România este un stat suveran și unitar cu tradiții milenare și o istorie zbuciumată în „spațiul ondulat carpato-danubiano-pontic”din Europa Centrală, având resurse minerale considerabile și peisaje fascinante, divese forme de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri, 30% câmpii) și toate tipurile de unități acvatice – fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine.
În rotația anotimpurilor, orice cetățean – de la tânăr la bătrân – trebuie să călătorească prin Muntenia, Transilvania și Moldova pentru a se îmbogăți spiritual și a se bucura de atracții turistice reprezentative fiecărei zone de interes, dar și pentru socializare, educație civică și modelare în granițele comportamentului civilizat. Pe de altă parte, „Invitație la explorarea României” poate fi o temă multidisciplinară de interes pentru elevii din ciclul liceal, având la bază un scenariu didactic de tip călătorie reală sau imaginară pe trasee stabilite de profesori împreună cu elevii, scopul fiind schimbul de informații și formarea de competențe în cadrul unui microgrup școlar prin participarea activă, diferențiată și în ritm propriu a fiecărui membru la atingerea obiectivelor educaționale propuse.
● Castelul Corvinilor, cunoscut şi sub numele de Castelul Huniazilor, este o construcţie impunătoare (cu turnuri, bastioane şi un donjon) care datează din secolul al XV-lea, când Iancu de Hunedoara a decis să transforme o cetate de piatră într-un castel fortificat. Câteva informații istorice:
- prima mențiune despre vechea cetate de la Hunedoara datează din 1364.
- în anul 1409, cetatea este dăruită de către regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu, un nobil originar din Muntenia și tatăl lui Iancu de Hunedoara.
- după moartea cneazului Voicu, cetatea este moștenită de fiul Ioan (Iancu de Hunedoara), care, după ce a ajuns guvernator al Ungariei, începe un amplu proces de reconstrucție și modernizare a fortificației, pe care o transformă într-un castel somptuos în perioada 1440-1453. În anul 1446 a fost ridicată Capela, iar în anii următori a fost construit Palatul, care înglobează Sala Cavalerilor și Sala Dietei.
- la moartea lui Iancu de Hunedoara, castelul a revenit fiului său Matei Corvin și apoi succesorului acestuia, Ioan Corvin. Ulterior, castelul ajunge în proprietatea familiei Torok (1526-1618), iar mai apoi în proprietatea principelui Transilvaniei, Gábor Bethlen, care a efectuat transformări (1618-1623) la construcția originală, mai precis, a construit două etaje pe aripa sudică și unul pe aripa nordică.
- în anul 1724, castelul ajunge în proprietatea statului maghiar, iar în 1918 trece în patrimoniul Ministerului Cultelor Române.
- de-a lungul timpului, castelul a fost devastat de mai multe incendii, fiind restaurat de mai multe ori: 1870-1880 (cu sprijinul arhitecților Steindl Imre și Schulek Frigyes), 1965-1970 și 1993-1995.
Castelul Huniazilor este unul dintre cele mai importante monumente de artă feudală gotică din România și unul dintre cele mai frumoase castele din Europa, care este rezultatul a două etape de construcție, în prima jumătate a secolulului al XV-lea, când Iancu de Hunedoara a transformat vechea fortificație de piatră din secolul al XIV-lea într-o reședință caracteristică stilului gotic, respectiv, în vremea lui Matei Corvin și a lui Gábor Bethlen, care au adăugat elemente constructive renascentiste.
Castelul se află pe o stâncă, la picioarele căreia curge pârâul Zlaști, iar intrarea în castel se face pe un pod de lemn construit peste Râul-Morii.
În curtea castelului, aproape de Capelă se află o fântână adâncă de 30 de metri, despre care se spune că ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis că vor fi eliberați dacă vor ajunge la stratul de apă. După 15 ani de muncă grea, fântăna a fost terminată, însă stăpânii castelului nu s-au ținut de promisiune. Pe zidul fântânii există o inscripție care se traduce astfel: „Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”.
O altă legendă se referă la blazonul familiei Corvinilor, care este un corb având în cioc un inel de aur. Conform legendei, Iancu de Hunedoara era fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg și a unei femei pe nume Elisabeta din Țara Hațegului. Pentru a evita criticile, regele ar fi aranjat o căsătorie între aceasta și Voicu (un viteaz din zonă), iar pentru a fi recunoscut copilul atunci când merge la curtea regală, i-a dăruit iubitei și un inel de aur. Într-o zi, un corb a furat inelul de aur, fiind recuperat după multe peripeții. Întreaga poveste a fost aflată și de rege, care a hotărât ca blazonul Corvinilor să fie corbul cu inelul în cioc.
● Castelul Peleş reprezintă o amintire lăsată românilor de perechea regală, Regele Carol I și Regina Elisabeta, fiind construit între anii 1873 –1883 în stilul neo-renaşterii germane. Acest castel a fost construit ca reședință de vară a regilor României, având 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare. A fost primul castel complet electrificat din Europa, având o uzină electrică proprie. În prezent, magnificul edificiu se află în proprietatea Familiei Regale a României și adăpostește Muzeul Național Peleș.
În apropierea castelului Peleș se află: Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile și Vila Șipot. Până la terminarea castelului, Regele Carol I și Regina Elisabeta au locuit la Casa de Vânătoare.
Castelul Pelișor a fost construit între anii 1899 şi 1902, în stilul Art –Nouveau. Decorația interioară a fost concepută de Regina Maria, care a afirmat: „dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplatită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez”. Castelul Pelișor a fost deschis publicului în februarie 1993, vizitatorii având posibilitatea să cunoască o etapă importantă din zestrea poporului român.
● Castelul Bran reprezintă o cetate militară de apărare și a fost construit strategic pe o stâncă aflată la aproximativ 30 km de Brașov. Inițial, cetatea a fost construită din lemn de către cavalerii teutoni, în perioada 1211 – 1225. Reconstrucția din piatră a cetății a fost realizată de către sașii din Scaunul Brașovului, așa cum rezultă dintr-un document emis în 1377 de către regele Ludovic I al Ungariei.
În anul 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat Reginei Maria această cetate, care a fost transformată în reședință regală și au fost efectuate ample lucrări de restaurare. După moartea Reginei Maria, în anul 1938, Domeniul Bran a fost moștenit de fiica sa preferată, principesa lleana, care l-a deținut până la expulzarea din țară a familiei regale, în anul 1948, când a fost naționalizat și trecut în proprietatea statului român.
În anul 1956, castelul Bran a fost amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală, fiind realizate importante lucrări de restaurare în perioada 1987-1993. După revoluție, moștenitorii principesei lleana au revendicat castelul Bran și domeniul aferent, fiind retrocedate legal, în anul 2006, acestora, mai precis: Arhiducele Dominic de Habsburg, Arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen și Arhiducesa Elisabeta Sandhofer. În anul 2009, castelul Bran a fost redeschis oficial ca muzeu și a intrat în circuitul turistic. În Muzeul Bran sunt expuse mobilier, colecții de ceramică, arme și armuri, iar în curtea castelului a fost amenajat un mic muzeu al satului, cu case tradiționale din regiunea culoarului Rucăr-Bran. Pe lângă castelul cu patru etaje, Domeniul Bran include Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului și Casa Principesei lleana.
Castelul Bran este cunoscut în folclorul turistic drept „Castelul lui Dracula”, deși nu a aparținut niciodată voievodului muntean Vlad Țepeș. Legenda a fost amplificată prin turnarea în aceste locuri a celebrului film „Interviu cu un vampir”.
● Cetatea Poenari se află la o altitudine de 850 m, pe Muntele Cetățuia, având o formă alungită şi include de 5 turnuri (4 rotunde şi unul în formă de prismă). A fost construită inițial cu un singur turn, pe vremea lui Negru Vodă, fiind reconstruită de Vlad Țepeș, prin adăugarea de turnuri, ziduri și dependințe. Este cea de-a doua reşedinţă a lui Vlad Ţepeş, după cea de la Târgoviște, care l-a inspirat pe Jules Verne să scrie celebra lucrare „Castelul din Carpaţi”. Accesul la cetate se face pe o scară cu 1480 de trepte, însă merită tot efortul, deoarece, odată ajuns sus, te poți bucura de priveliştea superbă a Cheilor Argeșului. Vizitatorul va cunoaște unele dintre pedepsele folosite de cruntul voievod , fiind întâmpinat doi turci trași în țeapă, dar și o spânzurătoare, o ghilotină și un butuc pe care se află un topor cu o misiune sugestivă. Se spune că Anastasia, soția lui Vlad Țepeș și nepoata reginei Poloniei, s-ar fi aruncat dintr-unul din turnurile cetății la aflarea veștii că bărbatul ei dorea să se căsătorească cu Katharina, amanta lui din Brașov.
