Articolul de față propune o incursiune accesibilă și bine documentată în relația dintre alimentație și calitatea vieții, cu relevanță directă pentru educația pentru sănătate în mediul școlar. Pornind de la mecanismele biologice fundamentale ale nutriției și ajungând la impactul alimentației moderne asupra sănătății cronice, studiul oferă cadrelor didactice un material de referință util în abordarea interdisciplinară a temelor de igienă, biologie și educație pentru sănătate. Cunoașterea principiilor unei alimentații echilibrate reprezintă o competență esențială pentru viața cotidiană a elevilor, iar școala rămâne unul dintre cei mai importanți vectori de formare a unor comportamente alimentare sănătoase și durabile.
Viața în toate manifestările ei înseamnă activitate, transformări, asigurare de energie conținută în alimente și eliberată organismului.
Acumulată în alimente din sursa solară, energia este pusă la dispoziția organismului pentru asigurarea proceselor biologice. Se poate afirma că alimentele reprezintă sursa vieții. Dar, în anumite condiții, alimentele pot deveni și cauza unor boli și suferințe. Herodot, părintele istoriei, spunea că egiptenii antici considerau hrana cauza tuturor relelor. Cercetările biologice recente au evidențiat mecanismul de reînnoire permanentă a organismului. Celulele din organism mor, programat, la câteva zeci de zile. Această moarte programată și refacerea țesuturilor prin apariția de celule noi, necesită un permanent aport de alimente. Astfel, se poate afirma că noi devenim neîncetat ceea ce mâncăm, iar calitatea alimentelor condiționează sănătatea și viața noastră.
Alimentele și componentele nutritive
De flexibilitatea și abilitatea noastră de adaptare la nevoile nutritive ale organismului depinde în mare măsură viața și sănătatea noastră. Acest lucru necesită un anumit bagaj de cunoștințe referitore la compoziția alimentelor, conținutul lor în elemente nutritive ca glucide, lipide, proteine, vitamine, minerale, apă, raportate la vârstă, sex, stare fiziologică, mediu ambient, ocupație, boli etc.
De hrană sunt legate și noțiuni ca elementele nutritive conținute în alimente, necesarul caloric și aportul nutritiv. Necunoașterea sau neluarea în seamă a nevoilor nutritive determină în organism dezechilibre alimentare dăunătoare sănătății.
Proteinele sunt cele care construiesc trupul nostru, găsindu-se în muşchi, oase, piele, creier, ficat, inimă. Noi le luăm din alimentele de origine vegetală( fasole, mazăre, nuci, cereale, soia). Şi totuşi, nu trebuie să exagerăm consumul de proteine, ele trebuind să totalizeze doar 20% din alimentaţia noastră zilnică. Un elev, aflat în creştere, are nevoie numai de 100 g de proteine pe zi.
Glucidele, adică substanţele dulci, sunt o sursă importantă de energie pentru copil şi adolescent, dar nici aici nu trebuie să exagerăm. Fiecare tânăr ştie asta! Luaţi glucidele mai puţin din dulciuri( ciocolate, îngheţate ) şi mai mult din fructele şi legumele proaspete, din cereale sau lapte. Şi nu uitaţi că există glucide şi în alimentele care n-au gust dulce, cum ar fi pâinea şi cartofii; însă şi acestea îngraşă.
Lipidele se găsesc mai ales în grăsimi. Cu excepţia legumelor şi fructelor, toate produsele alimentare conţin grăsimi, mai mult sau mai puţin. Feriţi-vă de cele foarte gustoase! Grăsimile(lipidele) se găsesc din belşug în: carnea de porc, în peştele gras( somn, crap, somon), în unt, smântână, brânzeturi grase, laptele natural. Sunt mai degrabă preferate şi sănătoase grăsimile din produsele vegetale( nuci, arahide, uleiuri, mai ales uleiul de măsline). Dacă nu le puteţi evita, măcar consumaţi-le în cantităţi moderate ( doar 20% din alimentaţia zilnică).
Vitaminele sunt substanţe esenţiale pentru creştere şi menţinerea stării de sănătate a tânărului. Se ştie că, în lipsa acestora, o persoană n-ar putea supravieţui decât câteva luni. De altfel, chiar cuvântul vitamine provine de la cuvântul latinesc vita, care înseamnă viaţă. Cele mai multe se află în verdeţuri, legume, fructe. În general, se cunosc peste 20 de vitamine, cele mai cunoscute fiind vitaminele A, B, C, D, K.
