Edouard Claparede afirma: „Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în consecinţă poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsete şi jocurile sale.” Jocul didactic este mijlocul fundamental de instruire şi educare în învățământul preșcolar pentru că: îmbină armonios atât sarcini specifice jocului, cât şi sarcini şi funcții specifice învățării: „sub influența lui se dezvoltă şi se restructurează întreaga activitate psihică a copilului”, jocul având „rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării”.
În cadrul literaturii de specialitate, jocul didactic este desemnat ca fiind cel mai eficient mijloc de instruire şi educare, fiind folosit pentru a forma sau a consolida anumite cunoştinţe, priceperi sau deprinderi. Jocul didactic are drept scop instruirea copiilor într-un domeniu de cunoaştere, dar şi sporirea interesului pentru activitatea respectivă prin folosirea unor elemente distractive, ce facilitează atingerea scopului formativ-educativ.
„Copiii se joacă, exersând o activitate serioasă, simulativă din lumea adulţilor, fiind un mod foarte serios de a aduce la nivelul său experienţa celor mari şi de a o înţelege.” Îmbinarea în jocul didactic a elementului distractiv cu cel instructiv duce la apariţia unor stări emotive complexe, care stimulează şi intensifică procesele de reflectare directă şi mijlocită a realităţii şi de fixare a cunoştinţelor.
Jocul didactic poate fi considerat ca fiind activitatea principală din cadrul programului grădiniţei şi este echivalent cu lecţia din programul şcolii primare. Aşa cum o lecţie cuprinde obiective, conţinuturi, metode, mijloace, forme de organizare a activităţii, criterii de evaluare şi jocul didactic cuprinde în structura sa componentele procesului de învăţământ, dar la nivelul vârstei preşcolare.
Acest tip de joc, spre deosebire de alte jocuri, este creat de pedagog, fiind orientat şi subordonat îndeplinirii sarcinilor instructiv-educative. Acesta intră în fondul mijloacelor pedagogice deoarece este însuşit treptat de către copii şi apoi prelucrat şi integrat în activităţi de către copii, influenţând sistematic conţinutul acestora.
Jocul didactic este o activitate dirijată în grădiniţă, dar şi o metodă didactică, dacă este utilizat în structura unei alte activităţi obligatorii. Jocul didactic implică următoarele procese psihice:
- Gândirea cu operaţiile ei: analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea;
- Memoria;
- Atenţia şi spiritul de observaţie;
- Voinţa;
- Imaginaţia;
- Limbajul.
Prin joc didactic, educatoarea are ocazia de a consolida, de a preciza şi de a verifica cunoştinţele copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. „În acelaşi timp, copiii descoperă lumea înconjurătoare, prin prin intermediul jocului, care sub aparenţa divertismentului are temenicia seriozităţii.”
Clasificarea jocurilor didactice se poate face după cum urmează:
a. După conţinut:
– jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător;
– jocuri didactice pentru educarea limbajului, cuprinde aspecte fonetice, lexical-semantice şi gramaticale ale limbii materne;
– jocuri didactice matematice;
– jocuri didactice pentru însuşirea normelor de comportare civilizată;
– jocuri didactice pentru însuşirea unor norme de circulaţie rutieră;
b. După prezenţa sau absenţa materialului didactic:
– jocuri didactice orale;
– jocuri didactice cu material ajutător:
1. cu material didactic-jetoane, jucării, jocuri de masă, cuburi, etc;
2. cu material ajutător-diferite obiecte şi jucării cu rol auxiliar;
3. cu material suport-imagini, diafilme, diapozitiv, C.D-uri;
c. După scopul urmărit:
1. jocuri senzoriale pentru-dezvoltarea sensibilităţii vizuale;
– dezvoltarea sensibilităţii auditive;
– dezvoltarea sensibilităţii tactile-kinestezice;
– devoltarea sensibilităţii gustativ-olfactive;
2. jocuri intelectuale-de stimulare a comunicării orale:
– de exersare a pronunţiei corecte;
– de atenţie şi orientare spaţială;
– de analiză şi sinteză mentală;
– de realizare a comparaţiei mentale;
– de realizare a abstractizării şi generalizării;
– pentru dezvoltarea perspicacităţii;
– pentru dezvoltarea imaginaţiei;
– pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară şi a
autocontrolului.
Jocul didactic reprezintă una dintre activitaţile didactice frecvent utilizate în grădiniţă şi îndrăgite de copii. Termenul „didactic” asociat celui de joc accentuează partea instructivă a activităţii, deoarece, indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic favorizează atât aspectul informativ, cât şi formativ al procesului de învăţământ.
Pornind de la considerentul că activitatea predominantă în activitate este jocul, o mare parte din obiectivele propuse de programă se pot realiza prin intermediul jocului, pentru ca el să aibă finalitatea scontantă se impune respectarea câtorva condiţii cum ar fi:
- Crearea unei atmosfere de lucru antrenante, din partea educatoarei;
- Conceperea jocului astfel încât să corespundă particularităţilor de vârstă a copiilor;
- Prezentarea cunoştinţelor în succesiune gradată;
- Stabilirea precisă a regulilor jocului;
- Utilizarea unui material didactic adecvat.
În literatura de specialitate jocul didactic este desemnat ca cel mai eficient mijloc de instruire şi educare a copiilor, fiind folosit pentru a forma sau consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, jocul didactic are drept scop, pe de o parte instruirea copiilor într-un domeniu, pe de altă parte sporirea interesului pentru activitatea respectivă prin utilizarea unor elemente distractive, caracteristice jocului, facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit, şi împreună cu celelalte activităţi frontale, exercită o puternică influență asupra copilului în vederea pregătirii sale pentru şcoală.