Evaluarea reprezintă o caracteristică importantă a procesului de instruire. Evaluarea constă într-o judecată realizată asupra valorii sau a calității unui obiect sau produs potrivit standardelor și criteriilor precise, cu scopul de a lua decizii.
Evaluarea ca activitate cuprinde trei etape principale:
- măsurarea, cuantificarea rezultatelor școlare prin procedee specifice, utilizând instrumente adecvate scopului urmărit;
- aprecierea acestor rezultate pe baza raportării lor la un sistem de valori, a unor criterii unitare emițându-se o judecată de valoare;
- formularea concluziilor și adoptarea deciziilor educaționale adecvate în urma interpretării rezultatelor obținute și emiterea unor judecăți de valoare.
În acest context, este necesar ca profesorii să conceapă evaluarea ca un instrument pentru a sprijini luarea deciziilor pe procesul de predare-învățare. Pe scurt, evaluarea inițială este un proces decizional care servește să planifice procesele de predare -învățare și se bazează pe analiza capacităților și nevoilor elevilor a grupului.
Având în vedere că evaluarea este un proces care permite colectarea și analiza de informații relevante pe care să le susțină evaluări de valoare despre obiectul evaluat vor fi utilizate pentru a redirecționa, dacă este necesar situația care poate fi îmbunătățită și pentru o decizie ulterioară calificare și certificare.
Printre caracteristicile esențiale ale evaluării inițiale ar putea fi evidențiate:
- se face la începutul cursului.
- corespunde primei întâlniri cu profesorul.
- este indicator.
- servește pentru a cunoaște situația de la care pleacă elevul și grupul de elevi.
- fiecare profesor contribuie cu date despre viziunea sa asupra grupului și a elevului.
- permite ajustarea strategiilor de predare.
- permite să comparați ceea ce este predat cu ceea ce a învățat.
Evaluarea inițială are un caracter de diagnosticare, preventive și compensatorii pentru dezvoltare personală, contextul familiei, istoria învățării și, după caz, curriculum, să cunoască aspectele pozitive înainte de a începe învățarea și adaptarea la ele.
Când un elev sosește pentru prima dată la școală este important și necesar să efectuați colectarea de date extinse la specificați caracteristicile elevilor noștri: personal, familie, social etc. Mai întâi simpla evaluare are o funcție eminentă – diagnosticul minții, aceasta va servi la cunoașterea elevului.
La acordarea unui diagnostic al elevului, evaluarea inițială permite recunoașterea resurselor, potențialitățile, dificultățile procesului de învățare a fiecăruia. Cu o evaluare de acest tip obțineți cunoștințele anterioare despre nivelul elevului, care este necesar să adapteze sau să adapteze programulului de predare-învățare.
Evaluarea inițială trebuie să se concentreze mai mult pe resursele posibile capacităților elevilor care prezintă eventuale deficiențe, fără să uităm de acestea.
Activitățile inițiale nu trebuie să consume prea mult timp, ele pot fi simple întrebări adresate clasei sau unui elev, care reflectă abilitățile de bază ale cursurilor anterioare, într-un mod simplu și direct. Nu se pretinde cine știe ce de la elevii despre ceea ce nu au studiat, dar știți bagajele de cunoștințe pe care elevii le aduc astfel încât aceasta să servească drept punct de pornire pentru abordarea de noi subiecte.
Evaluarea inițială, atât la începutul unui obiect sau la unitatea didactică, cât și la începutul ciclului / cursului este o sursă de informație care completează și consolidează restul evaluărilor pe care le fac profesorii în fiecare zi. Este un proces sistematic care determină elevii care nu au abilitățile necesare pentru a începe o nouă învățare, pentru a le echilibra pentru a atinge obiectivele propuse. Prin evaluarea cunoștințelor, a mediului, a situației anterioare a elevilor lor, se permite adaptarea strategică a procesului de predare-învățare.
Evaluarea inițială este un punct de referință pentru a combina cerințele practice ale evaluării formative și a atenției cu privire la diversitate. Revenirea informațiilor către elevi permite, de asemenea, îmbunătățirea proceselor de predare și învățare care au loc în sala de clasă.
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când, atât profesorii cât și elevii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
Bibliografie:
Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și Pedagogică București, 1981.
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas Educațional, București, 1998.