Școala este un mijloc prin intermediul căruia se formează caractere. Aceasta nu înseamnă doar transmitere de cunoștințe declarative și procedurale elevului, având scopul de a-i dezvolta diferite abilități necesare diferitelor activități profesionale, ci este și un mediu în cadrul căruia se transmit valori (profesionalism, corectitudine, dorință de autodezvoltare și perfecționare personală, onoare, cinste, grijă manifestată față de sine și față de ceilalți/ societate). Aceste valori sunt idealuri, reflecții ale aspectelor pozitive din societate și îl fac pe cel care le posedă să se adapteze/integreze cât mai bine în colectivitate.
Cum astfel ar putea să se creeze aceste valori la adolescent, dacă nu prin intermediul activităților extracurriculare? Termenul „activități extracurriculare” se referă la orice tip de activitate care se realizează înafara curriculum-ului școlar obligatoriu. „Aceste activități sunt voluntare, și studenții nu primesc note sau alte credite academice pentru ele” (Holloway, 2000). Aceste activități se desfășoară înafara orelor de școală, dar și în cadrul mediului școlar. Activitățile extracurriculare neasociate cu școala nu sunt incluse în această definiție. Exemple de activități extracurriculare: Școala Altfel, zilele colegiului, activități sportive realizate înafara orelor de curs, excursii, activități de voluntariat realizate cu elevii în preajma sărbătorilor etc.
Conform studiilor realizarea cu elevii a unor activități care sunt extracurriculare, are efecte pozitive asupra dezvoltării cognitive, emoționale și sociale ale acestora. În cele ce urmează mă voi concentra asupra acestor efecte.
Mai multe studii s-au realizat cu privire la urmările implicării în activități extracurriculare. Rezultatele unor astfel de studii au arătat că implicarea în aceste tipuri de activități poate fi benefică pentru motivarea elevilor, pentru performanța școlară obținută și pentru dezvoltarea unor abilități interpersonale și personale. Cercetările s-au focalizat asupra influenței activităților extracurriculare asupra performanței academice.
McCarthy a arătat că elevii care participă la activități extracurriculare au note semnificativ mai crescute și prezintă de asemenea, rate reduse ale absenteismului școlar. Studiile care au comparat elevii care se implică doar în activitățile școlare obligatorii cu cei care participă și în cadrul activităților extracurriculare au arătat că prima categorie de elevi prezintă motivație intrinsecă mai redusă, dificultăți în concentrare, și rate mai ridicate ale plictiselii, în vreme ce a doua categorie de elevi prezintă o motivație intrinsecă mai ridicată și au raportat că s-au putut concentra mai ușor și că au experimentat un nivel ridicat al provocării (Fredricks, 2006).
Pe lângă motivație și achiziții academice, activitățile extracurriculare pot fi unul din factorii responsabili de dezvoltarea cognitivă, fizică și socială a copiilor (Fujita). De asemenea, implicarea în astfel de activități poate să fie de ajutor elevilor aflați la risc (ex. statut socio-economic scăzut, medii de proveniență dezavantajate, risc pentru dezvoltarea unor probleme ce țin de sfera consumului de substanțe). Marsh și Kleitiman (2002) au aflat că elevii care participă la activități extracurriculare se descurcă mai bine academic decât cei care nu participă. Broh (2002) a dezvăluit că participarea elevilor în activități extracurriculare, este asociată în general cu creșterea mediei anuale a notelor, aspirații mai ridicate cu privire la educație, creșterea angajamentului școlar și reducerea absenteismului.
Conform lui Eccles și Barber (1999), elevii care au participat la activități extracurriculare, au raportat că le-a plăcut mai mult școala de-a lungul anilor comparativ cu ceilalți elevi. Diferitele activități în care adolescenții își petrec timpul pot fi văzute drept medii de învățare diferite cu diferite oportunități pentru dezvoltare și creștere (Larson și Verma, 1999; Whiting, 1980 apud Hansen, Larson, Dworkin, 2003).
În ceea ce îi privește pe adolescenți, mai multe activități de zi cu zi, activități comunitare organizate și activitățile extracurriculare furnizează oportunități și condiții care pot fi în mod particular potrivite pentru promovarea dezvoltării. Cercetările au arătat că adolescenții în mod consistent experimentează nivele mai ridicate de motivație și angajament cognitiv în aceste tipuri de activități care sunt special create pentru ei, comparativ cu alte contexte ale vieții lor (Csikszentmihalyi și Larson, 1984; Larson și Kleiber, 1993, apud Hansen, Larson, Dworkin, 2003). Aceste condiții ar putea extinde o arie importantă a proceselor de dezvoltare interpersonală și personală.
