Imaginația fiind un proces de cunoaștere a realității obiective se manifestă în mod spontan în întreaga activitate a copilului, jucând un rol deosebit de important în viața emoțională și intelectuală a copilului, deoarece ea constituie latura proiectivă a conștiinței umane. Imaginația este considerată de unii autori fie ca o arteră vitală a societății moderne sau ca o orientare caracteristică a conștiinței în raport cu realitatea, prin posibilitățile de liberă acțiune apărute în conștiința umană.
Dezvoltarea imaginației copilului trebuie orientată spre un tip sau altul de imaginație pentru care copilul are o anumită înclinație: artistică, constructivă, aplicativă, de substituție. Este știut faptul că imaginația copilului începe atunci când copilul este capabil de a realiza imagini și când este capabil de a organiza aceste imagini într-o structură a activității intelectuale.
Abilitățile de imaginație ale copilului apar în jurul vârstei de 3 ani și că ele s-ar putea grupa în 3 categorii:
a) personificarea, când el vorbește cu obiecte neînsuflețite;
b) folosește materiale imaginare;
c) participarea la o situație imaginară.
Prin folosirea imaginației lui, copilul este capabil de a avea imaginea totală a fragmentelor în afara lor și de a folosi aceste fragmente într-un mod flexibil. El poate opera cu idei și cu imaginile cu care el este familiarizat.
De exemplu, copilul poate combina linii și culori în așa fel încât să redea o floare, un pom, având imaginea, dar și o structură logică (relația dintre linii și culoare pentru a reda o anumită formă și expresie). Copilul, determinat de curiozitatea epistemică, își imaginează lumea în așa fel încât să și-o poată apropia în vederea cunoașterii ei. De asemenea, copilul proiectează dorințele lui dincolo de ceeea ce este real.
Copilul este supus de mai multe ori curiozității în care el joacă un rol imaginar și chiar își imaginează singur rolul pe care-l joacă. El își construiește personajul manevrând în polul imaginației cu cunoștințele pe care le posedă, astfel copilul poate crea și rezolva unele situații, își poate imagina chiar și consecințele unor fapte, de exemplu, pedeapsa sau răsplata.
Imaginația copilului este foarte variată și bogată, important este de a o cunoaște și de a o dezvolta. Analiza activității imaginației în formele ei variate, precum și analiza procesului de gândire ne arată că numai atunci când abordăm aceste forme de activitate ca sisteme găsim posibilitatea să surprindem modificările importante ce se produc în ele, legăturile interfunctionale și relațiile predominante din interiorul sistemului psihologic.
Un lucru minunat și activator al întregii dezvoltări psihice a copilului este de a învața pe copil să viseze, să se joace intelectual, așadar, să-i învățăm pe copii să-și dezvolte în mod creator imaginația lor.