EDICT

Evoluţia rapidă a vieţii sociale de astăzi, modificarea statutului familiei, atribuţiile crescute ale femeii fac ca rolul grădinţei să fie pregnant nu numai în ceea ce priveşte educaţia copiilor ci şi a părinţilor. Grădiniţa, fiind puntea de legătură cu familia, are şi menirea de a asigura părinţilor asistenţă de specialitate, infomându-i asupra etapelor de evoluţie a copiilor şi venind în sprijinul celor ce întâmpină dificultăţi în înţelegerea rolului de părinţi şi îndeplinirea cu succes a educării copiilor. Chiar pentru reuşita actului educaţional derulat la grupă, munca educatoarei trebuie continuată de familie.

„Copilul ajunge pentru părinții săi, după educația care o capătă: răsplată sau pedeapsă.” Jean Jacques Rousseau

Educatoarea trebuie să-i convingă pe părinţi să păstreze unitare cerinţele adresate preşcolarilor cu cele formulate la grădiniţă. Întâlnim multe cazuri în care părinţii îşi trimit copiii nedisciplinaţi la grădiniţă pentru a primi educaţia pe care ei ar trebui să le-o dea acasă. În acestă situaţie apare evidentă necesitatea sprijinirii părinţilor pentru a se alinia scopurilor educative în favoarea formării personalităţii copiilor. Sprijinul acordat părinţilor vizează trei direcţii de acţiune:

• sprijinul emoţional (a le da părinţilor ocazia de exprimare a emoţiilor fără critică sau condamnare);
• sprijinul informaţional (a le da părinţilor ocazia de a înţelege propria situaţie şi a educaţiei copiilor lor);
• sprijinul instrumental (a le oferi mijloace, tehnici de rezolvare a problemelor care ţin de educaţia copilului).

Dorinţele exagerate ale părinţilor privind nivelul de dezvolare şi achiziţiile copilului, comparativ cu cei de vârsta lui, conduc la un dezacord între copil şi familie, la o comunicare deficitară care contribuie la inhibarea copilului, la teama că nu se ridică la aşteptările părinţilor.

Informarea şi educarea părinţilor în ceea ce priveşte comportametul copilului înafara casei este un element esenţial pentru conturarea unei atitudini juste a lui, putând preveni multe conflicte care pot conduce uneori la situaţii ireversibile. Referindu-ne la influenţa pe care o are în general familia asupra personalităţii copilului îi vom ajuta să înţeleagă că ceea ce cred ei ca părinţi, despre „viaţă’’ şi „împlinirea în viaţă’’ va determina felul în care îşi vor educa copilul contribuind astfel la formarea concepţiei fundamentale a copilului despre el însuşi. Scopul educaţiei şi informaţiei preventive are în vedere realizarea unei bune relaţii între părinţi şi copiii, prevenirea unor greşeli de educaţie şi a consecinţelor manifestate în comportamentul copiilor, însuşirea de către părinţi a abilităţilor de bază prin care pot influenţa comportamentul copilului, evidenţierea unor procedee eficiente de educaţie constând în atenţie pozitivă din partea părinţilor, mai multe aprecieri pozitive, recompense, restricţionarea pedepselor fizice.

Pornind de la faptul că reuşita actului educaţional şi dezvoltarea multilaterală a copilului este condiţionată de existenţa unei colaborări şi susţinerii reciproce grădiniţă-familie, am derulat proiectul cu tema „Împreună şi alături de ei!’’. Am gândit şi propus acest proiect şi pentru faptul că atât copiii cât şi părinţii se aflau „la început de drum’’ (grupa copiilor de 3 ani).

Prin iniţierea acestui proiect de parteneriat, am urmărit consilierea părinţilor în vederea schimbării atitudinii faţă de educarea copilului şi a îmbunătăţirii relaţiei părinte-copil. Obiectivele proiectului:

• utilizarea unor metode şi tehnici adecvate de consiliere a părinţilor;
• asigurarea unui cadru adecvat în vederea implicării părinţilor în activitatea instructiv-educativă;
• îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil în vederea înţelegerii şi inflenţării comportamentului copilului prin însuşirea unor abilităţi de bază;
• cunoaşterea de către părinţi a activităţior specifice grădiniţei şi a importanţei acestora în educarea copilului şi creşterea stimei de sine;
• înregistrarea şi monitorizarea calitativă a rezultatelor obţinute în urma derulării activităţilor de consiliere.