● Cetatea Râșnov este una din cele mai vechi și mai bine păstrate structuri fortificate din Transilvania, fiind menționată prima dată în anul 1335, cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei. În anul 1427, cetatea a fost vizitată de către împăratul Sigismund de Luxemburg, care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg. Cetatea are douǎ curți: una exterioară(„grădina cetății” unde erau adăpostite vitele) și incinta cetății unde erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor). În incinta cetății, turiștii au posibilitatea să viziteze muzeul de artă feudală în care sunt expuse armuri, arme, galerii, mobilier de epocă, porturi specifice acelor vremuri etc.
● Cetatea de Scaun a Sucevei, numită mai simplu Cetatea Sucevei, a fost construită în timpul domniei lui Petru I Mușat (1375-1391) și a fost fortificată în sec. al XV-lea de către Ștefan cel Mare, care a condus Moldova timp de 47 de ani (1457-1504). Construcția are o formă rectangulară, fiind prevăzută cu șapte turnuri de apărare întărite de contraforturi. Pentru a intra în cetate trebuie traversat un pod de lemn (construit peste șanțul de apărare), care în trecut era format din două părți, una fixă și cealaltă mobilă (se ridica la nevoie). Cetatea Sucevei face parte din sistemul de fortificații medievale pentru apărare împotriva pericolului otoman, care se baza pe diverse așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică), întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.
Oștenii care au apărat Cetatea Sucevei au luptat eroic pentru a nu fi cucerită atunci când a fost asediată de inamic (în 1476 de armata otomană condusă de sultanul Mahomed al II-lea, din nou de oștile turcești în 1485, iar în 1497 de armata poloneză condusă de regele Ioan Albert). Din păcate, după distrugerea cetății în anul 1675 din ordinul turcilor, fortificația a fost transformată de orăşeni în carieră de piatră, ajungând o ruină până în 1895 când au început lucrările de refacere – care s-au prelungit timp de zece ani.
Turiștii care ajung în Bucovina, cunoscută și ca „Țara codrilor de fag”, au posibilitatea să cunoască trecutul acestei părți fascinante a României dacă vizitează Cetatea de Scaun a Sucevei și Muzeul Satului Bucovinean.
● Mausoleul de la Mărășești, cunoscut şi ca „Biserica Neamului”, este dedicat eroilor din Primul Război Mondial și adăpostește rămășițele pământești a 5073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare. Monumentul a fost construit după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, fiind ridicat pe locul în care trupele române au învins în vara anului 1917 armata germană, cu prețul sacrificării a 480 de ofițeri și 21 000 de soldați români. Lucrările au fost luate în antrepriză de către Societatea de Construcţii şi Lucrări Subterane din Cernăuţi, fiind demarate la 28 septembrie 1924, în prezența Reginei Maria, reluate în 1936, inaugurarea având loc în anul 1938.
Pictura interioară a fost realizată de către Eduard Săulescu, iar basoreliefurile “Cupolei Gloriei” au fost executate de către Corneliu Medrea și Ion Jalea, pentru a ilustra diverse momente ale luptelor de la Mărășești.
Mausoleul are o înălţime de 22 metri, este încadrat de mai multe terase dispuse simetric și are deasupra o cruce de peste 3 metri înălţime, sprijinită pe un soclu încadrat de patru vulturi. În centrul mausoleului se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, iar pe „Culoarul Cavalerilor”, alături de maiorul Grigore Ignat și locotenentul Gabriel Pruncu, se află şi mormântul Măriucăi Zaharia, o fetiță de numai 12 ani din comuna Haret care a ajutat armata română transmiţând date despre înaintarea nemţilor, pe care îi urmărea dintr-un nuc aflat în spatele casei.
● Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este situat pe malul lacului Herăstrău, are o suprafață de 14 ha și dispune de 380 de monumente, 60 000 de obiecte în colecțiile de patrimoniu și peste 250 000 de documente de arhivă referitoare la viața tradițională din satul românesc.
