Clasa de elevi, ca un univers socio-relațional complex, dezvoltă o varietate de relații și interacțiuni din care elevul deprinde o serie de norme și valori pe care le dezvoltă pe termen lung. Aceasta deprindere, internalizare sau chiar învățare socială este dependentă de funcționarea unor factori de supradeterminare ai comportamentului social. Cu cât elevii sunt mai implicați în activități ce necesită cooperarea, cu atât atmosfera generală în clasă va fi mai bună.
Cercetările moderne au ajuns la concluzia că „implicarea constituie un concept multidimensional care vizează atât elemente cognitive cât și afective și acționale ale elevilor în dispoziții și poziții interacționale diferite în clasa de elevi.” (Ullich, 1995)
Voluntariatul poate fi văzut din mai multe unghiuri, perspective, în funcție de fiecare individ. În ciuda definițiilor date nu există una care să se muleze perfect. În România, Legea nr.339 din 17 iulie 2006 dă următoarea definiție:
„Voluntariatul este activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială; activitatea de interes public este activitatea desfășurată în domenii cum sunt: asistență și serviciile sociale, protecția drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecție a mediului, social și comunitar și altele asemenea.”
Este important să încurajăm copii, adolescenții și tinerii să facă voluntariat și să înveţe să se implice în proiecte desfășurate în folosul comunității. Un astfel de proiect poate combina informațiile teoretice dintr-un anumit domeniu (ex. ecologie, nediscriminare/ incluziune, violența, sănătate și nutriție, etc.) cu acțiuni concrete derulate în comunitate, împreună cu comunitatea și în beneficiul acesteia.
Personal, am avut ocazia să lucrez cu copii dornici să se implice în diverse activități caritabile prin care au putut să aducă un zâmbet copiilor defavorizați din cateva centre de plasament (din Timișoara). Copiii au dăruit din suflet hăinuțe, jucării și dulciuri. Mai mult decât atât, elevii mei au rămas profund impresionați de modul în care copii mai mici sau de vârsta lor și-au arătat recunoștiința și au apreciat ce li s-a dăruit.
Deasemenea, împreună cu alte cadre didactice, am sugerat unei clase de elevi cu specializarea : Estetica si igiena corpului omenesc, să facem o bucurie unor bătrâni dintr-un azil situat în apropierea Timișoarei. Pe parcursul unei zile, elevele noastre și-au arătat măiestria și îndemânarea, iar bătrâni uitați de copii și rude s-au bucurat de puțină atenție, o vorbă bună și de compania unor tineri cu inimă mare. Elevii au simțit căldura și nevoia de afecțiune a bătrânilor și le-au acordat întreaga lor atenție. Unii dintre ei, din păcate, nu au copilărit cu bunicii aproape sau poate nici măcar nu au avut ocazia să îi cunoască iar aceasta experiență le-a înseninat ziua.
O altă activitate în care am reușit să îi implic pe elevii mei a fost acțiunea de voluntariat de la un adăpost de cătei fără stăpân de lângă Timișoara, Casa Câinelui, adăpost care găzduiește aproximativ 350 de câini de pe stradă. Este un adăpost privat care reușește să supraviețuiască datorită donațiilor iubitorilor de animale și a unor oameni cu suflet generos. Copiii au ajutat la hrănirea cățeilor, la curățenie și la plimbarea lor timp de o oră pe câmp. Copiii au fost super entuziasmați iar cățeii s-au bucurat de fiecare mângâiere primită. In adăpost, copiii au văzut atât căței bătrâni care și-au trăit toată viața acolo, sperând ca într-o zi să aibă și ei familia lor care să îi iubească și lângă care să îsi petreacă tot restul vieții. Cățelușii cu vârsta până într-un an și cu șanse mari să fie adoptați, s-au bucurat și ei de afecțiunea primită. Vizita la adăpostul de căței a avut un impact atât de mare încât 10 copii s-au hotărât să adopte câte un cățel, astfel o simplă vizită a schimbat radical viața copiilor și a unor cățeluși norocoși.
Consider că voluntariatul trebuie să devină o acțiune care să ia tot mai multă amploare în viața copiilor noștri, pe care trebuie să-i învățam să fie mai buni, mai deschiși și mai dornici să întindă o mână de ajutor semenilor aflați la nevoie. Să învățăm să fim mai buni unii cu alții și să nu lăsăm să treacă o zi din viața noastră fără să nu fi făcut ceva util și frumos.
Bibliografie
Ullich, Dieter, Interacțiunea pedagogică, Beltz Verlag, Weinheim-Basel, 1995.