Învățarea prin metode nonformale – metoda Photovoice

Metodele de învăţare de tip nonformal se centrează foarte mult pe implicarea tuturor stilurilor de învăţare (activ, reflexiv, teoretic şi pragmatic), permiţând participanţilor să îşi folosească toate simţurile, ceea ce duce la experienţe cu totul noi care le creează o stare de împlinire. Pentru a obţine astfel de rezultate, metodele (re)creează un mediu care devine în acelaşi timp stimulativ şi relaxant.

Acest mediu este foarte important pentru a implica participanţii în mod (inter)activ şi participativ, în care aceştia devin „stăpânii” propriului proces de învăţare. Cadrul este în acelaşi timp şi unul puternic colaborativ în care fiecare contribuie cu experienţa personală pentru a crea o comunitate sau o reţea de învăţare adaptată la un anumit context prin experimentare, reflecţie, evaluare şi re-adaptare. Un context din care fiecare poate să „fure” câte un pic pentru a-şi completa experienţa de viaţă şi a-l ajuta să înţeleagă mai bine cum poate să transfere competenţele acumulate în viaţa sa reală.

Una dintre aceste metode, PhotoVoice, face parte din familia „fotografiei participative”. Acestă metodă își are originea în fotografia comunitară care s-a impus în SUA și UK începând cu anii 60, având la bază teoriile educației informale și populare dezvoltate de către Paulo Freiere (Paulo Fereire (1921-1997), supranumit și „cel mai mare gânditor informal”, a subliniat rolul important al educației ca metodă de a depăși capcanele sărăciei). Fotografia a fost folosită încă din anii 20-30 ca instrument pentru documentarea cazurilor grupurilor marginalizate și dezavantajate.

În ultimul timp, fotojurnaliștii au căutat alternative la fotografia de tip documentar și au ales să dezvolte o metodă ce presupunea dezvoltarea unei relații cu subiecții scenei fotografice – fotografia participativă. Relația se putea construi în două moduri: prin interacțiune directă cu personajele fotografice sau suținerea acestora astfel încât ei să își dezvolte propriile fotografii. Astfel, participanții, de regulă persoane aparținând grupurilor vulnerabile beneficiază de training pentru a învăța să folosească camera foto. Camera foto devine vocea grupurilor marginalizate ce spune o poveste prin care se reflectă probleme cu care se confruntă respectivele grupuri.

Ca metodă, Photovoice a fost dezvoltată de către Caroline Wang și Marry Burris de la Universitatea Michigan în Programul „Sănătății Reproductive a femeilor din Yunnan”, China. Photovoice se deosebește de alte metode ale fotografiei participative prin faptul că imaginile realizate trebuie să fie generate de către participanți. Această strategie are rolul de a implica participanții în procesul de generare a datelor.

Photovoice este un demers ce prespune mai multe etape consecutive:

a. Identificarea temei și recrutarea participanților

Dacă Photovoice este ales ca instrument într-un proiect de dezvoltare locală participativă, identificarea temei se realizează tot cu ajutorul cetățenilor, reprezentanți ai grupului țintă sau ai subiectului proiectului/programului. Dacă Photovoice nu este un instrument într-un proiect organizațional, orice cetățean poate iniția un demers de tip photovoice pentru a semnaliza anumite probleme sociale ce afectează colectivitatea, atât timp cât dispune de resursele necesare. După recrutarea participanților, au loc întâlnirile pentru stabilirea subtemelor specifice – idei de fotografii. Organizatorii pot să propună idei de subiecte, însă acestea vor fi discutate în cadrul întâlnirilor.

b. Asigurarea trainingului participanților

Pentru organizarea unui Photovoice este necesară precizarea unor specificități tehnice:
1. Precizarea tipului de cameră folosit și oferit participanților;
2. Pentru fiecare studiu trebuie luate în calcul: costurile aferente, durata proiectului și familiaritatea participanților cu tehnica și aparatura fotografică.