Părinţii au fost foarte interesaţi şi receptivi asuprea mesajului transmis de acest proiect participând cu regularitate la activităţile prouse care s-au desfăşurat lunar.

Tematica activităţilor a fost variată atât ca şi conţinut cât şi ca formă de organizare. În cadrul calendarului au fost derulate activităţi ca: ,,Bun găsit frumoasă grădiniţă!’’ (informarea părinţilor despre regimul şi activitatea grădiniţei, despre obiectivele educaţionale pevăzute în Curriculum preşcolar), ,,Fii model pentru copilul tău!’’ (întâlnire cu consilierul local), ,,Bradul este gata!’’ (activitate demonstrativă cu implicarea părinţilor în confecţionarea unor podoabe pentru pomul de Crăciun), ,,De la noi din grădiniţă’’ (analiza comportamentului acasă şi la grădiniţă, cauză-efect), ,,Hai să ne jucăm împreună’’ (activitate demonstrativă pe arii de stimulare la sugestia părinţilor), ,,Să-i creştem voinici’’ (întâlnire cu medicul pediatru), ,,Împreună suntem mai buni!’’ (activităţi de caritate cu ocazia Sărbătorilor Pascale), ,,Acesta este copilul meu?’’ (analizarea şi interpretarea unor lucrări realizate de copii), ,,Meseria de părinte’’ (bilanţul activităţilor derulate).

Interpretările datelor culese la finalul proiectului prin aplicarea unui chestionar şi iniţierea unor dezbaterile individuale şi colective cu părinţii au confirmat reuşita acestuia prin realizarea obiectivelor propuse. Prin participarea şi implicarea în reuşita proiectului părinţii şi-au însuşit o informare şi un sprijin educaţional eficient în formarea propiului copil înţelegând :

• că pot influenţa şi controla comportamentul copilului, însuşindu-şi abilităţile de bază în acest sens;
• că trebuie să aibă răbdare, să nu forţeze copilul în îndeplinirea unor sarcini ci să-l facă să dorească, să participe la realizarea lor;
• să nu facă referiri, în faţa copilului la nivelul de dezvoltare, deprinderile si abilităţile practice ale copiilor de aceaşi vârstă sau de vârste mai mici deoarece vor accentua starea de neputinţă resimţită de copil sădindu-i neîncredere în sine, frustrare;
• să acorde cu consecvenţă atenţie pozitivă, mai multe apecieri pozitive şi mai mule recompense;
• să nu cedeze impulsului de a-l lovi pe copil;
• să nu îl lase pe copil să înţeleagă că totul se poate ,,cumpăra’’ făcând un târg avantajos ci că totul se poate câştiga prin muncă şi efort propriu;
• să-l încurajeze pe copil pentru a se juca cu parteneri de aceeaşi vârstă într-o relaţie în care si ei, părinţii, să-i fie parteneri de joc empatizând cu copilul;
• îmbunătăţirea relaţiei mamă-copil prin acordarea de timp şi mai multă înţelegere;
• să-i arate copilului că problemele lui îi preocupă sincer şi că îl vor ajuta să se corecteze, încurajându-l să aibe încredere în părinţi;
• să-l ajute pe copil să găsească soluţia unei probleme, să-şi planifice singur rezolvarea ei prin urmărirea unor paşi concreţi în direcţia respectivă;
• să recunoască eforturile copilului chiar şi atunci când nu reuşeşte pe deplin;
• să încurajeze copilul, să menţină permanent o comunicare deschisă.

Deci, copilul trebuie să simtă că şi familia este alături de el, că aici găseşte înţelegere şi ajutor în înlăturarea şi soluţionarea problemelor apărute în calea propriei dezvoltări.

BIBLIOGRAFIE:
*** Curriculuum pentru învăţământul preşcolar, 2008.
Băban, Adriana, Consiliere educaţională, Imprimeria ,,Ardealul’’ Cluj, 2001.
Glava, Adina, colaboratorii, Educaţia timpurie, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009.