Vitamina A favorizează o vedre bună, creşterea corpului. Se găseşte în unt, untură de peşte, gălbenuşul oului, în rădăcini de morcov, în caise, roşii, piersici.
Vitamina B este prezentă în nuci, fasole, ouă, ficat, lapte. În absenţa acestei vitamine, se produc în final tulburări nervoase, uscarea pielii, căderea părului, oprirea creşterii.
Vitamina C contribuie la creşterea şi rezistenţa organismului. Se află în legumele sau fructele proaspete şi se distruge prin fierbere. Abundă în vitamina C următoarele: lămâile, portocalele, roşiile, măceşele, zarzavaturile. În absenţa ei se produce boala numită scorbut, de care sufereau şi chiar mureau marinarii care plecau in expediţii geografice. Scorbutul duce la sângerarea gingiilor, căderea dinţilor.
Vitamina D favorizează creşterea oaselor. În lipsa ei, mai ales la copiii săraci, din ţările africane şi asiatice, se produce boala numita rahitism (deformarea oaselor scheletului). Oasele rămân moi, fără a putea să susţină corespunzător greutatea corpului. Această vitamină se găseşte în untura de peşte, unt, ficat, gălbenuşul de ou.
Vitamina K ajută la coagularea sângelui.
Nevoia de hrană
Odată cu nașterea, pruncul manifestă foamea ca un instinct comandat de un centru nervos subcortical. Mai târziu apare apetitul, o senzație condiționată de factori psihologici, sociali, de tradiții etc, sub controlul scoarței cerebrale și legat de plăcerea de a mânca. Omul primitiv găsea hrana cu multe dificultăți si atunci el o consuma în exces, știind că va urma o perioadă de lipsă a hranei. Omul modern a moștenit acest comportament atavic, mâncând peste măsură și transformând necesitatea de a se hrăni într-un act de plăcere. Industria alimentară a zilelor noastre facilitează această înclinație. Alimentele sunt consumate repede, în cantități mari și în grabă, înainte de a se instala senzația de sațietate care în mod fiziologic stopează nevoia de a mânca.
Alimentația contemporană și bolile cronice
Încă din secolul al XVIII-lea gânditorul francez Montesquieu afirma: „Medicina se schimbă odată cu bucătăria”. Schimbările produse în alimentația și viața omului modifică starea de sănătate. În prezent cauza cea mai frecventă a bolilor este legată de stilul de viață și alimentația omului. Boli ca arteroscleroza, hipertensiunea arterială, cancerul, obezitatea, diabetul zaharat sunt strâns legate de alimentație și reprezintă cauza principală de decese.
Omul contemporan consumă în exces alimente bogate în grăsimi animale, dulciuri, produse alimentare sărace în vegetale. Consecințele sunt obezitatea, creșterea concentrației grăsimilor în sânge, hiperglicemia de durată și apariția unui șir de suferințe care alterează calitatea vieții si scurtează existența omului.
Împăratul roman Octavian August utiliza un dicton celebru atunci când lua decizii strategice: „Festina lente” (grăbește-te încet). În limba română există o înțelepciune cu acelașii sens: „Graba strică treaba”. Această înțelepciune este valabilă și în privința felului în care ne hrănim. Oamenii sunt grăbiți, nu respectă numărul și orele tradiționale ale meselor. Ritmul biologic al organismului este perturbat iar natura se răzbună pentru nerespectarea regulilor ei. Pedeapsa este șirul de boli cronice cu care omul plătește lipsa de înțelepciune în a se hrăni potrivit cerințelor de sănătate.
Alimentația – factor de protecție și de promovare a sănătății
În prezent, alimentelor li se acordă un loc tot mai important în cadrul măsurilor generale pentru apărarea sănătății populației. Alimentele devin din ce în ce mai mult o componentă esențială în planul de tratament pentru multe boli cronice. Astfel s-a promovat concepția de nutriție preventivă în scopul consolidării sănătății și prevenirii complicațiilor unor boli cronice.
Conform Departamentului de Sănătate al SUA, un regim alimentar trebuie să urmărească:
- Menținerea greutății corporale în limite normale;
- Efectuarea de exerciții fizice zilnice de intensitate moderată, cu durata între 30 și 60 minute;
- Consum zilnic de fructe și legume;
- Consum zilnic de 3 pahare de lapte și iaurt;
- Reducerea consumului de grăsimi;
- Reducerea consumului de sare de bucătărie;
- Limitarea consumului de alcool;
- Reducerea consumului de alimente dulci si produse zaharoase.
