susține implicarea elevilor
- îmbunătățește abilitățile cognitive prin mișcare
- încurajează dezvoltarea funcțiilor executive (memoria de lucru, flexibilitatea cognitivă, autocontrolul, planificare, comportament orientat spre obiective)
- susține dezvoltarea calităților motrice și învățarea deprinderilor motrice folosind metoda „scaffolding” (sprijin temporar, individualizare, dialog și interacțiune, transfer de responsabilitate, utilizarea resurselor vizuale, activarea cunoștințelor anterioare, oferirea de feedback constructiv și imediat)
- îmbunătățește performanța
- insistă pe diferențiere și modificare.
Programul ”Better Movers and Thinkers” este descris în amănunt pe site-ul: education.gov.scot/media/qatkpwzg/hwb9-better-mover-and-thinkers.pdf Exemplele practice sunt organizate pe următoarele domenii: deprinderi motrice fundamentale, ritm și coordonare, motricitate fină, atenție și concentrare, deprinderi motrice specifice disciplinelor sportive.
În cadrul sesiunii de formare, au fost exersate practic marea majoritate a conținuturilor existente în program. Pentru noi, profesorii de educație fizică din România, aceste conținuturi fac parte din domeniul capacităților coordinative care sunt definite ca „un complex de calităţi preponderent psiho-motrice care presupun capacitatea de a învăţa rapid mişcări noi, adaptarea rapidă şi eficientă la condiţii variate, specifice diferitelor tipuri de activităţi, prin restructurarea fondului motric existent“.
Ca și structură a lecției de educație fizică Andrew ne-a prezentat un model în care lipseau verigile organizarea colectivului de elevi și influențarea selectivă a aparatului locomotor. Andrew le-a explicat elevilor ce au de făcut apoi a intervenit doar individual la anumiți elevi pentru a-i corecta sau pentru a le modifica sarcinile. Elevii se puteau deplasa liber în toată sala, fiind atenți să nu atingă alți colegi.
Exercițiile din programul BMT se bazează în principal pe disociere. Membrele inferioare realizează o mișcare în timp ce membrele superioare realizează alte mișcări fără să existe o coordonare între ele. Ca exemplu, în cazul alergării ușoare, brațele nu se mișcă în stilul clasic specific atletismului, ci pot realiza un model de genul: brațele sus, palmele pe umărul opus (brațele încrucișate), brațele lateral, brațele jos. În continuare, în cazul membrelor inferioare mai poate fi adăugată o cerință: la al treilea pas se ridică genunchiul. Astfel, elevul trebuie să își concentreze atenția pe mișcarea membrelor inferioare cu accentul pe al treilea pas, în același timp cu realizarea unor mișcări care solicită memoria de scurtă durată cu brațele. Pentru învățarea deprinderilor motrice specifice jocurilor sportive, elevii au exersat individual, în perechi sau grupe.
Ghidul programului BMT prezintă foarte multe resurse de acest gen. Sunt prezentate și câteva exerciții specifice jocurilor sportive. Ideea de bază este de a supune elevul unor condiții care solicită intens memoria de scurtă durată, concentrarea atenției, flexibilitatea cognitivă.
Tipul acesta de sisteme de acționare sunt folosite și în România în lecțiile de educație fizică sau de antrenament sportiv dar nu în mod generalizat.
Un plus al programului BMT este faptul că există resurse concentrate pe site-ul propriu care conțin link-uri cu tutoriale video de pe canalul youtube.
Andrew Dalziell a precizat că există o cercetare realizată în mai multe unități de învățământ din Scoția care dovedește că programul BMT îmbunătățește capacitățile cognitive. Nu s-a observat o îmbunătățire a performanțelor fizice.
Modelul de lecție prezentat în cadrul BMT este potrivit în principal învățământului primar, exact după cum precizează și programele școlare din România: ”Jocul devine metodă, mijloc și formă de organizare, efectuat sub formă de întrecere, adaptat capacităților motrice și psihice ale elevilor”. Dacă ne se face abuz, pot fi folosite cu succes și în învățământul gimnazial și liceal.
Eu folosesc genul acesta de exerciții în cadrul verigii „pregătirea organismului pentru efort”, „dezvoltarea capacităților coordinative” și „învățarea, consolidarea deprinderilor motrice”.
Bibliografie și resurse web
Dragnea, A.,(coord.), (2006), Educație fizică și sport – teorie și didactică, Editura FEST, București
education.gov.scot/media/qatkpwzg/hwb9-better-mover-and-thinkers.pdf