Fondatorul muzeului este folcloristul și sociologul Dimitrie Gusti, care obișnuia să îl numească “sunetul trist al clopotelor istoriei României”. Inaugurarea muzeului a avut loc în data de 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea, fiind deschis pentru public cu o săptămână mai târziu, pe 17 mai 1936. Fondurile financiare necesare au fost puse la dispoziție de Fundația Culturală Regală, iar planurile de amplasament au fost executate de scriitorul, dramaturgul, regizorul și scenograful Victor Ion Popa. La organizarea muzeului în aer liber au stat trei principii, și anume:
- Principiul istoric. Se reprezintă habitatul tradițional în dezvoltarea sa spațială, între secolul al XVII-lea și începutul secolului al XX-lea.
- Principiul geografic. Traseul pentru vizitarea muzeului permite cunoașterea comparativă a arhitecturii tradiționale. În acest scop, monumentele sunt grupate pe provincii istorice (Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova).
- Principiul autenticității. Toate construcțiile sunt originale, desfăcute piesă cu piesă, transportate în condiții deosebite și remontate în muzeu. Reconstrucția interioarelor respectă, în general, o viziune de sinteză, specifică secolului al XIX-lea. Această concepție este prezentată sintetic de Dimitrie Gusti, creatorul muzeului: ”Ne trebuia cu orice chip un Muzeu în aer liber, în care standurile să fie case întregi ţărăneşti, ele înşile piese de muzeu, casele la rândul lor fiind aşezate astfel ca să închipuiască un sat adevărat”. Pe aproximativ 20% din suprafața muzeului sunt amplasate anexe gospodărești, ateliere, biserici, mori, instalații tehnice, fântâni etc. În interiorul Muzeului Satului se află Palatul Elisabeta, o proprietate privată, care reprezintă reședința din București a Familiei Regale a României. Din Parcul Regele Mihai există două posibilități de acces în muzeu, și anume: Poarta Miorița (în zona debarcaderului) și poarta Transilvania (în zona Arcului de Triumf). În prezent, muzeul este vizitat de numeroși turiști români și străini, fiind una dintre cele mai mari atracții turistice ale capitalei României.
● Casa Memorială Ion Creangă din Humulești (suburbie a orașului Târgu Neamț) a fost construită între anii 1830-1831 de către Petre Ciubotariu (bunicul povestitorului) și dăruită fiului său Ștefan, care în 1835 s-a căsătorit cu Smaranda Creangă, fiica lui David Creangă din Pipirig.
Casa a fost restaurată în 1937 (prin grija lui Nicolae Iorga), apoi în 1960 și 1988, însă cele mai importante reparații au avut loc în 1975, când a fost refăcut acoperișul și s-a înlocuit tavanul. Ultima restaurare s-a realizat în perioada 2022 -2024 după un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană (POR 2014-2020). Construcția este un monument tipic de arhitectură populară, având pereții realizați din bârne groase lutuite, o prispă îngustă de lut și un acoperiș larg de draniță, datând din 1830. Intrarea în locuință este una scundă, interiorul fiind format din două încăperi micuțe și o tindă.
Lângă casa în care a copilărit marele povestitor se află Parcul tematic “Ion Creangă”, unde vizitatorii se pot întâlni cu personaje îndrăgite din poveștile pentru copii scrise de acesta.
● Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu este un omagiu adus eroilor căzuți în Primul Război Mondial, fiind realizat cu sprijinul lui Arethia Tătărescu, soția primului ministru Gheorghe Tătărescu.
Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu include Poarta Sărutului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor și Coloana fără sfârșit, cele patru componente sculpturale fiind dispuse pe aceeași axă, care este orientată de la apus spre răsărit și are o lungime de 1275 m.
● Drumul Național 7C (DN7C), cunoscut sub numele de Transfăgărășan pentru porțiunea montană, a fost realizat în perioada 1970-1974 la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, o parte din lucrări fiind realizate de armată. Este o cale rutieră impresionantă, deosebit de apreciată de turiști, cu o lungime de 151 kilometri, care începe în comuna argeșeană Bascov și se termină în apropierea comunei sibiene Cârțișoara, traversând Munții Făgăraș pe axa nord-sud, unde atinge altitudinea maximă de 2042 de metri (lângă Lacul Bâlea).
Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind necesară dislocarea mai multor milioane de tone de rocă, utilizându-se 6520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea. De-a lungul porțiunii montane a DN7C pot fi vizitate următoarele obiective turistice importante: Cetatea Poenari, Barajul Vidraru (eventual plimbare cu vaporașul), Peștera de la Piscul Negru, Complexul Capra, Golul Alpin Moldoveanu – Capra, Cascada Capra, tunelul Capra-Bâlea de la cota 2040, Cascada Bâlea, Lacul Bâlea etc.
● Transalpina este o posibilitate de a călători cât mai aproape de cer, având în vedere că reprezintă cea mai înaltă şosea montană din România, atingând 2 145 de metri în Pasul Urdele. Această fascinantă rută montană are o lungime de 148 de kilometri și leagă localitățile Novaci (Gorj) și Sebeș (Alba).
● Transrarăul (DJ175B) este o șosea montană cu o lungime de 28 de kilometri, denumită de localnici și „Drumul Comorilor”, care face legătura între localitățile Pojorâta (Valea Moldovei) și Chiril (Valea Bistriței). Traseul traversează Masivul Rarău unde atinge altitudinea maximă de 1400 metri (în dreptul Cabanei Rarău). După terminarea lucrărilor de modernizare din 2014, șoseaua cu serpentine numeroase a devenit mult mai practicabilă pentru turiști, care pot vizita obiective importante, precum: Pietrele Doamnei, Mănăstirea Rarău, Cabana Rarău etc.
● Via Transilvanica este unul dintre cele mai ambițioase și frumoase trasee de drumeție din România, care are o lungime de 1400 km, leagă localitatea Putna (jud. Suceava) de Turnu Severin (oraș la Dunăre), traversează 10 județe (Suceava, Bistrița-Năsăud, Mureș, Harghita, Sibiu, Brașov, Alba, Hunedoara, Caraș-Severin și Mehedinți), inclusiv cele 107 unități administrativ-teritoriale, este împărțit în 7 ținuturi cultural-istorice (Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica, Terra Romana), pune în valoare patrimoniul natural, cultural și istoric al fiecărei zone prin care trece, a fost inclus (în 2024) de revista TIME în top 100 a celor mai frumoase locuri de vizitat din lume.
Via Transilvanica este destinată drumețiilor pe jos, călare sau cu bicicleta, cu mențiunea că dificultatea traseului variază în funcție de relief, Bucovina și zonele de deal sunt mai accesibile, în timp ce Carpații Meridionali au porțiuni mai solicitante. După finalizarea integrală a traseului în 2022, numărul celor care l-au parcurs a crescut progresiv, în sprijinul turiștilor fiind creată în zonele rurale o rețea de pensiuni și case de oaspeți, iar cazarea în orașele mari (Suceava, Sovata, Alba Iulia sau Târgu Mureș) se poate rezerva la hoteluri listate pe Direct Booking.
Proiectul Via Transilvanica a fost inițiat în 2018 (Centenarul Marii Uniri) de organizația neguvernamentală Tășuleasa Social, cu sediul în
pasul Tihuța (jud. Bistrița-Năsăud), constituită în anul 2000 de către Alin Uhlmann Ușeriu, cu scopul de a implementa proiecte de mediu și educație împreună cu voluntarii care s-au alăturat (peste 130 000 în 2026), parteneri și autoritățile locale. Inspirat de rute celebre de pelerinaj și drumeție din Europa, precum El Camino de Santiago, principalul inițiator, Alin Ușeriu, a promovat ideea unui proiect social printr-un „drum care unește” comunități întregi aflate pe cale de dispariție, care primesc oportunități de dezvoltare economică bazate pe un tip de turism făcut în tihnă, punându-și în valoare ospitalitatea, obiceiurile și tradițiile locale. Asociația Tășuleasa Social are un rol important în formarea tinerilor sub semnul voluntariatului, a respectului pentru natură, tradiții și valori istorice, dezvoltă cultura organizațională și spiritul civic prin implicarea tinerilor în probleme sociale și de mediu. Mii de voluntari împreună cu meșteșugari și susținători ai proiectului au lucrat la marcaje și la instalarea bornelor din andezit, sculptate cu simboluri unice pentru fiecare zonă. În competițiile sportive organizate pe traseul Via Transilvanica, participanții își testează limitele fizice, disciplina și spiritul de echipă, dar și respectul pentru natură și implicarea în acțiuni de voluntariat.