Iată câteva alimente sănătoase:
- Caise. Conţin beta-caroten, care protejează ochii şi vitamina A, care poate preveni cancerul de piele. Mâncaţi-le uscate, sau proaspete, dar dacă se înmoaie îşi pierd nutrienţii. O caisă conţine 17 calorii, 0 g grăsimi şi 1 g fibre.
- Zmeură. E bogată în vitamina C şi în fibre, ceea ce determină scăderea colesterolului şi a riscului de boli cardiac. De consumat proaspătă. O cană de zmeură conţine 60 calorii, 1 g grăsimi şi 8 g fibre.
- Pepene. O jumătate de pepene (verde sau galben) conţine 117 mg de vitamina C, de două ori mai mult decât doza zilnică recomandată, beta-caroten, ambii foarte buni antioxidanţi (ne menţin tineri), plus 853 mg de potasiu, de două ori mai mult decât o banană. O jumătate de pepene are 97 calorii, 1 g de grăsimi şi 2 g fibre.
- Suc de merişoare. Ajută la prevenirea infecţiilor, pentru că inhibă dezvoltarea bacteriilor. Cumpăraţi sirop 100% natural şi folosiţi-l pentru a vă aroma apa pe care o beţi zi de zi. Conţine 144 calorii, 0g grăsimi şi 0g fibre.
- Stafide. Sunt o importantă sursă de fier, care ajută sângele să transporte oxigenul, necesar în special femeilor.
- Smochine. Sursă de fibre şi potasiu, conţin vitamina B6, responsabilă pentru producerea serotoninei(hormonul fericirii), scad nivelul colesterolului din sânge. Smochinele proaspete merg bine alături de un file de porc, sunt bune în prăjituri şî pot fi mâncate ca atare oriunde fiind uşor de transportat. Uneori le mănânc înainte să merg la sală. O smochină are în jur de 42 de calorii, 0 g grăsimi şi 2 g fibre.
- Merele. Conţin multe substanţe nutritive, în special dacă le mâncaţi cu coajă. Ajută la înlăturarea problemelor digestive, îmbunătăţesc capacitatea pulmonară şi ajută încheieturile.
- Banane. Sunt bogate în zaharuri, în vitamine precum acid folic, vitamina C, A, E, B6, minerale precum potasiu, sodiu, fier, calciu, magneziu, cobalt, fosfor, zinc, crom, dar și fibre, proteine și unele substanțe active.
Cele mai dăunătoare cinci alimente sunt: gogoşile, băuturile carbogazoase, cartofii prăjiţi, chipsurile, fructele de mare prăjite deoarece oferă organismului o doză „sănătoasă” de toxine.
În fine, alimentele furnizează corpului nostru atât apă, cât şi săruri minerale, cum ar fi calciul (mai ales din lapte), care contribuie la dezvoltarea oaselor, dar şi alte săruri utile: fosfor, fier, iod, magneziu, potasiu, toate necesare organismului.
Îmbinând alimentația cu exercițiile fizice zilnice, respectarea riguroasă a orelor de masă, evitarea stresului în timpul mesei reprezintă mijloace puțin costisitoare dar foarte eficiente pentru apărarea sănătății.
Concluzii
Integrarea educației nutriționale în curriculum-ul școlar nu este un demers opțional, ci o necesitate stringentă într-o societate în care bolile cronice asociate stilului de viață devin tot mai frecvente în rândul populației tinere. Profesorii, indiferent de disciplina predată, pot valorifica informațiile prezentate în acest studiu pentru a sensibiliza elevii față de propriile alegeri alimentare, consolidând astfel o cultură a sănătății care depășește granițele orei de curs.
Valoarea adăugată a unui astfel de demers educațional rezidă nu doar în transferul de cunoștințe, ci în formarea unor atitudini și deprinderi pe termen lung. Un elev care înțelege de ce mănâncă și ce efecte au alegerile sale asupra propriului organism devine un adult responsabil față de propria sănătate. Școala, prin cadrele sale didactice, are capacitatea și responsabilitatea de a transforma informația științifică în comportament sănătos – un obiectiv cu impact direct asupra calității vieții individuale și, în perspectivă, asupra sănătății publice.
Bibliografie
Mencinicopschi, Gheorghe, Negulescu Puia George, Alimente pentru o viaţă sănătoasă, Editura Litera Internaţional;
Dr. Leonid Gheorghiev, Hrana și sănătatea, ”Remedio”
www.remedio.ro/n10/sanatate-c14/hrana_si_sanatatea-s24.html