Încă din primele zile ale vieții unui copil, jocul este modalitatea prin care această ființă minunată caută să cunoască realitatea înconjurătoare, să intre în contact cu mediul, astfel, H. Wallon considerând jocul ca „o activitate de pre-învățare”. Prin joc, copilul își satisface nevoia de mișcare și înțelegere, învață să aibă încredere în propriile forțe, în propriile gesturi, mișcări și în final se formează ca ființă umană. Putem să afirmăm că jocul este activitatea preferată a copilului și principala metodă de educație și instruire în învățământul preșcolar.
„Jocul este un impuls irezistibil prin care copilul își modelează propria-i statuie.” Jean Chateau
În esență, jocul este cel prin intermediul căruia copilul se dezvolta armonios atât din punct de vedere psihic, cât și fizic și socio-emotional. Activitatea de joc presupune implicare maximă din partea copilului, ceea ce îl și solicită pe copil, chiar dacă în aparență el nu depune efort ci, doar se joacă. În ciuda faptului că jocul are un rol foarte important în formarea și dezvoltarea copilului și a fost studiat de către mulți specialiști în domeniu, nu s-a reușit o clasificare a jocului unanim acceptată. Cu toate acestea, în funcție de influența formativă a jocului asupra dezvoltării psihice a copilului, se pot distinge următoarele categorii de jocuri:
- Jocuri de creație sau simbolice
- Jocuri de mișcare
- Jocuri didactice
În jocurile de creație sau simbolice, copilul “autorul jocului”, cel care alege tema și stabilește regulile jocului. În grădiniță, jocul de creație se materializează prin jocul de rol și jocul de construcție. În cadrul jocului de rol, copiii au ocazia de a se transpune în diferite roluri ale persoanelor din societate- mama, tata, copilul, educatoarea, polițistul, pompierul, medicul etc. sau în roluri ale personajelor din povești reale sau imaginare. În ceea ce privește jocurile de construcții în grădiniță educatoarea ofera copiilor sugestii, teme sau copiii pot opta, liber vis-à-vis de ceea ce vor să construiască. Micii constructori pot utiliza diverse materiale pentru a construi din – cuburi, bețe, pietre, scoici, nisip, lego, deșeuri reciclabile etc.
Toate aceste jocuri de creație, prin însuși denumirea lor contribuie la dezvoltarea creativității copilului sub diverse forme. Copilul învață să se transpună în pielea altor persoane, personaje și să acționeze în funcție de propriile trăiri, emoții, în funcție de cunoștințele pe care le deține despre acel rol.
Jocurile de mișcare, pornind de la anumite mișcări și anumite reguli sunt cele care satisfac în cea mai mare măsură nevoia de mișcare, de exteriorizare a copiilor. Jocurile de mișcare sunt în general iubite și dorite de către majoritatea copiilor datorită modului în care acestea se desfășoară, datorită implicării în joc fiind antrenante și nu de puține ori distractive, competitive, relaxante. Jocurile de mișcare în general pornesc de la niște reguli stabilite în prealabil de către conducătorul jocului – educatoatorea sau un copil – acestea având rolul de a reglementa felul în care se desfășoară jocul, de a preciza mișcările din cadrul jocului și nu în ultimul rând de a înfrâna unele mișcări și acțiuni nepotrivite în cadrul jocului. Jocurile de mișcare pot fi jocuri cu subiect- “Să vină, să vină la minge!“,“Lupul și oile”, “Cățelușul ciufulit”, “Păsărică mută-ți cuibul!” Etc. , jocuri hazlii- “Cine l-a chemat pe cățel?”, jocuri cu text și cânt- “Animalele la sfat”, “Hai păpușo!”, “Bate vântul frunzele”, etc., jocuri fără subiect- “Cine sare mai departe?” , “Atinge ținta!” etc. Toate aceste jocuri de mișcare contribuie la formarea și dezvoltarea fizică armonioasă a copilului și nu numai, prin jocul de mișcare fiind implicate și alte aspecte ale dezvoltării unui copil- dezvoltarea atenției, voinței, perseverenței, corectitudinii, competitivității, spiritului de echipă, capacității de analiză, sinteză, clasificare și aspectele pozitive pot continua.
Jocurile didactice sunt în principiu jocurile desfășurate în grădiniță, atent gândite de către educatoare, astfel încât ele să implice prin joc dezvoltarea copilului din punct de vedere socio-emoțional și cognitiv. Jocurile didactice constă în îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv, corelarea acestora ducând la obținerea unor rezultate notabile în dezvoltarea psihică a copiilor. În cadrul jocurilor didactice, avem
- un scop didactic al jocului – ce urmărim să obținem în ceea ce privește finalitatea jocului
- sarcini didactice – ce anume trebuie să facă copiii
- elemente de joc – vizează mijloacele de realizare a sarcinii didactice
- conținutul jocului – constă în cunoștințele, priceperile și deprinderile antrenate în joc
- regulile jocului – reguli stablite în prealabil
- materialul didactic – jetoanele folosite, jucăriile, cartonașele etc.
„În concluzie, putem să afirmăm faptul că jocul este imperios necesar și are nenumărate beneficii în ceea ce îi privește pe copii, contribuind la formarea și dezvoltarea unei personalități armonioase. În lipsa jocului, copilul se ofilește la fel ca o plantă în lipsa factorilor necesari vieții, pentru copil jocul fiind viața în sine, fără joc ființei umane pe nume -copil- fiindu-i imposibilă “supraviețuirea”. „Lăsați copiii să se joace, să inunde de bucurie!”
Bibliografie
1. A. Glava, M. Pocol, L.L.Tătaru, 2009, Educația timpurie, Editura Paralela 45, Pitești
2. M. P.Lăzărescu, 2015, Laborator preșcolar- ghid metodologic- editia a V-a revizuită, Editura V & I Integral, București