În contextul actual, incluziunea se referă la o abordare diferită a educației. (Broomhead, 2013) Observațiile din grupa de copii confirmă că nu toți educații răspund în mod consecvent și eficient la cerințele educaționale, dar, în același timp, toți pot obține rezultate, folosind abordarea corectă de predare-învățare-evaluare și respectând propriul progres al fiecărui copil, uneori comparativ cu cel așteptat în medie inițială. Incluziunea, este astfel o mișcare de extindere a scopului și rolului instituției educaționale formale, un proces de transformare a acesteia pentru a răspunde cerințelor copiilor. (Croitoriu, Conceptul de integrare si incluziune pentru elevii cu CES, 2021)
1. Definirea conceptului de incluziune școlară
Incluziunea este caracterizată ca o tendință recurentă de a exclude diferența, în timp ce includerea poate fi înțeleasă ca un proces continuu de extindere a implicării. (Marcotte & Dalane, 2019) Copiii se angajează unii cu alții pentru a-și construi cunoștințele și abilitățile. Angajamentul activ al fiecărui copil ca membru deplin al familiei, comunității și societății sale este apreciat prin includere. (Brown, 2013). De asemenea, conceptul de incluziune a copiilor în educație și implicațiile sale practice au dus la schimbări în sistemul de învățământ: schimbări în structură, pedagogie și instruire, precum și rolul profesorilor și al altor profesioniști din domeniul educației. (Leizer, 2007)
Așadar, incluziunea este răspunsul mișcării pentru drepturile omului care are drepturi egale, indiferent de sexul, rasa, mediul socio-economic și/sau dizabilitățile lor în toate domeniile vieții.
2. Review bazat pe literatura de specialitate
Incluziunea școlară este vitală pentru a promova echitatea și drepturile fundamentale ale copiilor. Conform Declarației de la Salamanca, „școlile obișnuite cu o orientare incluzivă sunt mijloacele cele mai eficiente pentru combaterea atitudinilor discriminatorii, pentru crearea unor comunități primitoare, pentru construirea unei societăți incluzive și pentru realizarea educației pentru toți” (UNESCO, 1994). Aceasta subliniază importanța incluziunii ca instrument de combatere a excluziunii sociale și de promovare a diversității. Incluziunea școlară oferă multiple beneficii atât elevilor cu nevoi speciale, cât și celor fără. Elevii cu dizabilități beneficiază de interacțiunea cu colegii lor, ceea ce le îmbunătățește abilitățile sociale și le oferă modele de rol pozitive. De asemenea, elevii fără dizabilități dezvoltă empatie, înțelegere și respect pentru diversitate (Avramidis și Norwich, 2002).
Studii arată că incluziunea poate conduce la rezultate academice pozitive pentru toți elevii implicați. De exemplu, McLeskey și Waldron (2011) au descoperit că „elevii incluși în clase obișnuite demonstrează adesea o progresie academică similară sau chiar superioară celor educați în clase speciale separate”. Cu toate acestea, implementarea incluziunii școlare nu este lipsită de provocări. Unul dintre principalele obstacole este lipsa de resurse adecvate și de personal calificat. Profesorii necesită formare specializată pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor și pentru a aplica strategii educaționale eficiente. Lipsa acestei formări poate conduce la stres și la atitudini negative față de incluziune (Florian și Black-Hawkins, 2011). De asemenea, infrastructura școlară trebuie adaptată pentru a fi accesibilă tuturor elevilor. Acest lucru poate implica modificări semnificative ale clădirilor școlare, cum ar fi instalarea de rampe și toalete accesibile, precum și achiziționarea de materiale didactice specializate.
Incluziunea școlară reprezintă un aspect esențial în educația modernă, vizând integrarea tuturor elevilor, indiferent de dizabilități, origini etnice sau dificultăți de învățare, în școli obișnuite. Literatura de specialitate subliniază numeroase beneficii ale acestei abordări, precum și provocările și strategiile necesare pentru implementarea eficientă.
Concluzie
Incluziunea școlară este esențială pentru a asigura dreptul la educație pentru toți copiii și pentru a promova o societate mai echitabilă și incluzivă. Deși există provocări semnificative în implementarea acesteia, beneficiile pentru toți elevii și pentru societate în ansamblu sunt incontestabile. Este responsabilitatea noastră colectivă să depășim aceste provocări prin alocarea de resurse adecvate, formarea personalului și adaptarea infrastructurii, astfel încât fiecare copil să aibă șansa de a-și atinge potențialul maxim într-un mediu educațional incluziv.
Bibliografie
1. Avramidis, E., & Norwich, B. (2002). Teachers’ attitudes towards integration/inclusion: a review of the literature. European Journal of Special Needs Education, 17(2), 129-147.
2. Florian, L., & Black-Hawkins, K. (2011). Exploring inclusive pedagogy. British Educational Research Journal, 37(5), 813-828.
3. McLeskey, J., & Waldron, N. L. (2011). Educational programs for elementary students with learning disabilities: Can they be both effective and inclusive? Learning Disabilities Research & Practice, 26(1), 48-57.
4. UNESCO. (1994). The Salamanca Statement and Framework for Action on Special Needs Education. Adopted by the World Conference on Special Needs Education: Access and Quality. Salamanca, Spain, 7-10 June 1994.