În prezent omenirea trece printr o perioadă de ample transformari. Ne aflăm în plin proces de transformare şi dezvoltare la toate nivelurile : economice, sociale, politice şi culturale. Degradarea continuă a mediului, care se petrece sub ochii noştri, este un element major al unei crize de civilizaţie şi se datorează intervenţiei omului în natură. Un gând devine constant pentru orice fiinţă raţională ce trăieşte pe acest pământ. Pregătirea în sprijinul ocrotirii naturii, începând de la vârsta copilăriei. Dată fiind deschiderea şi receptivitatea de care dau dovadă copiii preşcolari, acum este momentul să-i sensibilizăm şi să-i facem să privească atent la tot ceea ce îi înconjoară.
„Natura este Omul, iar omul este Natura.”
Starea actuală a mediului va influenţa sănătatea oamenilor şi va afecta peisajul natural. Primele acţiuni pot începe de la grupa mică, atunci când preşcolarul este sfătuit să ducă resturile la coşul de gunoi. Dacă la început va face acest lucru pentru că „aşa spune doamna sau mama, încet -încet va înţelege semnificaţia gestului şi îl va repeta, chiar daca este pe stradă sau în curte.
Educaţia ecologică este parte integrantă a educaţiei pentru societate alături de educaţia rutieră, educaţia religioasă, educaţia pentru familie, educaţia pentru pace, educaţia pentru drepturile omului etc. Pentru realizarea unei educaţiei ecologice există obiective centrale cum ar fi:
I- Cultivarea dragostei pentru TERRA cu tot ce intră în componenţa acesteia. Ape, plante, animale şi conştientizarea necesitaţii de a economisi apa, energia electrică, lemnul etc. toate resursele naturale.
II- Formarea de convingeri ecologice care se întemeiază pe cunoaşterea drepturilor naturii, intelegerea necesitaţii conservării şi ameliorarea mediului ambiant, constientizarea efectului pe care îl poate avea deteriorarea mediului asupra calităţii omenirii.
III- Formarea comportamentelor ecologice va aduce in prim plan grija faţă de mediu,intervenţia pentru stoparea poluării a deteriorării şi a unei acţiuni de păstrare, îmbogăţire şi înfrumuseţare a mediului.
Educația ecologică presupune cunoştinţe, atitudini, conduite care se dobândesc într-un timp îndelungat ce se pot realiza prin toate activitaţile instructive care se desfăşoară în grădiniţă: observări dirijate şi spontane, lecturi după imagini, convorbiri, memorizări,experimente la colţul naturii, jocuri didactice si jocuri de rol.
Organizarea activităţilor pe arii de stimulare creează investigaţii, descoperiri ale proprietăţilor unor obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, experienţe etc.
Aria de stimulare ŞTIINŢĂ se amenajează în funcţie de anotimp şi de temele de interes pe o perioadă determinantă. Astfel în anotimpul primăvara se vor gasi planşe cu aspecte de primăvară, tăvi cu seminţe, crenguţe înmugurite, flori, ierbar, legume, ghivece etc.
Lucrările de la aria de stimulare ARTĂ vor reflecta modul cum copiii văd lumea înconjurătoare. Se planifică teme diverse si accesibile de exemplu „Câmp cu flori”, „Fluturi”, „Plouă”, „Flori de primăvară”, „Vin păsările călătoare”, „Copacul înflorit”, „Micile vieţuitoare”, „Copiii îngrijesc curtea grădiniţei” etc.
Aria BIBLIOTECA îmbogăţeste cunostinţele cognitive, formează interesul pentru ocrotirea şi protejarea naturii. Alegerea materialelor se face tot dupa nevoile copiilor, după teme – cu cărţi de poezii şi poveşti despre vieţuitoare care vor sensibiliza copii, cărţi de colorat, confecţionate de ei, jocuri de masă, jetoane, casete cu poveşti, calculator cu jocuri specifice copiilor etc.
Jocurile de rol din cadrul ariilor de stimulare sau din cadrul jocurilor liber alese trebuie privite în interdependenţă cu experienţa de viaţă a copiilor şi cu deprinderile formate. Astfel, în jocurile „De-a grădinarii” şi „De-a florăresele”, copiii, ajutaţi de educatoare, pot amenaja în curtea grădiniţei ronduri cu flori, straturi de legume.
Contribuţia rolului prin alte jocuri naturii în viaţa omului, dar şi contribuţia omului la dezvoltarea mediului se realizează şi „Caută-ţi un prieten în lumea plantelor-animalelor, „Tu eşti apa, eu sunt aerul”, „Cum ai trăi pe o planetă pustie”.
Un mijloc atrăgător şi accesibil prin care copilul îşi înşuşeşte o serie de cunoştinţe este jocul didactic. După ce au realizat activităţi de observare despre caracteristicile animalelor se poate organiza jocul „Musafirul nostru”. În cadrul lui, copiii au avut de rezolvat sarcini – să recunoască animalul, să descrie trăsăturile lui, să precizeze mediul unde trăieşte, să enumere foloasele pe care le aduc , să indice moduri de ocrotire şi îngrijire etc.
Povestirile transmit cunoştinţe despre natură şi educă copiii în spirit ecologic. Prin povestirile „De ce ninge”, „Povestea fulgului de zăpadă”, de E. Căldăraru, micuţii au înţeles că ninsoarea se formează iarna, când este frig şi picăturile de apă îngheaţă transformându-se în fulgi de zăpadă, că zăpada este benefică solului, dar nu în cantitate foarte mare. Poveştile „Dumbrava minunată”, de M. Sadoveanu, „Pădurea plânge, pădurea râde”, de Cella Aldea Sârbu, îi determină pe copii să comunice cu mediul natural în plan afectiv, atitudinal şi comportamental.
Memorizările sunt un mijloc de educare a limbajului şi un mod de cunoaştere a naturii şi de formare a comportamentelor ecologice. Poezia „Gândăcelul”, de Elena Farago, are un profund mesaj ecologic care face să vibreze sufletul sensibil al copiilor.
Lirica norvegiană „Învaţă de la toate” trezeşte la copii sentimentul că natura cu toate elementele ei apă, piatră, stâncă, vânt, floare, miel, păsări, lună este prietena omului şi îl învaţă să trăiască frumos.
Activităţile integrate sunt mai complexe, dar dezvolta încrederea, optimismul, spiritul de echipă, ajutorul reciproc si nu în ultimul rând socializare. Plimbările, excursiile, vizitele oferă avantaje pentru mentinerea sănătăţii fizice şi psice. Contactul cu natura sporeşte eficienţa demersului specific al educaţiei ecologice.
Educaţia ecologică a copiilor se realizează cu succes dacă în acțiunile organizate de educatoare se urmăresc obiective accesibile şi posibil de realizat, cu conţinuturi, strategii didactice şi tematici corespunzătoare.
„Indiferența este o formă de trândăvie.” – Huxley
Bibliografie
Revista învățământului preşcolar 3-4 /1996
Educația ecologică în grădiniţă- Ed. CDPRESS, 2005