Perioada parcursă din acest an școlar a fost una a surprizelor care ne-au luat pe nepregătite, cărora, noi, profesorii, a trebuit să le găsim rezolvare, să fim cât mai inventivi, punând elevul pe primul loc. Cine s-ar fi gândit în urmă cu doi, trei ani că vom ajunge să predăm din fața laptopului sau că vom fi nevoiți să ne adaptăm din mers pentru a face față unor situații total neprevăzute?
Viața școlară a suferit multe modificări, din cauza pandemiei, fiind nevoiți să ne adaptăm continuu atât noi, profesorii, cât și elevii și părinții acestora. Ne-am informat, ne-am format, ne-am autodepășit, am învățat din mers, uneori mai încet, alteori mai rapid, împreună cu elevii noștri, care de multe ori s-au dovedit chiar mai abili și mai cunoscători decât noi în tainele tehnologiei moderne. Ne-am încurajat reciproc și am parcurs materia într-un mediu ostil, necunoscut, periculos, dar care ne-a permis să ne menținem totuși „aproape”, la un clic distanță. S-au rupt legături, pe care ne-am încăpățânat să le legăm din nou și din nou, în speranța că nu e totul pierdut, că mai putem fi ca altădată.
Și iată-ne acum, în al doilea semestru din acest an școlar, cu aceleași/ alte provocări, situații, soluții, la cârma unui sistem de învățământ care suferă și a cărui suferință se răsfrânge, ca de fiecare dată, asupra elevului și a viitorului acestuia. Alături de familie și societate, școala își asumă rolul de a dezvolta elevilor pe care îi îndrumă și îi formează competențele necesare pentru a face față noilor provocări ale zilelor noastre.
Dar oare, într-un astfel de context, mai putem noi, împreună, să dăm elevului resursele necesare să facă față tuturor încercărilor ce se ivesc la orizont? Cu toate schimbările actuale, ne facem datoria în continuare cu speranța că vremurile se vor mai limpezi, că cerul nostru se va însenina, iar viitorul elevilor va fi cu totul altfel: mai bun, mai promițător, mai curat, asemenea sufletelor lor ce nu au nicio vină că au fost nevoiți să ducă povara unor ani greu școlari imprevizibili. Încercăm cu toții să fim optimiști și să le insuflăm elevilor noștri speranța că totul va fi bine!
După părerea mea, pentru un învățământ de calitate, adaptat oricăror situații, prevăzute sau neprevăzute, fiecare ar trebui:
- Să își asume sarcinile/ munca zi de zi (toți actorii educației, profesori și elevi);
- Fiecare să aibă o pregătire științifică temeinică, adaptată procesului actual (formare profesională modernă, actuală);
- Relații interumane între actorii educației să fie bazate pe sinceritate, onestitate și încredere;
- Să existe o baza materială solidă (dispozitive corespunzătoare, platforme funcționale, lecții și curriculum adaptat);
- Să se încerce depășirea realității din manual (dincolo de lecțiile clasice, elevii trebuind să fie pregătiți pentru viață).
A ști, a cunoaște, a face… este drumul către realitate, drum pe care trebuie condus elevul zilelor noastre de către profesori dispuși să se adaptează din mers tuturor cerințelor, deschizând elevilor toate frontierele cunoașterii.