Experimentul este o metodă didactică de instruire ce presupune realizarea unor activități de reproducere și modificare a unor procese sau fenomene în scopul studierii acestora, în vederea explorării realității (Crețu și Nicu, 2004). Științele moderne nu pot fi concepute în afara experimentului, care la ora actuală este utilizat tot mai des ca instrument de bază al procesului de predare-învățare.De asemenea, nu trebuie uitat faptul că profesorul are o responsabilitate mare în acest sens și anume formarea spiritului de cercetare în rândul elevilor pe care îi coordonează (Marinescu, 2018).
Având în vedere cele expuse anterior, în cadrul unui activități experimentale profesorului îi revin anumite sarcini și anume: cultivarea în rândul elevilor a motivației pentru activitățile experimentale, ghidarea activității elevilor pe parcursul derulării experimentelor, oferirea de resurse materiale în vederea descoperirii și formulării răspunsului științific la problemele puse în discuție, primirea răspunsului cu privire la probleme de la elev și dezbaterea acestuia cu tot colectivul clasei și nu în ultimul rând aprecierea activității elevilor (Ionescu și Bocoș, 2017).
În cadrul unui experiment elevilor le revin o serie de sarcini ce trebuie îndeplinite pentru a duce la bun sfârșit activitatea experimentală, după cum urmează: observarea unor fenomene, analiza datelor, identificarea și formularea unei probleme, formularea unei ipoteze de lucru, elaborarea unui plan de cercetare, efectuarea experimentului propriu-zis, consemnarea rezultatelor obținute în urma experimentului, formularea unor concluzii pertinente, compararea concluziilor experimentului cu ipoteza, respectiv formularea răspunsului în cazul confirmării ipotezei sau realizarea unui plan experimental în cazul infirmării ipotezei inițiale (Marinescu, 2018).
Valențele educative ale metodei experimentului sunt multiple. Aplicarea acestei metode accentuează caracterul aplicativ al predării, favorizează stabilirea unei legături puternice între teorie și practică, contribuie la descoperirea unor răspunsuri la diferite probleme care nu au fost abordate până în prezent, dezvoltă interesul elevilor pentru cercetarea științifică ulterioară și totodată le formează acestora abilități practice prin utilizarea diferitelor instrumente și aparate necesare pentru realizarea experimentelor (Crețu și Nicu, 2004).
Un aspect demn de menționat în acest context este faptul că folosirea experimentului în cadrul orelor de biologie asigură descoperirea și aprofundarea noțiunilor biologice și facilitează înțelegerea noțiunilor noi, care ar putea avea un caracter mult mai abstract dacă ar fi predate doar teoretic.
De asemenea, experimentele biologice îl pun pe elev în situația de a reproduce în laborator fenomene și procese ale naturii, dar și de a observa structuri ale organismelor, aspecte ce cresc gradul de interactivitate al orelor de curs (Marinescu, 2018).
Criteriile de clasificare a experimentelor sunt multiple.
În funcție de scopul urmărit, experimentele pot fi clasificate în: experiment de cercetare sau descoperire, experiment demonstrativ și experiment destinat formării deprinderilor practice/motrice (Marinescu, 2018). Dacă raportarea se face la criteriul organizatoric, experimentele pot fi frontale, caz în care participă întregul colectiv de elevi al clasei sub îndrumarea profesorului, individuale, în cadrul cărora elevii lucrează în mod independent sau experimente efectuate pe grupe, ce presupune lucrul în echipe de 4-6 elevi (Crețu și Nicu, 2004).
O altă clasificare ține cont de locul pe care îl ocupă experimentul în cadrul orei. Astfel se disting experimente destinate stimulării interesului pentru tema abordată, experimente destinate învățării noilor noțiuni, experimente destinate fixării cunoștințelor și experimente destinate evaluării achizițiilor (Crețu și Nicu, 2004).
Raportându-ne la prima clasificare, în cadrul orelor de biologie pot fi folosite cu succes atât experimentele cu caracter de cercetare, cât și cele demonstrative sau destinate formării unor abilități practice.
Experimentele cu caracter de cercetare presupun realizarea de către elev a unor experiențe care au ca scop provocarea unui fenomen sau proces biologic în vederea observării, studierii acestuia și interpretării pertinente a caracteristicilor observate (Marinescu, 2018). În cadrul acestui tip de experiment este imperios ca problema și ipoteza să fie formulate clar, astfel încât experimentul să-și atingă scopul urmărit, iar rezultatele obținute să ducă la rezolvarea problemei sau să deschidă un alt drum experimental.
În lecțiile de biologie, acest tip de experiment poate fi folosit cu succes în observarea microscopică a structurii animalelor unicelulare, a structurii interne a organelor de la plante, în studierea unor procese fiziologice precum circulația, respirația și excreția la plante, dar și în lecții de genetică pentru evidențierea cromozomilor sau a diferitelor etape ale diviziunii celulare meiotice și mitotice.
Experimentele cu caracter demonstrativ sunt realizate de către profesor în fața clasei, elevilor revenindu-le sarcina de a urmări experimentul și de a emite ipoteze în legătură cu fenomenul observat.
Scopul acestui tip de experiment este înțelegerea și asimilarea de noi cunoștințe, precum și formarea unor convingeri științifice cu privire la aspectele demonstrate în cadrul experimentului. Acest experiment este utilizat în cadrul disciplinelor biologice pentru demonstrarea, verificarea și confirmarea unor legi sau date (Marinescu, 2018).
Un alt tip de experiment cu valențe multiple în cadrul disciplinelor biologice îl reprezintă experimentul destinat formării abilităților practice.
Acest tip de experiment este de o importanță deosebită în cadrul orelor de biologie, întrucât pune elevii în situația de a învăța cum să mânuiască aparatura și sticlăria de laborator, substanțele necesare experimentelor, dar și a altor mijloace de învățământ existente în dotarea laboratorului.
Un aspect demn de menționat în acest context este faptul că acest experiment facilitează învățarea ustensilelor și materialelor de laborator de către elevi, ceea ce constituie un aspect deosebit de important.
Experimentul pentru formarea abilităților practice se caracterizează prin realizarea conștientă și repetată a unor experiențe cu scopul formării în rândul elevilor a priceperilor și deprinderilor practice (Marinescu, 2018). Acesta poate fi folosit cu succes în cadrul orelor de biologie pentru activitățile ce presupun lucrul cu microscopul, precum și în cadrul orelor de disecție pe diferite organe de animale (de exemplu inimă, rinichi ).
În concluzie, metoda experimentului facilitează asimilarea într-un mod activ și conștient a cunoștințelor și realizează legături strânse între partea teoretică și practică, aspecte ce reprezintă veritabile argumente pentru aplicarea acestuia în cadrul cât mai multor ore de curs.
Bibliografie
• Crețu, D., Nicu, A. (2004). Pedagogie și elemente de psihologie pentru formarea continuă a cadrelor didactice. Sibiu: Editura Universității „Lucian Blaga”
• Ionescu, M., Bocoș, M (coord), (2017). Tratat de didactică modernă.Ed. a 2-a, rev. Pitești: Ed.Paralela 45
• Marinescu, M. (2018). Didactica biologiei. Teorie și aplicații. Pitești: Editura Paralela 45