Învăţământul preşcolar are o deosebită importanţă în procesul dezvoltării cognitive şi a personalităţii copilului. Procesul instructiv-educativ din grădiniţă urmăreşte îmbinarea între învăţarea socială cu cea perceptiv cognitivă şi joc.
La această vîrstă, este necesar să se aibă în vedere activitatea ce caracterizează şi domină dezvoltarea psihică şi anume jocul. Aceasta apare ca un divertisment, ca un mod de petrecere agreabilă a timpului, dar mult mai mult decât atât, prin joc se dezvoltă câmpul psihologic, iar copilul foloseşte inteligenţa în situaţii numeroase şi diverse.
Copilul se joacă învăţând, învaţă jucându-se, deci desfăşoară activitatea cea mai plăcută lui şi îşi satisface, în acelaşi timp, prin contactul cu obiectivele, nevoia de cunoaştere. Jocul devine, astfel, activitatea fundamentală a copilului preşcolar, sursă educativă cu multiple valenţe formative.
Organizarea ariilor de stimulare în sala de grupă şi activitatea desfăşurată aici are importanţă, nu numai pentru copii, dar şi pentru educatoare, pentru că este forma care permite, în mai mare măsură, o îndrumare din partea ei, lăsând impresia copilului că tot ce face este din iniţiativa lui. Aici poate îndruma activitatea diferenţiat şi individual, pe când într-o activitate comună, educatoarea se concentrează asupra întregii grupe, implicându-se în jocurile lor, are mult mai multe posibilităţi de cunoaştere şi verificare a capacităţii copiilor.
Prin jocurile desfăşurate în sala de grupă îşi lărgesc şi îşi îmbogăţesc sfera cognitivă, se conturează interesele, se dezvoltă aptitudinile sociale.
Pentru ca jocul şi activităţile, în ariile de stimulare, să aibă eficienţa scontată este necesar să se asigure copiilor de fiecare dată condiţii materiale şi să motiveze alegerea jocului sau a activităţii respective, întrucât jocul este necesar nu numai ca modalitate de amuzament, dar şi ca proces de învăţare.
Jucându-se în ariile de stimulare, copilul recreează tot mai numeroase situaţii de viaţă, are posibilitatea să se apropie de realitatea înconjurătoare, să îşi însuşească funcţia socială a obiectelor, să cunoască şi să stăpânească lumea ambientală. Având material mult şi variat, la ariile de stimulare, jocul contribuie la dezvoltarea şi restructurarea întregii activităţi psihice a copilului.
Pornind de la ipoteza că jocurile şi activităţile desfăşurate de copii în ariile de stimulare contribuie la dezvoltarea cognitivă a acestora, am creat condiţii în raport cu particularităţile de vârstă şi individuale şi nevoii de cunoaştere a acestora, amenajând în sala de grupă sectoarele: Artă, Construcţii, Joc de rol, Ştiinţă, Nisip şi apă.
Mă voi opri la două dintre acestea: Bibliotecă şi Ştiinţe.
În cadrul sectorului Bibliotecă, am desfăşurat probe pentru a observa dezvoltarea memoriei, a gândirii, cu toate operaţiile ei, dar şi dezvoltarea limbajului. Pentru desfăşurarea acestor probe, am pus la dispoziţie copiilor, pentru jocul individual, în rafturi adecvate cărţi frumos ilustrate şi colorate, jocuri, jetoane, pliante, albume, precum şi fişe de lucru individuale. Am avut grijă ca acest material să fie mereu în cantitate suficientă, dar l-am schimbat sau adăugat cu noi materiale, ori de câte ori a fost nevoie, în funcţie de tema şi obiectivele propuse pentru o perioadă de timp.
La începutul fiecărei săptămâni, am explicat copiilor ce au de făcut, iar la sfârşitul fiecărei săptămâni am înregistrat rezultatele obţinute. De asemenea, am căutat să le stimulez curiozitatea pentru acest domeniu prin discuţii cu întreaga grupă despre activitatea ce s-a desfăşurat aici. De multe ori m-am implicat în activitatea lor tocmai pentru a putea observa aceste lucruri, fără ca ei să-şi dea seama.
O altă arie de desfăşurare a jocului l-a constituit sectorul Ştiinţă. Aici am pus la dispoziţia copiilor multe şi variate materiale, adecvate vârstei lor. Având la îndemână sticluţe, lupe, pensete etc. pot face experimente simple. Tot aici se găsesc expuse albume cu imagini despre plante şi animale, precum şi animale vii care să satisfacă curiozitatea copiilor pentru modul de viaţă şi alcătuirea corpului acestora.
Implicându-mă în activitatea lor, am putut observa că prin contactul direct cu lumea concretă, prin efectuarea unor mici experimente am trezit interesul şi am satisfăcut curiozitatea copiilor.