Predarea integrată a cunoștințelor este considerată o metodă, o strategie modernă, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se abordează metoda în predarea – învățarea cunoștințelor. „Predarea integrată are ca referință o tematică unitară, comună mai multor discipline, fundamentându-se pe două sisteme de referință unitatea științei și procesul de învățare la copil” (Bicăjan, 2014, p.13).
Realizarea obiectivelor programei şcolare la limba şi literatura română necesită predarea integrată, ceea ce insemnă că planificarea se va face pe unităţi de conţinut, la clasele pregătitoare şi I , activităţii de scriere, citire şi comunicare se vor desfăşura în aceeaşi lecţie în funcţie de necesarul comuncării, iar la clasele II – IV realizarea competenţelor specifice şi a conţinuturilor prevăzute în programă se va face pe baza unor texte suport fără compartimentarea tradiţională, citire, gramatică, compunere, lectură. De exemplu, în jurul unui conţinut se pot desfăşura mai multe lecţii care au legătură între ele, acestea vizează aceleași competenţe specifice.
Această strategie presupune schimbări în oganizarea conținuturilor și în îmbinarea predării cu învățarea, punctul de pornire în domeniul proiectării și aplicării curiculumului îl constituie elevul și experiența acestuia. De aceea, cadrul didactic trebuie să- și adapteze activitatea predare în funcție de stilurile de învățare prezente în clasa sa.
Cadrul didactic trebuie să coordoneze temele abordate clasic și cele realizate integrat, trebuie să stabilească modalități de evaluare formativă a performanțelor individuale și a celor obținute în învățarea prin colaborare, dar să și organizeze proiectele într-o schemă orară coerentă. Cadrul didactic va avea rolul atât de mediator, de factor de sprijin, rolul de furnizor de informații fiind diminuat.
Tematica este astfel realizată încât, prin metoda predării integrate, copiii să participe, să se implice cât mai mult, atât efectiv cât şi afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin prezentarea conţinutului cu ajutorul experienţelor diverse, exersării tuturor analizatorilor, al învăţării prin descoperire. Abordarea predării integrate creează elevului mai multe facilități de structurare a informației și mai multe conexiuni cu elemente vizuale, auditive, tactile, olfactive, care să-l conducă pe acesta la accesarea informației.
Metodele de predare ale profesorului pot fi convertite de către elevi în metode de învăţare deoarece metodele de predare induc şi învăţarea. Câteva dintre strategiile de predare integrată sunt:
1. Învăţarea prin dezbatere:
• prin problematizare -declanşează activitatea independentă
• prin încercare şi eroare -încercarea unui şir de soluţii până la soluţia finală
• senzorio – motorie
• socială -mecanism al socializării şi integrării sociale
2. Învățarea prin cercetare această formă de învățare
• Implică participarea directă şi activă a elevului împreună cu profesorul la cercetarea ştiinţifică, la descoperirea adevărului.
• Ameliorează natura relaţiei dintre profesor -elev şi dezvoltă capacitatea muncii independente.
3. Învățarea prin rezolvare de probleme – problema reprezintă un obstacol sau o dificultate cognitivă care implică o necunoscută . Etape :
• formularea problemei/ situaţiei problemă
• îndrumarea
• formularea unor alternative de soluţionare
• decizia
• rezolvarea problemei
4. Învăţarea prin descoperire – acestă învățare promovează metode de învăţământ de tip euristic. Elevul, sprijinit de profesor, descoperă cu propriile forţe intelectuale explicaţia şi semnificaţia unui fenomen sau proces, legile, cauzele şi esenţa acestora.
5. Învățarea pe bază de proiect- presupune parcurgerea următoarele etape:
• stabilirea scopului
• formularea scopului sub forma unei întrebări
• identificarea surselor de informare
• descrierea paşilor pentru atingerea scopului
• identificarea a cel puţin 5 concepte ce vor fi investigate
• metode folosite
• organizarea şi planificarea în timp
• evaluarea
6. Învățarea bazată pe probleme- aceasta aduce elevii /copiii în situaţia de a identifica şi de a găsi soluţii pentru probleme contextualizate. Etape:
• angajarea
• investigarea
• elaborarea soluţiilor
• debriefing-ul şi reflecţia
• prezentarea rezultatelor
7. Învățarea aventură/ de tip expedițional – aceste strategii presupun experienţe de învăţare non – formale care pun elevii în faţa unor provocări, de preferat în contexte naturale. Accentul este pus pe contactul direct cu mediul social, cultural şi natural.
Abordarea integrată a conţinuturilor se încadrează în seria noilor orientări educaţionale, pe care numeroase cadre didactice au transformat-o de-a lungul timpului din premisă educaţională în demers educativ utilizat în mod frecvent în practica de zi cu zi;
Bibliografie
1. Bicăjan, O., (2014), Aplicatii ale predării integratela ciclul achiziţiilot fundamentale, Editura Rovimed Publishers, Bacău.
2. Bocoş, M., Catalano H., (2008) Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, Cercetări acţiune, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
3. Tomșa, Ghe., (coord.), (2007), Metodica predării limbii şi literaturii române, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova.