Mijloacele asociate ale exercițiilor fizice sunt reprezentate de factorii naturali de călire a organismului și condițiile igienice. În educația fizică a elevilor, încă din clasele primare, folosirea factorilor naturali au un rol important, aceștia contribuind la dezvoltarea organismului copilului, la mărirea rezistenței lui la diferite boli și intemperii. Având în vedere influențele lor pozitive, mijloacele asociate ale educației fizice amplifică în mod considerabil eficiența practicării exercițiilor fizice, de aceea trebuie ca noi, profesorii, să acordăm mai multă atenție acestora.
Încă din clasele mici, elevii trebuie obișnuiți cu folosirea rațională a influenței aerului, apei și soarelui în vederea fortificării generale a organismului. Dacă acest lucru se va realiza sistematic, atunci vom observa că elevii căliți sunt mai rezistenți în ceea ce privește sănătatea, au un apetit bun, sunt mai energici, se adaptează cu ușurință condițiilor schimbătoare ale mediului înconjurător, a variațiilor de temperatură și au o stare psihică optimă. Astfel, pentru a obține efectele precizate mai sus, este indicat ca în activitățile de educație fizică să se desfășoare cât mai mult în aer liber, chiar dacă școlile dețin săli moderne de sport, deoarece expunerea la aer și soare este mult mai valoroasă.
De asemenea, echipamentul adecvat are și el la rândul său, un rol esențial în practicarea exercițiilor fizice, acesta trebuind să fie adaptat temperaturii din acel moment. Chiar dacă suntem în sezonul rece, când timpul permite, o parte din lecții trebuie desfășurate și în aer liber, pentru a-i obișnui cu temperaturile scăzute și astfel, putând să le sporim rezistența și potențialul biologic.
Un alt aspect important îl reprezintă și condițiile în care se desfășoară lecțiile de educație fizică. Sălile de sport trebuie să respecte cu strictețe normele de igienă, mai ales, având în vedere perioada anterioară din timpul pandemiei. Așadar, sălile trebuie să fie curate și aerisite, astfel încât elevii să poată folosi un echipament corespunzător și să fie dotate cu dușuri și vestiare de schimb, terenurile de sport să fie curățate și amenajate corespunzător: nivelarea, executarea umpluturilor sau a eventualelor săpături, trasarea și marcare sectoarelor de alergări, sărituri, aruncări, împrejmuirea etc. Trebuie evitată amplasarea lor în apropierea spațiilor mlăștinoase, a locurilor de depozitare a gunoaielor, a unor surse de fum sau gaz, ci trebuie amplasate în spații cu verdeață. Suprafețele folosite pentru lecțiile de educație fizică se recomandă a fi acoperite cu bitum, cu iarbă, zgură sau pământ vegetal nivelat, bătătorit și stropit. De asemenea, este bine ca terenul să fie amplasat în funcție de direcția soarelui, în sensul că acesta să nu incomodeze desfășurarea activităților fizice, iar dacă baza sportivă nu este într-o zonă cu spațiu verde, se pot planta copaci, care să atenueze vântul puternic și care să limiteze mișcarea particulelor de praf, totodată, asigurând umbra în timpul verii, creând un spațiu odihnitor.
Factorii igienici-măsurile de igienă personală și socială trebuie respectați în mod consecvent, aceștia reprezentând o condiție esențială pentru realizarea cu succes a sarcinilor educației fizice. Dintre măsurile principale de igienă personală menționez: îngrijirea corpului, îmbrăcămintea curată, respectarea unui program zilnic adecvat, în cadrul căreia să fie asigurată alternarea optimă între activitatea de odihnă și relaxare și timpul necesar orelor de curs, temelor și a tuturor celorlalte îndatoriri ale elevilor.
Elevii trebuie deprinși încă din clasa pregătitoare să își formeze obișnuința de a respecta programul de activitate, de a ține cont de îndrumările referitoare la alimentația sănătoasă, odihnă, timpul liber și de igiena personală, toate aceste fiind premise ale unei buni desfășurări a activităților fizice.
Bibliografie
Dragnea A., şi colab., (2002), Teoria sportului și educației fizice, Bucureşti: Ed. Fest;