Prevenirea violenței școlare reprezintă o prioritate a politicilor educaționale contemporane, necesitând intervenții sistemice și integrate. Articolul prezintă implementarea Programului „Împreună prindem curaj” în județul Bistrița-Năsăud, în anul școlar 2025–2026, evidențiind cadrul teoretic, metodologia aplicată, tipologia activităților desfășurate și impactul asupra climatului educațional. Rezultatele obținute confirmă importanța dezvoltării competențelor socio-emoționale, a parteneriatului școală–familie–comunitate și a abordării interinstituționale în prevenirea comportamentelor de risc.
Cuvinte-cheie: violență școlară, educație socio-emoțională, prevenție, climat educațional, parteneriat educațional
1. Introducere
Fenomenul violenței școlare este complex și multidimensional, fiind influențat de factori individuali, familiali și sociali. Conform literaturii de specialitate, prevenirea eficientă presupune intervenții timpurii, dezvoltarea competențelor socio-emoționale și implicarea comunității educaționale în ansamblu (Olweus, 1993; CASEL, 2020).
Programul „Împreună prindem curaj” a fost implementat la nivelul județului Bistrița-Năsăud prin coordonarea CJRAE, implicând 8 unități de învățământ, 286 cadre didactice, 2.139 elevi și 960 părinți.
2. Fundamentare teoretică
2.1. Educația socio-emoțională și prevenirea violenței
Cercetările arată că dezvoltarea competențelor socio-emoționale (autocunoaștere, autoreglare, empatie, abilități relaționale) contribuie semnificativ la reducerea comportamentelor agresive (Durlak et al., 2011). Modelul CASEL (2020) evidențiază cinci competențe-cheie care pot fi integrate transversal în activitățile școlare.
De asemenea, teoria învățării sociale (Bandura, 1977) subliniază rolul modelării comportamentale și al mediului în formarea comportamentelor prosociale.
2.2. Climatul școlar și intervenția sistemică
Un climat școlar pozitiv este asociat cu scăderea incidenței bullying-ului și creșterea performanței academice (Thapa et al., 2013). Intervențiile eficiente sunt cele care implică întreaga comunitate educațională și combină prevenția primară cu intervenția specifică (Ttofi & Farrington, 2011).
3. Metodologie și intervenție
Programul a fost implementat în anul școlar 2025–2026, fiind finanțate 8 proiecte din 19 depuse. Bugetul total utilizat a fost de 30.985,77 lei. Activitățile desfășurate au inclus:
- ateliere de educație socio-emoțională;
- jocuri de rol și exerciții experiențiale;
- campanii antibullying și anti-cyberbullying;
- activități artistice și recreative pentru consolidarea coeziunii grupului;
- sesiuni de informare realizate în parteneriat cu poliția și alți specialiști;
- workshop-uri pentru părinți;
- activități adaptate elevilor cu cerințe educaționale speciale.
Metodologia a combinat abordări experiențiale, reflexive și colaborative, în acord cu principiile educației centrate pe elev.
4. Rezultate
Datele centralizate indică:
- 286 cadre didactice implicate;
- 2.139 elevi beneficiari direcți;
- 960 părinți implicați;
- utilizarea a 30.985,77 lei din bugetul alocat.
Cadrele didactice au raportat:
- creșterea nivelului de conștientizare a consecințelor violenței;
- îmbunătățirea relațiilor interpersonale;
- dezvoltarea competențelor de autoreglare emoțională;
- consolidarea parteneriatului școală–familie.
5. Discuții
Rezultatele obținute confirmă concluziile cercetărilor internaționale privind eficiența intervențiilor integrate și a programelor bazate pe dezvoltarea competențelor socio-emoționale (Durlak et al., 2011; Ttofi & Farrington, 2011).
Implicarea părinților și colaborarea interinstituțională au reprezentat factori facilitatori ai impactului programului. De asemenea, metodele experiențiale au demonstrat eficiență crescută comparativ cu intervențiile exclusiv teoretice.
6. Concluzii
Experiența județului Bistrița-Năsăud evidențiază necesitatea unei abordări integrate și sustenabile în prevenirea violenței școlare. Educația socio-emoțională, colaborarea interinstituțională și implicarea activă a elevilor constituie piloni esențiali ai unui climat educațional sigur și incluziv.
Continuarea programului și integrarea bunelor practici în politicile educaționale locale pot contribui la consolidarea unei culturi organizaționale bazate pe respect, empatie și responsabilitate.
7. Reflecție profesională
Dincolo de datele statistice și de indicatorii cantitativi, implementarea Programului „Împreună prindem curaj” a reprezentat o experiență profesională relevantă în planul practicii consilierii psihopedagogice. Coordonarea intervențiilor la nivel județean a evidențiat, încă o dată, faptul că prevenirea violenței nu poate fi redusă la sancțiune sau la intervenții punctuale, ci presupune construirea consecventă a unei culturi relaționale bazate pe respect și siguranță emoțională.
Un aspect esențial observat a fost impactul spațiilor de dialog autentic. Atunci când elevii au avut oportunitatea de a vorbi despre propriile trăiri, despre experiențele de excludere sau conflict, nivelul de deschidere și de responsabilizare a crescut semnificativ. În multe situații, comportamentele considerate „problemă” s-au dovedit a fi expresii ale unor nevoi emoționale neadresate.
De asemenea, implicarea cadrelor didactice în activități experiențiale a contribuit la schimbarea perspectivei asupra gestionării conflictelor. Profesorii care au participat activ la ateliere au integrat ulterior elemente de educație socio-emoțională în activitatea didactică curentă, ceea ce confirmă importanța modelării comportamentale și a coerenței mesajelor educaționale.
În plan personal-profesional, programul a consolidat convingerea că intervențiile preventive eficiente sunt cele care creează contexte de învățare relațională. Curajul nu este doar o temă de proiect, ci o competență care se formează prin experiențe repetate de siguranță, validare și apartenență.
În același timp, experiența a evidențiat necesitatea continuității. Intervențiile pe termen scurt produc conștientizare, însă schimbarea profundă a climatului școlar presupune consecvență, monitorizare și integrarea sistematică a educației socio-emoționale în cultura organizațională a școlii.
Astfel, Programul „Împreună prindem curaj” a reprezentat nu doar o inițiativă de prevenire, ci un exercițiu de construcție comunitară, în care școala, familia și partenerii instituționali au învățat să acționeze coerent și solidar.
Bibliografie
Bandura, A. (1977). Social Learning Theory. Prentice Hall.
CASEL (2020). What Is SEL? Collaborative for Academic, Social, and Emotional Learning.
Durlak, J. A., Weissberg, R. P., Dymnicki, A. B., Taylor, R. D., & Schellinger, K. B. (2011). The impact of enhancing students’ social and emotional learning: A meta-analysis of school-based universal interventions. Child Development, 82(1), 405–432.
Olweus, D. (1993). Bullying at School: What We Know and What We Can Do. Blackwell Publishing.
Thapa, A., Cohen, J., Guffey, S., & Higgins-D’Alessandro, A. (2013). A review of school climate research. Review of Educational Research, 83(3), 357–385.
Ttofi, M. M., & Farrington, D. P. (2011). Effectiveness of school-based programs to reduce bullying: A systematic and meta-analytic review. Journal of Experimental Criminology, 7, 27–56.