Mersul este prima deprindere motrică de bază ce trebuie formată preşcolarilor şi cea mai importantă. El angajează segmentele inferioare ale corpului, dar angrenează în mare măsură şi musculatura întregului corp, contribuind astfel la dezvoltarea acestuia. Mersul în ritm vioi sau prelungit cere organismului un efort mare şi ajută la dezvoltarea şi întărirea sistemului circulator şi a celui respirator şi la dezvoltarea vitezei, forţei şi rezistenţei.
Mersul este văzut şi ca un mijloc bun de liniştire a organismului după un efort mai mare.
În grădiniţă, educatoarea poate folosi forme variate ale mersului pentru însuşirea corectă a acestuia: mersul obişnuit sau normal, mersul cu diferite variante şi în ritm variat, mersul gimnastic.
Un mers corect înseamnă păstrarea unei ţinute corecte a corpului, mers cu corpul drept, cu pieptul scos înainte, umerii traşi înapoi, fără încordare, cu capul drept fără a privi spre picioare, cu pasul liber întins ducând piciorul înainte din coapsă, cu genunchiul întins, indiferent că este un mers normal, un mers în echilibru între două linii paralele pe o suprafaţă înaltă.
În grădiniţă eu am utilizat, în general, următoarele feluri de târâre: pe genunchi şi palme, pe antebraţe şi genunchi, pe antebraţe şi vârfuri, pe palme şi pe vârfurile picioarelor, târâre lipită de pământ pe antebraţe şi vârfuri.
Jocurile motrice cu mers în diferite variante şi diferite ritmuri, precum şi jocurile motrice cu târâri au devenit mai plăcute pentru copii asociindu-le cu imitarea unor animăluţe (şarpe, şopârlă, urs). Dintre jocurile motrice utilizate de mine pot aminti următoarele:
JOCUL NR. 1 „UNDE ESTE PĂPUŞICA?”
Copiii stau în cerc pe scăunele iar în mijlocul cercului este un copil legat la ochi. Educatoarea bate cu un beţişor într-un scăunel şi apoi ascunde papuşa în spatele copilului care stă pe acel scăunel.
La semnalul: ,,Gata!” copilul din mijlocul cercului işi descoperă ochii şi trebuie să se îndrepte în direcţia de unde a auzit zgomotul, mergând după cum i se indică: pe vârfuri – cu genunchii îndoiţi, cu privirea sus – jos, rapid – lent şi caută păpuşa. Dacă o găseşte ocupă scaunul copilului unde s-a ascuns păpuşa, iar celălalt copil trece în mijlocul cercului şi jocul reîncepe.
Dacă nu a găsit păpuşa, copilul mai are dreptul la o încercare; dacă nici de data aceasta nu o găseşte iese temporar din joc. Este înlocuit de copilul la care era ascunsă păpuşa.
Prin acest joc se exersează mersul variat (pe vârfuri – cu genunchii îndoiţi, cu privirea sus – jos) cu diferite ritmuri (rapid – lent).
Legenda:
copil legat la ochi –
copil –
educatoarea –
JOCUL NR. 2 „URSUL PE CĂRARE CAUTĂ MÂNCARE”
Copiii stau în coloana câte unul, unul în spatele celuilalt, iar în faţa lor este trasată o linie de plecare. În faţa liniei de plecare se găseşte băncuţa de gimnastică pentru mers în echilibru la o înălţime de 40-50 cm, iar în faţa băncuţei se află o grămăjoară de cuburi din plastic reprezentând murele.
La semnalul educatoarei: „Ursul pe cărare caută mâncare!”, primul copil va merge pe palme şi genunchi pe băncuţă, păstrându-şi echilibrul, la capătul băncuţei coboară, ia un cub şi merge la echipă dând mâna cu primul copil din coloană, care va pleca pe traseu. Sunt apreciaţi copiii care merg bine în echilibru, care nu cad.
Legenda:
copil –
băncuţă –
cuburi –
JOCUL NR. 3 „CONSTRUCTORII”
Copiii sunt aşezaţi în coloană câte unul, unul în spatele celuilalt, iar în faţa lor este trasată o linie. În faţa liniei se afla o băncuţă înaltă de 40-50 cm, iar pe băncuţă se află, din loc în loc, puse cărămizi. La semnalul educatoarei: „Astăzi e o nouă zi, hai să contruim copii!” primul copil porneşte pe băncuţă, merge cu braţele ridicate lateral, păşeşte peste obstacole, se întoarce, reia traseul, coboară, atinge umărul copilului din capătul coloanei care porneşte pe traseu, iar el se duce în coada coloanei.
Legenda:
copil –
bancuţă –
cărămidă –
JOCUL NR. 4 „CU SACUL PE POD”
Pentru acest joc copiii sunt organizaţi în coloană câte unul după altul iar în faţa lor este trasă o linie. În faţa liniei se găseşte o băncuţă înaltă de 20-25 cm (podul). Primul copil din coloană are în spate un săculeţ cu porumb pe care trebuie să îl ducă la moară: păşeşte pe bancuţă (pod), sare peste obstacole (bolovani), se întoarce, reia traseul şi-i dă sacul următorului copil care va face acelaşi traseu până când toţi copiii vor urca pe băncuţă. Fiecare copil care va face traseul merge în spatele coloanei.
Legenda:
copil –
săculeţ –
băncuţa –
bolovan –
JOCUL NR. 5 „TURIŞTII”
Pentru acest joc, copiii sunt aşezaţi în coloană câte unul în faţa unei linii trasate pe sol, afară în aer liber. În faţa liniei se găseşte o moviliţă de pământ.
La comanda educatoarei: „Hai la munte, dragi turişti, pădurea să o priviţi!” primul copil va păşi până ajunge sus, coboară pe partea cealaltă, atinge pe umăr următorul copil care va urca pe munte, iar el merge în coada coloanei. În cadrul acestui joc se poate folosi şi un cântecel în tema respectivă cum ar fi: „La pădure”.
Se apreciază corectitudinea mersului în echilibru pe un plan înclinat (moviliţa de pământ sau nisip).
Legenda: copil –
moviliţa de pământ (muntele) –
Bibliografie
1. Matveev, L.P., Novikov, A.D., Teoria şi metodica educaţiei fizice, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1980.
2. Mitra, Gh., Mogoş, A., Metodica predării educaţiei fizice, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1975.
3. Neveanu, P.P.,Natura jocului şi eficienţa lui, Revista de pedagogie ;;Copilul şi jocul’’, Bucureşti, 1975