Printre sintagmele care definesc specificul condiției umane se află și aceea de „ființă întrebătoare”. Fără îndoială, în practica școlară, întrebările au funcții diverse – de la cele care implică solicitarea unor informații, la cele care sunt asociate cu problematizarea. Unele întrebări dau naștere răspunsurilor, pe când altele duc la noi întrebări.
Le-am propus elevilor din clasa a IX-a să abordăm un text literar la prima vedere prin tehnica interogării textului. Am ales unul dintre sonetele eminesciene: „Vorbește-ncet”. Le-am explicat elevilor în ce constă etapele activității: întrebările vor fi adresate spontan, fără a exista o anumită ordine; acestea vor fi notate pe tablă și în caiete; în partea a doua a activității, elevii vor fi împărțiți pe grupe – vor numerota întrebările, conform unui demers de abordare pe care și-l asumă; vor răspunde apoi întrebărilor, respectând următoarele reguli: întâi discută despre aspectul abordat, abia apoi notează în caiete; elevii vor citi răspunsurile, derogând rolul de raportor, pe rând, fiecărui membru al echipei.
În prima etapă, după lectura textului literar, elevii au adresat întrebări privitoare la text. Tehnica este cea a brainstormingului, pentru ca întrebările să atragă alte întrebări.
• Ce semnificații are titlul? Ce sensuri dobândesc termenii după lectura textului? Confirmă sau nu orizontul meu de așteptare?
• Ce înseamnă „lamulă”?
• Ce este textul ca specie literară? Are vreo importanță felul în care sunt dispuse strofele? Care sunt elementele prozodice?
• În ce ipostaze se află eul liric? Care sunt cuvintele/sintagmele care definesc aceste ipostaze?
• Câte voci se aud în text? Cui aparțin acestea? Este textul un dialog sau un monolog adresat? Dacă este discurs adresat, cui i se adresează vocea poetică?
• Care este tema textului? Dar motivele literare?
• Ce sentimente se transmit? Sentimentele sunt comunicare direct sau sunt sugerate?
• Ce relevanță are limbajul utilizat?
• Ce semnificații are tăcerea?
• La ce se referă versul „Să pot să te privesc încet?”
• Sintagma „scumpe înger sfinte” este sau nu un pleonasm?
În etapa a II-a, împărțiți pe grupe, elevii au ordonat întrebările și le-au grupat, în funcție de un demers logic de deschidere a textului, pe care și l-au asumat împreună. Apoi au discutat despre răspunsurile posibile și au sintetizat propunerile comune într-o interpretare coerentă.
Voi exemplifica doar câteva dintre răspunsurile date de elevi: „Titlul conține un verb la imperativ și un adverb de mod. El se constituie ca îndemn adresat cuiva. În urma lecturii textului, aflăm că îndrăgostitul se adresează ființei iubire. Această instanță este înscrisă în text, prin substantive în vocativ. Prezența imperativului implică organizarea textului sub forma unui monolog adresat.”, „Fiind un sonet, textul respectă regulile de construire specifice acestei specii literare (14 versuri, grupate în două catrene și două terține). Una dintre reguli este încălcată – sintagma «vorbește încet» se repetă în text, devenind structură-cheie, purtătoare de sens”. „Eul liric se află în ipostaza îndrăgostitului care își venerează iubita, idealizând-o. Termenii prin care o desemnează aparțin aceluiași registru: „înger”, „sfinte”, „idol scump”, „lumină”., „«Lamulă» înseamnă partea bună din ceva, în timp ce mierea reprezintă dulcele suprem. Asocierea acestor doi termeni, în contextul definirii metaforice a vorbirii ființei iubire, are menirea de a sublinia efectul cuvântului rostit asupra îndrăgostitului. Vorbele se materializează, pot fi gustate”., „Versul «Să pot să te privesc încet» accentuează dimensiunea temporală a admirației. Mereu sub efectul accelerării, trăind în ritm nebunesc, oamenii apreciază rar privitul calm. Îndrăgostitul savurează momentul, rarefiind ritmul existenței.”, „În poezie, este alternat limbajul simplu, obișnuit cu termenii poetici. În sfera obișnuitului se înscriu termenii: «vorbește», «urmează», «să pot», «rămâi». Sfera poetică reunește termeni care trimit spre toate simțurile: auditiv («-ncet», «glasul», «vorba»), vizual («privesc», «ochii», «lumină»), gustativ («miere», «dulce»). Efectul este crearea unor imagini artistice sinestezice”.
Etapa a III-a a constat într-un exercițiu de analiză a întregii activități, pe baza unor repere date: „Ce am învățat din această activitate”, „Ce greșeli de analiză am conștientizat în propriul discurs/ discursul colegilor de grup/ interpretarea celorlalte grupe”, „Care au fost punctele mele forte în cadrul grupei, în ce a constat contribuția mea”, „Cum m-am simțit în timpul activității; de ce m-am simțit așa”, „Ce puncte forte au avut colegii mei de grup/ ce am învățat de la ei”, „Ce aș schimba dacă aș lua totul de la capăt”.
În loc de încheiere
Analiza activității a oferit o imagine generală asupra activității. Elevii au apreciat munca pe grupe, în special pentru că, la nivelul lor, discută altfel despre text. Au sesizat importanța întrebărilor ca modalitate de deschidere a unui text literar, declarând că vor utiliza strategia în momentul în care vor fi puși în situația de a deconstrui singuri o poezie. Între greșelile de analiză s-au înscris: confuzia voce poetică/ voce narativă și tendința de a povesti textul, fără a-l interpreta.
Toți elevii s-au simțit în largul lor în timpul activității, dată fiind comunicarea firească din cadrul grupului. Schimbările propuse au fost privitoare la modul de organizare a grupului pentru eficientizarea activității, astfel încât ideile individuale „să nu se piardă”.