Participarea mea la cursul Erasmus+ „Non-Formal for Inclusion” a reprezentat o experiență de formare și dezvoltare personală cu adevărat transformatoare. În calitate de cadru didactic, am fost mereu interesată de metodele prin care educația poate deveni mai accesibilă, mai prietenoasă și mai incluzivă, astfel încât niciun elev să nu fie lăsat în urmă. Acest curs, organizat de o echipă internațională de formatori proveniți din Portugalia, România, Spania, Grecia, Cipru, Italia și Polonia, a oferit un cadru intercultural unic pentru învățare și schimb de bune practici.
Într-un grup de 25 de participanți, toți profesori sau formatori implicați în educația formală, non-formală și informală, am reușit să descoperim împreună cum putem folosi metodele educației non-formale pentru a promova incluziunea și integrarea. Diversitatea culturală și profesională a grupului a fost, de fapt, unul dintre cele mai valoroase aspecte ale cursului, întrucât fiecare participant a adus cu sine experiențe, dificultăți și soluții din realitatea proprie.
Ziua 1: Cultura și interculturalitatea
Prima zi a cursului a fost dedicată cunoașterii reciproce și explorării conceptului de interculturalitate. Prin jocuri și activități de tip „ice-breaking” am reușit să depășim barierele inițiale și să începem să comunicăm dincolo de diferențele lingvistice sau culturale. Am lucrat pe baza unor exerciții care vizau stereotipurile și prejudecățile existente în mediul educațional, realizând cât de subtil pot apărea aceste etichete în relația profesor–elev.
Un moment deosebit a fost vizita culturală, care a combinat descoperirea elementelor locale cu reflecții asupra felului în care identitatea culturală influențează incluziunea. Această abordare experiențială mi-a arătat cât de important este să recunoaștem și să valorificăm diversitatea în sala de clasă, dar și să îi învățăm pe elevi să respecte diferențele dintre ei.
Ziua 2: Comunicarea
Ziua a doua a fost centrată pe comunicare – una dintre competențele cheie ale oricărui cadru didactic. Am analizat diferențele dintre comunicarea asertivă, agresivă și pasivă și am învățat să ne adaptăm mesajul în funcție de vârsta și nevoile elevilor. Jocurile de rol și activitățile de tip „mirroring” au evidențiat importanța empatiei și a limbajului non-verbal în relația cu elevii.
Pentru mine, unul dintre cele mai importante câștiguri a fost conștientizarea faptului că o comunicare autentică și bine calibrată poate deveni o punte reală către integrare. Elevii care se simt ascultați și înțeleși sunt mult mai predispuși să participe activ la procesul educațional.
Zilele 3 și 4: Dinamica de grup și metode non-formale pentru incluziune
Aceste zile au fost unele dintre cele mai intense și practice. Am lucrat în echipe pentru a descoperi cum putem construi un grup unit și cum putem transforma o clasă într-o comunitate. Prin exerciții de tip „team-building”, am exersat metode de consolidare a încrederii și stimei de sine, mai ales în cazul elevilor aflați în risc de excludere.
Activitățile non-formale testate, precum simulările, jocurile de cooperare sau exercițiile de creativitate, mi-au demonstrat că elevii pot fi motivați și implicați nu doar prin lecții frontale, ci și prin metode participative. Atmosfera creată în cadrul acestor activități a fost una de susținere reciprocă, lucru pe care mi-am propus să îl reproduc ulterior și în propria clasă. Tema centrală a fost incluziunea și felul în care educația non-formală poate contribui la o școală mai prietenoasă și mai echitabilă. Am discutat despre barierele de integrare – lipsa limbii, calificările insuficiente, situațiile socio-economice dificile – și am explorat instrumente concrete de lucru.
Un exercițiu memorabil a fost metoda teatrului forum, care ne-a permis să abordăm situații reale de excludere și să găsim soluții creative împreună. De asemenea, vizita la o instituție locală dedicată incluziunii m-a inspirat să gândesc proiecte educaționale mai deschise și mai colaborative, în parteneriat cu comunitatea.
Educația incluzivă nu poate exista fără o bună gestionare a conflictelor. În această zi, am învățat să identificăm sursele conflictelor din clasă și să aplicăm tehnici de mediere. Rolurile jucate în cadrul exercițiilor de simulare m-au ajutat să înțeleg mai bine cât de important este să fii un mediator imparțial și să creezi spații de dialog.
Aceste instrumente sunt extrem de valoroase, mai ales în contexte multiculturale sau în clase cu elevi cu nevoi diverse.
Evaluare și diseminare
Ultima zi a fost una de reflecție și celebrare. Am discutat despre modalități de diseminare a cunoștințelor dobândite și despre felul în care putem valorifica experiența în propriile școli. Ceremonia de certificare a reprezentat nu doar un final festiv, ci și începutul unei noi etape în cariera mea didactică.
Acest curs mi-a consolidat convingerea că educația non-formală are un rol esențial în crearea unui mediu incluziv. Am învățat că jocurile, activitățile participative și metodele experiențiale nu sunt simple „pauze de la învățare”, ci veritabile instrumente pedagogice care pot stimula motivația, încrederea și colaborarea.
Pentru mine, principalele competențe dezvoltate au fost:
- capacitatea de a aplica activități non-formale în sala de clasă pentru a încuraja incluziunea;
- înțelegerea profundă a importanței identității și apartenenței;
- dezvoltarea abilităților de comunicare, negociere și gândire critică;
- identificarea a cel puțin cinci metode concrete de lucru pe care le pot folosi în lecțiile mele;
- conștientizarea rolului meu ca profesor nu doar ca transmițător de cunoștințe, ci ca facilitator al unei comunități de învățare incluzive.
Participarea la acest proiect Erasmus+ mi-a oferit nu doar un set de instrumente și resurse, ci și o viziune mai amplă asupra educației europene. Am simțit cum colaborarea internațională ne ajută să devenim mai deschiși și mai bine pregătiți pentru provocările diversității.
În concluzie, pot afirma cu toată convingerea că experiența „Non-Formal for Inclusion” a fost o investiție valoroasă în dezvoltarea mea profesională și personală. Îmi doresc să continui să aplic metodele învățate și să împărtășesc colegilor mei bunele practici dobândite, contribuind astfel la construirea unei școli mai incluzive și mai prietenoase pentru fiecare elev.