● Salina Turda se află în zona Durgău-Valea Sărată din Turda și reprezintă una dintre atracțiile turistice din Transilvania, dar și un important centru de tratament și recuperare pentru cei cu afecțiuni respiratorii. Pe lângă galeriile subterane, minele și sălile specifice, turiștii beneficiază și de alte posibilități pentru recreere: un ștrand, SPA, bazin înot, roata, minigolf, tenis, biliard, bowling sau plimbări cu bărcuța pe lacul subteran.
Principalele obiective turistice de la Salina Turda sunt: Galeria Franz Josef, Mina Iosif (sala ecourilor), Sala Crivacului, Sala puţului de extracţie, Mina Ghizela, Sala de apel – Altarul, Sala de apel – Scara bogaților, Mina Rudolf, Mina Terezia, Mina Anton, Staționar Gizela, Salina Balneară.
Mina de sare din Durgău-Valea Sărată își are începuturile încă din secolul al XVII-lea, însă începe să decadă după 1840, din cauza concurenţei tot mai mari a salinei de la Ocna Mureş, ajungând să îndeplinească rolul unei rezerve a acesteia din urmă. În anul 2009, Salina Turda a fost restaurată cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, iar în anul 2010, a devenit devenit monument istoric al județului Cluj.
● Cascada Cailor se află la altitudinea de 1300 m, în partea de Nord-Est a Munților Rodnei (în apropiere de stațiunea turistică Borșa), fiind accesibilă cu telescaunul sau pe jos. Apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi se adună într-un circ glaciar, din care se scurge peste un abrupt calcaros numit „Podul Cailor”, formând cascada în mai multe trepte cu căderi succesive de 40 m apoi 20 m și din nou 40 m. Denumirea cascadei provine de la o legendă, conform căreia Muntele Piatra Rea, datorită păşunilor sale întinse, era locul preferat al localnicilor pentru a ţine din primăvară până în toamnă hergheliile de cai. Într-o noapte întunecată cu furtună, un urs a atacat și speriat caii, care au luat-o la goană spre prăpastie, unii dintre ei au scăpat, dar o mulţime de animale au căzut în prăpastie sau au fost ucise de urs (după spusele localnicilor vreo 15 cai).
Dar nu numai cascada a primit acest nume, ci și muntele, versantul și valea cu pârăul care se prăvăleşte jos pe abrupturi au fost denumite sugestiv Muntele Cailor, Podul Cailor, respectiv Valea Cailor sau Izvorul Cailor.
Pe lângă Cascada Cailor, cei care au ajuns în stațiunea Borșa pot să viziteze și alte obiective turisice: izvoarele cu apă minerală sau Fântâna Stanchii din Baia Borșa, Rezervația Pietrosu Rodnei (are trei căldări glaciare), Rezervația Cornu Nedeii – Ciungii Bălăsinii, Rezervația Piatra Rea, Rezervația pentru ocrotirea lostriței, Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavele, Rezervația speologica Peștera și Izvorul Albastru al Izei.
● Izvorul Bigăr, denumit și Izbucul Bigăr, se află în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița (176 hectare) din județul Caraș-Severin. Apa, bogată în calcar, iese de sub o stâncă și, după circa 200 m, se varsă în răul Miniș peste un prag de aproape 8 metri înălțime, formând o cascadă celebră.
Legenda Cascadei Bigăr face trimitere la povestea a doi îndrăgostiți. Se spune că o familie de țărani de pe Valea Almajului, ce nu au putut să aibă urmași, au aflat în vis de la o vrăjitoare, că, dacă femeia va bea apă de la izvorul de sub stâncă dintre cele două lumi, va avea un copil. Vrăjitoarea le-a mai spus că, în cazul în care va fi fată, să nu o lase să se îndrăgostească că își va găsi moartea. Conform legendei, femeia a născut o fată care s-a îndrăgostit de un băiat pe nume Bigăr. Pentru a o ține departe de blestem, tatăl ei a închis-o în grota de pe munte. Vrăjitoarea care trăia în Tărâmul Regăsirii Dorului a vizitat fata în grotă și, fiind impresionată de suferința acesteia, i-a transformat părul într-o cascadă pe care au început să cadă lacrimile ei.