În cazul în care participanții nu sunt familiarizați cu aparatura sau tehnica fotografică, trebuie luat în calcul realizarea unui training. Aparatura oferită trebuie să fie ușor de manipulat de către orice participant. Fiecărui participant trebuie să i se aducă la cunoștință să respecte etica procesului: protecția datelor private, siguranța personală și obținerea datelor valide. Participanții nu sunt simple mijloace pasive de obținere a datelor, ci actori activi care vor genera conținut informațional.

c. Selectarea și analiza fotografiilor

Participanții trebuie să se reunească într-un grup de tip focus-grup pentru a selecta fotografiile ce vor participa mai departe în acțiunea de sensibiliare, atenționare la problema propusă. Selectarea fotografiilor se poate realiza folosind un ghid semistructurat de evaluare sau tehnica dialogului nestructurat. Dialogul activ specific metodei focus-grup prezintă avantajul de a permite contextualizarea fotografiei cât și înregistrarea informațiilor oferite de către fiecare participant

d. Prezentarea rezultatelor și inițiative pentru găsirea rezolvării problemelor semnalizate

Demersul nu își poate atinge scopul dacă rezultatele – fotografiile – nu sunt diseminate: organizarea de expoziții, distribuirea online, distribuirea către mass media.

Ca orice metodă de investigație socială, și Photovoice prezintă anumite avantaje și dezavantaje de care organizatorul ar trebuie să țină cont.

Ca avantaje am putea preciza faptul că metodă este valoroasă deoarece atrage atenția atât a pacienților cât și a comunității asupra unor probleme ce afecteză întreaga activitate. De asemenea, aceștia participă prin selectarea fotografiilor în procesul de analiză. Este un instrument complex deoarece combină mai multe tipuri de acțiuni: transmiterea informațiilor vizuale, discuții de grup și reflecția individuală.

Principalele dezavantaje sunt reprezentate de durata asociată procesului – minim o lună – și costurile asociate: pregătirea participanților, costurile camerelor etc.

În continuare, voi detalia una din activitățile de tip nonformal desfășurate cu elevii clasei mele, activitate în care am utilizat metoda PhotoVoice.

Clasa: a II-a
Lecția: „Dulapul cu «A fost»”, după Silvia Kerim
Durata: 2 ore
Locul desfășurării: Sala de curs, holul școlii de la intrarea în clasă
Scopul: Sensibilizarea elevilor la transformările ce au loc în fiecare etapă a vieții, la trecerea ireversibilă a timpului, la importanța valorificării timpului prin amintiri frumoase și frumos păstrate.

Obiectivele lecției:

  • Participarea la dialoguri pe teme legate de text: importanța scrierii unui jurnal, rolul amintirilor frumoase păstrate în suflet
  • Realizarea de scurte dialoguri despre amintirile frumoase pe care copii le au despre bunica lor
  • Conștientizarea de către elevi a schimbărilor ce au loc în viața fiecăruia
  • Conștientizarea rolului pe care îl are bunica în formarea fiecărui individ și rolul benefic al poveștilor acesteia.

Metoda non-formală utilizată: PhotoVoice

Desfășurarea activității: În prima oră destinată acestei lecții copiilor li se citește textul și se discută. Copiii vor putea să își spună părerea despre ce ar scrie ei în jurnal, ce ar adăuga în propriul dulap cu „A fost”. La finele orei, li se cere ca pentru întâlnirea următoare să aducă fiecare fotografii de familie care să ilustreze momente importante pentru ei sau familia lor. Sunt sfătuiți să însoțească fotografia de un scurt mesaj elocvent, de o maximă, o cugetare sau o impresie lăsată de acel moment. Fiecare copil își va prezenta comoara din sertarul cu „A fost…” celorlalți colegi și în câteva cuvinte vor spune de ce acea fotografie e o amintire dragă, de ce merită păstrată în acest dulap magic. Fotografiile însoțite de mesaje vor fi expuse pe un panou mare pe holul de la intrarea în clasă și vor putea fi vizualizate de toți colegii și părinții, chiar și de copii din alte clase.

Evaluarea activității s-a realizat prin observarea participării elevilor la discuții, prin urmărirea respectării cerinței de alegere a fotografiei și a mesajului ce a însoțit-o, prin claritatea mesajului, a mottoului transmis de fotografie, prin receptivitatea observată la mesajele celorlalți, comportamentul empatic, precum și prin testul ce s-a dat la finele unității de învățare.

Bibliografie:
www.photovoice.org/shop/info/methodology-series
https://en.wikipedia.org/wiki/Photovoice

prof. Ana-Raluca Patrichi

Școala Gimnazială „Miron Costin” Bacău (Bacău) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/ana.patrichi

Articole asemănătoare