Până la identificarea avantajelor conferite demersului didactic de către proiectarea demersului pe baza unităților de învățare, este necesar să răspund unei întrebări fundamentale: ce s-a schimbat în activitatea mea de proiectare în momentul trecerii la un curriculum bazat pe competențe?
În primul rând, am în vedere faptul că elevul este centrul, el își asumă un rol activ în învățare, îl ajut să își dezvolte abilități metacognitive precum: a învăța cum să învețe, a învăța să se autoevalueze, a învăța să-și dezvolte o gândire critică și logic-argumentativă. Nu în ultimul rând, am în vedere contextualizarea disciplinei predate, adică limba și literatura română, într-un spectru mai amplu, pentru ca interculturalitatea să dea roade. În esență, un curriculum bazat pe competențe înseamnă o coroborare de cunoștințe/ a ști, abilități/ să știi ce să faci și atitudini/ fel de a fi. Ele vin ca rezultat al învățării.
Care este legătura între acest curriculum bazat pe competențe și proiectarea demersului didactic pe unități de învățare? Proiectarea constituie în esență, forma concretă de aplicare a curriculumului la clasă, care este cu atât mai productivă, cu cât se realizează prin intermediul unității de învățare, formă prin excelență flexibilă, care poate fi întocmită urmărindu-se următoarea rubricatură: conținuturi, competențe specifice, activități de învățare, resurse și evaluare.
Având în vedere aceste repere, avantajele pe care le-am identificat în momentul proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare sunt următoarele:
1. Dacă am în vedere elevul:
- unitatea de învățare permite particularizarea conținuturilor în vederea identificării performanței/ remedierii/ abordării diferențiate;
- la nivelul elevilor, învățarea dobândește un plus de coerență;
- învățarea este individualizată în raport cu ritmul de învățare al acestora;
- se are în vedere valorificarea tipurilor de inteligență prin diversitatea lecțiilor.
2. Raportat la cadrul didactic, acest demers proiectiv prezintă următoarele avantaje:
- cadrul didactic are o imagine coerentă, clară și aplicată/ concretă asupra programei școlare pe care trebuie să o instrumenteze pe parcursul unui an școlar;
- acesta are o imagine cuprinzătoare asupra fiecărei unități de învățare, are o perspectivă de ansamblu asupra celor ce urmează să fie discutate;
- se evită caracterul imprevizibil și improvizat al demersului didactic.
3. Prin raportare la planul de lecție:
- unitatea de învățare este organizată tematic;
- acoperă mai multe ore de curs, lecțiile fiind integrate firesc în cadrul unității;
- oferă o perspectivă integratoare și o viziune de ansamblu.
4. Prin raportare la propriile repere/ rubricatură:
- se constituie ca o structură funcțională bazată pe domenii de dezvoltare, care prin intermediul conținuturilor explicitează anumite parcursuri;
- organizare clară și riguroasă a conținuturilor;
- competențele specifice asociate permit o oglindire la nivel de proiectare a celor opt competențe cheie;
- organizarea, programarea și detalierea activităților de învățare prin raportare la o alocare orară;
- adaptarea resurselor didactice la particularitățile de vârstă/ de învățare etc. ale elevilor;
- managementul corect al timpului;
- predicția evaluării și diversificarea formelor acesteia;
- diversitatea strategiilor didactice utilizate.
În concluzie, consider că în ceea ce mă privește, o proiectare pe unități de învățare răspunde pe deplin cerințelor noului curriculum, pentru că în primul rând integrează lectura, interculturalitatea, comunicare orală, redactarea și aspectele de limbă. Apoi, prin intermediul activităților de învățare se evită arta improvizatului, pentru că parcursul lecției este astfel schițat și evident asociat unei competențe specifice.
În plus, resursele și evaluarea pot constitui adevărate forme de manifestare a creativității la clasă.