● Podul Natural de la Ponoarele, denumit și „Podul lui Dumnezeu”, reprezintă un pasaj rutier natural pe șoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, având 30 m lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime. Podul lui Dumnezeu a rezultat prin surparea tavanului unei peșteri, fiind cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa.
● Cazanele Dunării reprezintă un sector din Defileul Dunării (Clisura Dunării), care este format din Cazanele Mari (se întind pe o lungime de aproximativ 4 km între masivele Ciucarul Mare din România și Veliki Strbac din Serbia) și Cazanele Mici (se întind pe o lungime de aproximativ 3 km între masivele Ciucarul Mic din România și Mali Strbac din Serbia). În acest sector, Dunărea se îngustează până la 230 m și atinge adâncimi maxime de circa 75 m, curgând cu viteze mai mari de 5 m/s printre pereți stâncoși, aproape verticali. Cazanele Mari și Cazanele Mici sunt despărțite între ele de Golful Dubova. Turiștii pot lua vaporașul de la Orșova pentru a vizita Cazanele Mari, Statuia lui Decebal, placa Tabula Traiana și Mănăstirea Mraconia. În peretele de calcar ce flanchează Cazanele Mari se află peșterile Gura Ponicovei și Veterani.
La aproape 2 km de la pornire, vaporașul trece pe deasupra insulei Ada Kaleh (acoperită de apa barajului de la Porțile de Fier), care a fost disputată în trecut de Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman. Aici austriecii au construit o fortificaţie de tip Vauban, dar insula a revenit Imperiului otoman, stabilindu-se o comunitate turcească. În anul 1923, reprezentanţii comunităţii turceşti au cerut ca insula să facă parte din statul român.
La intrarea în Cazanele Mici, pe malul sârbesc poate fi văzută placa Tabula Traiana, dedicată împăratului roman Traian în anul 103 d. Hr., atunci când s-au încheiat lucrările drumului roman de pe malul drept al Dunării. În prezent, cea mai mare parte a drumului roman este scufundată în apa barajului de la Porțile de Fier. De menționat că Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I a fost inaugurat la 16 mai 1972.
Aproape de golful Mraconia, se poate observa Statuia lui Decebal săpată în stâncă, având 55 m înălțime și 25 m lățime. Este cea mai înaltă sculptură din Europa și cel mai căutat obiectiv turistic din Clisura Dunării. Lucrarea a fost realizată în perioada 1994 – 2004 și a fost finanțată de istoricul și omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan.
La doar 500 m depărtare de statuie se găsește Mănăstirea Mraconia cunoscută și sub numele de Mănăstirea de sub apă, lăcaș de cult care a fost atestat documentar în anul 1453. Fundațiile vechii biserici au o formă de trifoi cu patru foi și pot fi văzute în apă doar atunci când nivelul Dunării este foarte scăzut. Dacă nivelul Dunării este ridicat, atunci turiștii au posibilitatea să admire doar a doua biserică a Mănăstirii de maici Mraconia, cea care a fost construită în perioada 1993 – 2000.
Să nu uiți, stimate cititor, că ești român, iar călătoria este cel mai plăcut mod de a redescoperi țara în care trăiești. Spațiul ondulat de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră este o „insulă de latinitate în oceanul slav”, care are tradiții și o istorie milenară, dar și o gamă diversificată de atracții turistice – peisaje magnifice, drumuri celebre, monumente, cetăți, castele, palate, lăcașuri sfinte etc. O călătorie reală sau imaginară bine proiectată și organizată devine o sursă importantă de informații, precum și o posibilitate de educație civică și de socializare, de modelare a profilului moral și a comportamentului civilizat.
Bibliografie
1. Melinda Cândea, Tamara Simon, Elena Bogan, Patrimoniul turistic al României, Editura Universitară, 2012
2. Mihai Ielenicz, România. Enciclopedie turistică, Editura Corint, 2006
3. Nicolae Neacşu, Andreea Băltărețu, Monica Neacşu, Marcela Drăghilă, Resurse și destinații turistice în România, Editura Universitară, 2016