Studiile longitudinale controlate au arătat că participarea la aceste tipuri de activități, are o relație predictivă cu rezultate precum reducerea problemelor comportamentale, rămânerea în școală, și creșteri în măsurătorile generale ale adaptării pozitive. În ceea ce privește dezvoltarea personală, cercetările au arătat că adolescenții participă la aceste tipuri de activități ca parte a explorării identității. Așadar aceste activități sunt oportunități de explorare personală, câștigarea unor competențe ce țin de cunoașterea sinelui, și dezvoltarea unui simț mai puternic cu privire la cine sunt (Dworkin, Larson și Hansen, 2003). Aceste activități mai pot furniza un context pentru dezvoltarea inițiativei.
Larson (2000) a definit inițiativa drept capacitatea de a depune efort în timp înspre atingerea unui scop. Astfel, în cadrul unor astfel de activități adolescenții își dezvoltă abilități precum abilitatea de a munci pentru a-și atinge scopurile, ce include dezvoltarea unor planuri, organizarea timpului și rezolvarea de probleme. Multe din aceste activități implică dezvoltarea unor legături sociale cu ceilalți și învățarea unor abilități pentru cultivarea acestor legături sociale. În primul rând, multe astfel de activități dezvoltă abilitățile de muncă în echipă și cele sociale. În cadrul activităților în care adolescenții trebuie să muncească împreună pentru a atinge scopuri comune, literatura sugerează că aceștia beneficiază de experiențe care le dezvoltă competențele sociale, învață să muncească cu alții și își dezvoltă abilitățile de leadership.
Aceste activități promovează și construirea relațiilor interpersonale și extinderea rețelelor sociale cu cei de aceeași vârstă. Acest lucru poate întări internalizarea normelor pozitive prosociale (de exemplu, dacă în cadrul unor activități de voluntariat se lucrează cu oameni de aceeași vârstă, dar cu un statut socio-economic mai redus, acest lucru poate dezvolta abilitatea de întrajutorare). Aceste experiențe mai dezvoltă legăturile cu adulții și duc la achiziționarea capitalului social care vine odată cu aceste legături. Așadar prin aceste experiențe se furnizează resurse cum ar fi accesul la asistență de specialitate și informare (cum ar fi despre diferite locuri de muncă, sau colegi). De asemenea, prin participarea la astfel de activități poate fi îmbunătățită relația tinerilor cu părinții (Hansen, Larson, Dworkin, 2003).
Ținând cont de cele prezentate, și anume de efectele pozitive ale acestor activități asupra dezvoltării cognitive, emoționale și sociale ale elevilor, se evidențiază necesitatea introducerii unor astfel de activități cât mai diversificate și potrivite intereselor elevilor. În sensul celor prezentate, consider că în școală ar trebui să se introducă ore/ timp necesar derulării unor astfel de activități în timpul programului și ar trebui să se asigure desfășurarea eficientă a acestora. Din partea ministerului ar trebui să se furnizeze o infrastructură adecvată și un mediu care să le permită elevilor să desfășoare astfel de activități. De asemenea, ar trebui ca acesta să sponsorizeze și să ofere premii și burse în cadrul acestor activități, pentru a-i motiva pe elevi. Aceste activități nu se referă doar la note, sau la câte câștiguri, pierderi există în urma desfășurării lor, sau la locul obținut în cadrul unei competiții. Ele furnizează și îi instruiesc pe elevi cu lecții ce vor rămâne pe parcursul întregii vieți.
Bibliografie
Adeyemo, S., “The relationship between students’ participation in school based extracurricular activities and their achievement in physics”, International Journal of Science and Technology Education Research Vol. 1(6), pp. 111 – 117, (2010).
Broh, BA, “Linking extracurricular programming to academic achievement: Who benefits and why?” Sociol. Edu., (2002), 75, 69-96
Fujita, Kimiko. “The Effects of Extracurricular Activities on the Academic Performance of Junior High Students” Undergraduate Research Journal for the Human Sciences. 5 (2006).
Hansen, D., M., Larson, R., Dworkin, J., „What Adolescents learn in Organized Youth Activities: A Survey of Self-Reported Developmental Experiences”, Journal of Research on Adolescence, 13(1), 25-55, (2003).
Holloway, John H. “Extracurricular Activities and Student Motivation” Educational Leadership.60 (2002): 80-82.
McCarthy, Kevin, J. “The Effects of Student Activity Participation, Gender, Ethnicity, and Socio-Economic Level on High School student Grade Point Averages and Attendance” National Association of African American Studies & National Association of Hispanic and Latino Studies. February (2000): 410-424.
Marsh, HW, Kleitman, S., “Extracurricular activities: The good, the bad, and the nonlinear. Harvard Educational Review, (2002), 72,464-512.
Vermaas, S., Willigenburg-van Dijl, E., Houdt, K. “The relationship between specialisation in subject areas and exit level and the extracurricular activities of high school students”, EXTRACURRICULAR ACTIVITIES AT SCHOOL, (2009).